22/05/2025
Frica de eșec este un simptom tipic pentru persoanele care suferă de obezitate. Mă bucur pentru fiecare frică depășită, de fiecare om pe care îl tratez. Felicitări pentru evoluția postoperatorie, Antonia!
Acum 4 luni… eram într-un punct în care îmi pierdusem răbdarea cu mine. Mă uitam în oglindă și parcă nu mă mai recunoșteam. 99 de kilograme înseamnau nu doar greutate fizică, ci și oboseală, tristețe, frustrări și, poate cel mai greu… frica. Frica că nu voi mai reuși niciodată. Frica de eșec, iar și iar.
Dar într-o zi m-am trezit și am spus: „Gata. Aleg să lupt pentru mine.”
Am făcut pasul. M-am operat. Nu a fost ușor. Corpul mi-a cerut răbdare, mintea mi-a pus piedici, pofta n-a dispărut dintr-o dată… dar am mers înainte. Cu frică, cu emoții, cu speranță.
Astăzi… sunt 67 de kilograme.
Am dat jos 32 kg. Dar știi ce am câștigat?
• Mi-am recăpătat zâmbetul.
• Dorm fără să mă sufoc, merg fără să simt că prăbușesc pământul sub mine.
• Mă îmbrac în haine care îmi plac, nu doar în „ce-mi vine”.
• Am învățat că nu trebuie să fiu perfectă, doar să nu renunț la mine.
Poate încă îmi e frică uneori. Poate mai am pofte. Dar azi aleg să nu mai trăiesc în frică — ci în recunoștință.
De 3 săptămâni am stagnat complet. N-am dat nici 1 gram jos.
E frustrant. E greu. Ai impresia că greșești, că ceva nu funcționează. Dar realitatea e că stagnările sunt parte din proces. Corpul are ritmul lui. Eu trebuie doar să continui să cred în mine.
Recomand operația din toată inima. A fost cea mai grea decizie, dar și cea mai bună alegere pentru sănătatea și viața mea.
Nu m-am schimbat doar în kilograme.
M-am schimbat în putere, în curaj, în respect față de mine.
Aceasta e povestea mea. Iar dacă te gândești să faci pasul, îți spun doar atât: nu e ușor, dar merită.
Omul care m-a ajutat să încep acest drum: doamna doctor Birlog Clarisa, de la Spitalul Ponderas.
Mulțumesc din inimă, doamna doctor. Vi-o recomand cu toată încrederea, iar această postare nu este sponsorizată. Este doar expresia recunoștinței mele sincere.
