Madalina Simion - Clinical Neuropsychology, Herastrau (2025)

23/05/2025

RO: Evaluarea psihologică nu se rezumă, așa cm impun unii și alții, la simpla aplicare a unui test și interpretarea scorurilor.

Un individ cu autism fără tulburare de personalitate poate obține un scor ridicat pe scala schizoidă la MCMI (Millon Clinical Multiaxial Inventory). N-am observat diferențe între MCMI-III și MCMI-IV în acest proces

Iată de ce:
- Similarități comportamentale: Atât autismul, cât și tulburarea schizoidă de personalitate se pot manifesta prin retragere socială, preferință pentru activități solitare și dificultăți în exprimarea emoțiilor sau în formarea relațiilor apropiate. Aceste similarități pot duce la un scor ridicat pe scala schizoidă a MCMI la o persoană cu autism.
- MCMI evaluează trăsături, nu diagnostice exclusive: MCMI este un instrument care evaluează trăsături de personalitate și simptome clinice. Un scor ridicat pe o anumită scală indică prezența acelor trăsături, dar nu stabilește neapărat un diagnostic de tulburare de personalitate, mai ales în contextul unei alte condiții neurodevelopmentale cm ar fi autismul.
- Suprapunere, nu identitate: Deși pot exista suprapuneri în manifestări, autismul este o tulburare de neurodezvoltare, în timp ce tulburarea schizoidă de personalitate este o tulburare de personalitate. Criteriile de diagnostic pentru fiecare sunt distincte, iar DSM-5 specifică faptul că un diagnostic de tulburare de personalitate schizoidă nu ar trebui pus dacă simptomele sunt mai bine explicate de tulburarea din spectrul autist. (B. Does not occur exclusively during the course of schizophrenia, a bipolar disorder or depressive disorder with psychotic features, another psychotic disorder, or autism spectrum disorder and is not attributable to the physiological effects of another medical condition.)

_________________________________________________________

EN: An individual with autism without a personality disorder can score high on the schizoid scale of the MCMI (Millon Clinical Multiaxial Inventory). I haven't observed differences between MCMI-III and MCMI-IV in this process. 📊

Here's why:

Behavioral similarities: Both autism and schizoid personality disorder can manifest as social withdrawal, a preference for solitary activities, and difficulties in expressing emotions or forming close relationships. These similarities can lead to a high score on the MCMI schizoid scale in a person with autism. 🫂
MCMI assesses traits, not exclusive diagnoses: The MCMI is a tool that evaluates personality traits and clinical symptoms. A high score on a particular scale indicates the presence of those traits but does not necessarily establish a personality disorder diagnosis, especially in the context of another neurodevelopmental condition such as autism. 🧠
Overlap, not identity: Although there can be overlaps in manifestations, autism is a neurodevelopmental disorder, while schizoid personality disorder is a personality disorder. The diagnostic criteria for each are distinct, and the DSM-5 specifies that a diagnosis of schizoid personality disorder should not be made if the symptoms are better explained by autism spectrum disorder. (B. Does not occur exclusively during the course of schizophrenia, a bipolar disorder or depressive disorder with psychotic features, another psychotic disorder, or autism spectrum disorder and is not attributable to the physiological effects of another medical condition.) ➡️
It's complicated... "

__________________________________________________________________

ES: Un individuo con autismo sin un trastorno de personalidad puede obtener una puntuación alta en la escala esquizoide del MCMI (Inventario Clínico Multiaxial de Millon). No he observado diferencias entre el MCMI-III y el MCMI-IV en este proceso. 📊

He aquí por qué:

Similitudes conductuales: Tanto el autismo como el trastorno esquizoide de la personalidad pueden manifestarse como retraimiento social, preferencia por actividades solitarias y dificultades para expresar emociones o formar relaciones cercanas. Estas similitudes pueden llevar a una puntuación alta en la escala esquizoide del MCMI en una persona con autismo. 🫂
El MCMI evalúa rasgos, no diagnósticos exclusivos: El MCMI es una herramienta que evalúa rasgos de personalidad y síntomas clínicos. Una puntuación alta en una escala particular indica la presencia de esos rasgos, pero no establece necesariamente un diagnóstico de trastorno de personalidad, especialmente en el contexto de otra condición del neurodesarrollo como el autismo. 🧠
Superposición, no identidad: Aunque puede haber superposiciones en las manifestaciones, el autismo es un trastorno del neurodesarrollo, mientras que el trastorno esquizoide de la personalidad es un trastorno de la personalidad. Los criterios de diagnóstico para cada uno son distintos, y el DSM-5 especifica que no se debe hacer un diagnóstico de trastorno esquizoide de la personalidad si los síntomas se explican mejor por el trastorno del espectro autista. (B. No ocurre exclusivamente durante el curso de la esquizofrenia, un trastorno bipolar o depresivo con características psicóticas, otro trastorno psicótico o un trastorno del espectro autista y no es atribuible a los efectos fisiológicos de otra afección médica). ➡️
Es complicado... "

́npsicológica l

22/05/2025

For autistic individuals, managing and expressing emotions can be a complex and often overwhelming challenge. In a world where people are expected to be able to clearly articulate their feelings and manage their emotional reactions predictably, autistic individuals can often feel misunderstood and isolated.

A central aspect of this challenge is the difficulty in developing a coherent narrative around one's own identity and emotions. While many people can tell the story of their emotions and integrate them into a broader context of their lives, autistic individuals may find this process much more difficult. Emotions can appear as isolated events, without clear connections between them, which makes them difficult to understand and manage.

This difficulty in talking about emotions does not mean that autistic individuals do not feel them intensely. On the contrary, they can experience very high levels of anxiety, irritability, and anger. These emotional states are often linked to sensory sensitivities – for example, loud noises, intense light, or even unpleasant textures can trigger strong reactions. In addition, disruptions in daily routines, which provide a sense of security and predictability, can lead to heightened states of stress and anxiety.

Imagine being in a room full of noises, flashing lights, and constant movement, with every detail grabbing your attention and overwhelming your senses. In such a situation, for an autistic person, emotional responses can become overwhelming and difficult to manage. These responses are not just reactions to external stimuli, but also to the internal complexity of processing these stimuli.

Another complicating factor is the difficulty in identifying emotions until they reach an intensified level. Many autistic people may not realize that they are stressed or anxious until these emotions become overwhelming. This can lead to emotional reactions that seem disproportionate to those around them, but which are the result of an accumulation of unprocessed stress and sensations.

In these moments, the ability to recognize and manage emotions is even more complicated. It's like trying to repair an engine while it's running at full speed – the task becomes almost impossible. To help autistic individuals manage their emotions, it is crucial to provide them with a predictable environment and encourage them to develop strategies for recognizing and expressing emotions in a way that is accessible and comfortable for them.

Understanding these aspects can help create a more empathetic and supportive environment for autistic individuals, allowing them to navigate the complexity of their emotions more easily and feel more connected and understood in their community

21/05/2025

In the complex world of social relationships, interactions with peers can represent a significant challenge for many autistic individuals. This difficulty becomes evident as early as childhood and adolescence, periods in which establishing and maintaining friendships are essential for social and emotional development.

Imagine an autistic child in elementary school. While their peers gather in groups to discuss games, sports, or social events, this child may feel an invisible barrier that prevents them from joining. Although the desire to be part of the group and to have friends is present, the way they perceive and interpret social interactions may be different. For example, they may not always understand the subtleties of nonverbal communication or the unwritten rules of group games, which can lead to feelings of exclusion or misunderstanding.

As the child grows and enters adolescence, these challenges can become even more pronounced. Adolescence is a period of identity formation and exploration of interpersonal relationships, and the pressure to conform to social norms can be overwhelming. Many autistic adolescents may find more comfort and understanding in interactions with adults or younger children, as these relationships can be more predictable and structured. For example, an autistic teenager may prefer to discuss a shared passion with a teacher, such as science or literature, rather than participate in conversations about fashion or social events with their peers.

In adulthood, these preferences and challenges can persist. Some autistic adults may find it easier to connect with children, perhaps due to the purity and sincerity of their interactions. Others may find refuge in intellectually rigorous environments, such as academia or science-oriented industries, where discussions are often centered on concrete and detailed topics, rather than complex social dynamics.

In these specialized environments, autistic individuals can excel and feel valued for their knowledge and skills. However, relationships with colleagues outside of these areas can remain challenging. Spontaneous social interactions, small talk at the office, or workplace social events can seem confusing and stressful. For example, attending a company party may involve navigating unstructured and unpredictable conversations, which can generate anxiety and discomfort.

To support autistic individuals in these contexts, it is essential to cultivate an environment of understanding and acceptance. Recognizing and respecting the unique ways in which autistic individuals interact can facilitate the creation of authentic and meaningful relationships. Ultimately, by adapting ourselves and providing a supportive framework, we can contribute to reducing social barriers and improving the quality of life for autistic individuals.

20/05/2025

"Small talk" and unplanned social encounters, which are often considered routine for neurotypical individuals, can be a significant source of difficulty for autistic people.

These types of interactions place a high demand on cognitive and sensory processing, requiring rapid-fire responses and constant adaptation.

Rapid Sensory Processing: Spontaneous conversations are dynamic and unpredictable. They involve a barrage of sensory information, including changes in tone of voice, subtle shifts in facial expressions, body language, and the overall social context. Autistic individuals may find it challenging to process this information quickly enough to keep up with the flow of the conversation.

Cognitive Overload: The need to analyze social cues, interpret nonverbal communication, and formulate appropriate responses in real-time can lead to cognitive overload. This can manifest as difficulty finding the right words, delays in responding, or a feeling of being mentally drained.

Adaptability Demands: Social interactions are inherently fluid, with topics shifting and conversational dynamics changing constantly. Autistic individuals, who often thrive on routine and predictability, may find it difficult to adapt to this level of unpredictability. The constant need to adjust can be a source of stress and anxiety.

19/05/2025

Social interaction, while a fundamental aspect of human life, can present unique challenges for individuals on the autism spectrum. The way social interactions are approached and managed can significantly impact an autistic person's comfort, sense of control, and overall well-being. This post delves into the nuances of social initiation from an autistic perspective, highlighting the importance of self-initiated interactions and the difficulties posed by spontaneous social exchanges.

The Importance of Self-Initiated Interactions

For many autistic individuals, taking the lead in initiating social interactions is not merely a preference but a crucial strategy for navigating the social landscape. This proactive approach offers a sense of predictability and control that can be particularly valuable.

Control and Comfort: When an autistic person initiates an interaction, they have the ability to set the terms of engagement. This control extends to choosing the topic of conversation, the timing, and even the duration of the exchange. This autonomy can significantly reduce anxiety and foster a greater sense of comfort.

Preparation and Predictability: Autistic individuals often benefit from having time to mentally and emotionally prepare for social encounters. Initiating the interaction allows for this preparation. They can gather their thoughts, anticipate potential conversational turns, and mentally rehearse responses. This preparation can transform a potentially stressful situation into a more manageable and even enjoyable experience.

Avoiding Intrusion and Overwhelm: In contrast, when social contact is initiated by others, it can sometimes feel intrusive or overwhelming. The suddenness of the interaction may leave the autistic person feeling unprepared and unable to adequately process the social cues and demands of the situation. This can lead to discomfort, anxiety, and a tendency to withdraw from the interaction altogether.

19/05/2025

Neurodivergence is a term that describes a variety of ways in which a person's brain can function differently from what is considered typical or "normal." This concept includes a wide range of conditions, including autism, and recognizes that each individual processes information and interacts with the world around them in a unique way.

Autism, as an expression of neurodivergence, means that autistic individuals may have different approaches to learning, communication, and sensory perception. These differences are not mistakes or defects, but are simply natural variations of the human brain. Being neurodivergent in a neurotypical world – that is, a world that is structured around and for people who have a typical processing style – can create obstacles. These obstacles can include difficulties in conforming to standard educational systems, challenges in finding and maintaining suitable employment, and even encountering discrimination or misunderstanding from society.

For an autistic person, interaction with others can often be misinterpreted. For example, an autistic person may communicate in a way that is natural for them, but which may seem unusual or wrong to someone who is not familiar with autism. This can lead to erroneous judgments and the feeling that the autistic person's unique communication style is not appreciated at its true value.

Furthermore, the actions of autistic individuals can be interpreted through an allistic perspective, that is, from the point of view of a non-autistic person. This can lead to misunderstandings and incorrect assumptions about the autistic person's intentions or emotions. For example, an autistic person may avoid eye contact not due to a lack of interest, but because it is uncomfortable or sensorial intense.

These differences between the way autistic people are and the dominant culture can create a gap that requires both understanding and adaptation from society. By recognizing and accepting neurodivergence as a valuable part of human diversity, we can begin to build a world that is more inclusive and more responsive to the needs of all individuals, regardless of their unique way of processing the world.

16/05/2025

În timpul unei conversații, omul trebuie să se concentreze pe conținutul discutat. Este necesar să se asculte activ și să se înțeleagă ce spune cealaltă persoană. Aceasta implică nu doar auzirea cuvintelor, ci și înțelegerea sensului și intenției din spatele lor. De exemplu, dacă cineva spune “Am avut o zi grea”, este important să se înțeleagă nu doar cuvintele, ci și emoțiile asociate. De asemenea, este necesar să se gândească la răspunsul pentru vorbitor. Este necesar să se formuleze un răspuns adecvat și relevant la ceea ce a fost spus. Aceasta implică evaluarea informațiilor primite și generarea unui răspuns care să fie potrivit contextului și să mențină fluxul conversației.

Un răspuns empatic la “Am avut o zi grea” ar putea fi “Îmi pare rău să aud asta. Vrei să vorbești despre ce s-a întâmplat?” În plus, trebuie să fie atent la limbajul corpului (al său și al celuilalt). Este necesar să se interpreteze și să se răspundă la gesturi, expresii faciale și alte forme de comunicare nonverbală.

DSM-5 Criteriul A: Subcategoria 1
”Deficite în reciprocitatea social-emoțională, variind, de exemplu, de la abordări sociale anormale și eșecul de a purta o conversație normală cu schimburi reciproce; la reducerea împărtășirii intereselor, emoțiilor sau afectului; până la eșecul de a iniția sau răspunde la interacțiuni sociale.”

Limbajul corpului poate oferi indicii importante despre starea emoțională și intențiile interlocutorului. De exemplu, brațele încrucișate pot indica defensivitate sau disconfort, în timp ce un zâmbet și un contact vizual pot indica deschidere și interes.

Acordarea atenției energiei unei persoane este, de asemenea, crucială. Este necesar să se fie conștient de tonul emoțional și nivelul de energie al interlocutorului. Aceasta poate influența modul în care se interpretează și se răspunde la cuvintele și gesturile acestuia.

De exemplu, un ton de voce ridicat și agitat poate indica stres sau entuziasm, în timp ce un ton de voce calm și liniștit poate indica relaxare sau tristețe. În plus, este necesar să se concentreze să nu fie prea distras de mediul înconjurător. Este necesar să se ignore sau să se gestioneze distragerile din mediul înconjurător pentru a rămâne concentrat pe conversație.
Distragerile pot include zgomote de fond, mișcări în jurul lor sau alți stimuli vizuali și auditivi. Într-un restaurant aglomerat, poate fi dificil să se mențină concentrarea pe conversație din cauza zgomotului și a mișcării constante. Există și alte aspecte subtile ale interacțiunii sociale, cm ar fi menținerea unui echilibru între a vorbi și a asculta, ajustarea comportamentului în funcție de contextul social și gestionarea propriilor emoții și reacții. Într-o conversație de grup, este important să se acorde atenție și să se răspundă la contribuțiile tuturor participanților, menținând în același timp un echilibru între a oferi și a primi informații.

Aceste multiple cerințe pot face reciprocitatea social-emoțională deosebit de provocatoare pentru persoanele autiste, deoarece necesită o coordonare complexă și rapidă a mai multor procese cognitive și emoționale care vin natural la neurotipici.

16/05/2025

Mathematics holds an inherent beauty, accessible to those who know how to discover it. This discipline extends far beyond the utilitarian skills learned in formal education. While we might recall math in everyday moments like calculating change or managing personal finances, its applicability is vastly broader. Mathematics is woven into the structure of our buildings, the technological innovations we develop, artistic creations, and beyond. For instance, the beauty of a face can be instantly perceived, but what makes it striking are its harmonious proportions – a profoundly mathematical concept. The relationship between height, width, and the length of the face exemplifies how mathematics is intertwined with the reality around us.

However, many children don't get to experience this beautiful side of mathematics. The math we appreciate for its connections to the world isn't always visible to them. They often encounter a version limited to the classroom, where they can feel overwhelmed by complex equations, strict rules, and high-pressure tests. Consequently, many develop an intense fear of numbers and mathematical problems. This fear can manifest in physical symptoms like a racing heart, chaotic breathing, nausea, excessive sweating, and more. But the core issue is their emotional response: feelings of panic and helplessness cause them to freeze during lessons, perform poorly on exams, and avoid activities involving mathematics. In the long run, this can impact their academic performance and, subsequently, their career paths.

It's crucial to understand that it's not the subject of mathematics itself that creates problems, but the negative emotional reaction – the mental block it induces in students.

Neurological investigations, such as MRI scans, have shown that math-specific anxiety can disrupt the functioning of working memory—the ability to hold and manipulate information in mind in the short term, which is essential for problem-solving. In other words, even children who possess the necessary mathematical skills may find themselves unable to use them effectively when overwhelmed by anxiety. This triggers a negative cycle: they encounter difficulties solving a math problem, which generates anxiety, and as a result, they start avoiding the subject, don't prepare for future lessons, and face even greater difficulties. This only amplifies their fear. Ultimately, it's not mathematics per se that hinders them, but the growing fear associated with it, which paralyzes them and prevents progress.

Let's shift the narrative and help children discover the inherent beauty and relevance of mathematics.

15/05/2025

Explorăm astăzi unul dintre criteriile din DSM-5 pentru tulburarea din spectrul autist (TSA): Criteriul A, Subcategoria 1 - Deficite în reciprocitatea social-emoțională.

Reciprocitatea social-emoțională este esențială în interacțiunile umane, referindu-se la schimbul fluid și flexibil în conversații. Criteriul A, subcategoria 1 din DSM-5 pentru TSA evidențiază deficite în această arie, de la dificultăți în conversații reciproce la reducerea împărtășirii. Acesta se manifestă printr-o gamă largă de dificultăți, de la abordări sociale neobișnuite și dificultatea de a purta conversații cu schimburi reciproce, la reducerea împărtășirii intereselor sau emoțiilor, până la provocări în a iniția sau răspunde la interacțiuni sociale.

Ce înseamnă, concret, reciprocitatea social-emoțională? În mare parte, este abilitatea de a participa fluid și flexibil într-o conversație, cu un schimb natural de replici.

De ce poate fi dificil acest lucru?

În primul rând, interacțiunile sociale sunt adesea imprevizibile, pline de indicii contextuale subtile. Într-o conversație obișnuită, nu există un scenariu fix. Trebuie să interpretăm tonul vocii, expresiile faciale și gesturile, care pot nuanța sau chiar schimba sensul cuvintelor. Un simplu zâmbet, de exemplu, poate comunica prietenie sau ironie, în funcție de context.

În al doilea rând, pentru unii, procesarea simultană a informațiilor din diverse surse poate fi mai lentă. În timpul unei conversații, creierul trebuie să analizeze cuvintele, mimica și limbajul corpului în același timp. Această supraîncărcare informațională poate încetini răspunsurile și perturba fluxul conversațional. Imaginați-vă să procesați simultan ce se spune și fiecare nuanță nonverbală - exact asta se întâmplă într-o interacțiune socială.

Conștientizarea acestui criteriu ne oferă o perspectivă mai profundă asupra experiențelor persoanelor din spectrul autist. Cum putem crea medii sociale mai înțelegătoare și mai accesibile? Împărtășiți gândurile voastre în comentarii.

Conștientizarea acestui aspect ne ajută să înțelegem mai bine experiențele din spectrul autist. Cum putem fi mai empatici în interacțiunile sociale?

15/05/2025

Optimizing Learning Through Multi-Sensory Approaches Tailored to Children's Individual Learning Styles 🧠✨

Understanding how children learn best is essential to unlocking their full potential. Each child has a dominant learning style, and adapting our methods can make a significant difference.

Here are some practical suggestions, inspired by multi-sensory approaches:

Visual Learners: Encourage engagement with written materials through highlighting, mind maps, flashcards, and creative visual activities like posters or presentations.
Auditory Learners: Leverage audiobooks, reading aloud, and interactive discussions. Explore text-to-speech tools and documentaries. Even composing songs can reinforce learning.
Tactile Learners: Introduce hands-on activities such as clay modeling, finger painting, or writing on varied textures. Board games and puzzles also contribute to fine motor skill development.
Kinesthetic Learners: Integrate movement through educational games, dances, and role-playing. Activities involving the body help with deeper memorization and understanding.
Remember, the element of fun significantly enhances a child's ability to learn! Experiment with interactive multi-sensory approaches, such as exploring primary and secondary colors through water and food coloring experiments, or color-based scavenger hunts with tasty rewards.

The importance of these experiences becomes even more evident during times when children are away from the direct interaction of the school environment. Their brains require a variety of sensory stimuli for proper development. Visual-motor coordination exercises, for instance, support essential skills.

____________________________________

Optimizarea învățării prin abordări multisenzoriale adaptate stilurilor individuale ale copiilor 🧠✨

Înțelegerea modului în care copiii învață cel mai bine este esențială pentru a le debloca întregul potențial. Fiecare copil are un stil de învățare predominant, iar adaptarea metodelor noastre poate face o diferență semnificativă.

Iată câteva sugestii practice, inspirate din abordările multisenzoriale:

Învățăcei vizuali: Încurajați implicarea cu materiale scrise prin subliniere, hărți mentale, flashcard-uri și activități creative vizuale precum postere sau prezentări.
Învățăcei auditivi: Valorificați cărțile audio, lectura cu voce tare și discuțiile interactive. Explorați instrumente de citire text și documentare. Chiar și compunerea de cântece poate consolida învățarea.
Învățăcei tactili: Introduceți activități practice precum modelarea cu lut, pictura cu degetele sau scrierea pe texturi variate. Jocurile de societate și puzzle-urile contribuie la dezvoltarea coordonării fine.
Învățăcei kinestezici: Integrați mișcarea prin jocuri educative, dansuri și jocuri de rol. Activitățile care implică corpul ajută la o memorare și înțelegere mai profundă.
Nu uitați, elementul ludic amplifică capacitatea de învățare! Experimentați cu abordări multisenzoriale interactive, cm ar fi explorarea culorilor prin experimente cu apă și coloranți alimentari sau vânători de obiecte colorate cu recompense gustative.

Importanța acestor experiențe devine și mai evidentă în perioadele în care copiii sunt departe de interacțiunea directă din mediul școlar. Creierul lor are nevoie de o varietate de stimuli senzoriali pentru o dezvoltare armonioasă. Activități de coordonare vizual-motorie, de exemplu, susțin abilități esențiale.

14/05/2025

"Ești atât de organizat și meticulos, nu ai cm să ai ADHD!" Aceasta este o concepție greșită frecventă. În realitate, multe persoane cu ADHD dezvoltă comportamente oarecum obsesive și compulsive ca mecanisme de adaptare pentru a-și gestiona simptomele.

Aceste strategii pot include:

Pregătirea excesivă pentru examene: Un efort suplimentar pentru a compensa dificultățile de gestionare a timpului, concentrare și planificare.
Obsesia pentru ordine și decluttering: Fascinația pentru tehnici și gadgeturi care ajută la menținerea unui mediu organizat, contracarând tendința spre dezordine.
Comportamente compulsive de verificare: Verificări repetate (chei, telefon etc.) pentru a gestiona uitarea cronică și pierderea obiectelor.
Deși pot părea trăsături de personalitate, aceste comportamente sunt adesea strategii de supraviețuire esențiale pentru a face față provocărilor zilnice impuse de ADHD.

Ați observat astfel de mecanisme de adaptare la persoanele cu ADHD pe care le cunoașteți?

14/05/2025

Wechsler Intelligence Scale for Children (WISC), often used in clinical settings, can also be a powerful tool for self-awareness? 🤯

It can also be a fantastic way for your child to understand their own unique learning style and cognitive strengths! 🧠

Think of it as a way to discover how their brain naturally works best in areas like:
- Understanding Words: How well they grasp and use language. 🗣️
- Visual Thinking: Their ability to see and work with pictures and spaces. 🖼️
- Memory: How well they hold onto and use information. 🤔
- Speed of Thinking: How quickly they process new things. ⚡️

Understanding these strengths can help your child (and you!) see where they shine and how they learn best. It can boost their confidence and help tailor learning approaches at home.

Good news! The WISC-V is available in English for remote testing in some situations, making it more accessible.

Madalina Simion - Clinical Neuropsychology

23/05/2025

22/05/2025

21/05/2025

20/05/2025

19/05/2025

19/05/2025

16/05/2025

16/05/2025

15/05/2025

15/05/2025

14/05/2025

14/05/2025

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category