Cabinet Individual de Psihologie Daniela Duvlea

Cabinet Individual de Psihologie Daniela Duvlea Psiholog Clinician și Psihanalist Mă numesc Daniela Duvlea sunt psiholog clinician în supervizare și Psihanalist în formare.

‼️Mamă orientată pe control, nu pe relație.‼️Este mama care confundă grija cu supravegherea, iubirea cu corectarea, rela...
12/01/2026

‼️Mamă orientată pe control, nu pe relație.‼️

Este mama care confundă grija cu supravegherea, iubirea cu corectarea, relația cu rezultatul. Nu întreabă „ce simți?”, ci „ai făcut?”.

Are nevoie să știe, să verifice, să anticipeze.
Controlul îi dă siguranță. Apropierea, nu.

Aparent implicată, în profunzime indisponibilă emoțional. Este prezentă fizic, dar relațional rămâne în afara contactului real. Copilul nu este întâlnit, ci gestionat.

❗️Dinamică psihologică:
• anxietate mascată sub reguli;
• frică de haos, rușine sau eșec proiectată pe copil;
• nevoia de a fi „mamă bună” prin performanță, nu prin atașament;
• iubire condiționată: ești acceptat dacă te conformezi.

Mesajul invizibil transmis copilului “Nu ești suficient așa cm ești. Valoarea ta depinde de cât de bine te controlez.”

❗️Copilul învață:
• să se adapteze, nu să se exprime;
• să fie „cuminte”, nu autentic;
• să-și suprime emoțiile pentru a păstra legătura.

❗️Adultul rezultat:
• hiperresponsabil sau rebel;
• cu dificultăți în intimitate;
• confundă controlul cu siguranța;
• simte vină când se separă.

‼️Aceasta nu este o mamă rea. Este o mamă nesigură relațional, care n-a fost ținută emoțional și încearcă să țină lumea prin reguli.

‼️Relația vindecătoare începe când controlul cedează loc prezenței.

‼️‼️”Daca ei cad, cad și eu”‼️‼️Despre iubirea care leagă, vinovăția care ține și ura care trădează fuziunea.În cabinet ...
08/01/2026

‼️‼️”Daca ei cad, cad și eu”‼️‼️

Despre iubirea care leagă, vinovăția care ține și ura care trădează fuziunea.

În cabinet apare des același paradox: oameni maturi, funcționali, inteligenți, care se simt responsabili pentru părinții lor, trăiesc cu vinovăție constantă, și, în același timp, poartă furie, dispreț și răceală față de ei.

Cum se formează această legătură
La începutul vieții, părinții nu sunt „figuri de atașament”. Sunt însăși viața. Copilul nu iubește. Copilul depinde.

Dacă părinții sunt fragili emoțional, absenți sau copleșiți, copilul simte — fără să știe: “Eu trebuie să țin.”

Așa se naște responsabilitatea inversată: copilul devine cel care veghează legătura. Aceasta nu e iubire. Este supraviețuire afectivă.

❓De ce apare ura?
Când copilul devine adult, sistemul interior cere libertate. Dar legătura nu a fost niciodată desfăcută.
Așa apare ruptura paradoxală: corpul vrea să plece, psihicul se simte vinovat și emoția devine agresivă.

Ura nu e lipsă de iubire. Este strigătul autonomiei blocate.

❓Ce nu este iubirea matură
Iubirea imatură spune: “Am nevoie de tine ca să exist.” Dacă te pierd, nu mai sunt.” Dacă plec, te distrug”

Este iubirea copilului, normală la început, toxică dacă rămâne.

❓Ce este iubirea matură
Iubirea matură spune:
• „Pot trăi fără tine”
• „Te pot pierde”
• „Dacă cazi, nu cad cu tine”
• „Aleg să fiu aici, nu sunt obligat”
Iubirea matură apare după separare, nu înainte.

❗️Jung: fuziune, nu iubire
Din perspectivă jungiană, aici nu vorbim despre relație, ci despre identificare. Eul nu s-a separat de complexul parental.

Părinții nu sunt persoane, ci structuri interne de care individul depinde pentru stabilitate, identitate și valoare.

Cât timp complexul conduce, libertatea este trăită ca vină, iar autonomia ca trădare.

❗️Jung ar spune:
“Individuarea începe acolo unde loialitatea oarbă se termină.”
Cum ieșim din fuziune: Nu prin ruptură brutală. Nu prin sacrificiu moral. Nu prin „înțelegere forțată”.

Ci prin acceptarea pierderii psihice.
Când cineva poate spune, fără dramatism:
“Dacă i-aș pierde, aș suferi. Dar aș continua.”
atunci: vinovăția se dizolvă, ura scade, apare distanța calmă și relația se reașază sau se încheie natural.

❗️Concluzie:
Atâta timp cât cineva simte: “Dacă ei cad, cad și eu” nu iubește matur, ci rămâne legat prin frică.
Iubirea adevărată începe în momentul în care nu mai e nevoie să ții pe nimeni în viață.

Să fie de folos!
Mulțumesc 🙏 ❤️

🇲🇦

‼️Încearcă să nu mai fii bun, ci autentic… pentru că, de foarte multe ori, în spatele bunătății se ascunde o manipulare ...
03/01/2026

‼️Încearcă să nu mai fii bun, ci autentic…

pentru că, de foarte multe ori, în spatele bunătății se ascunde o manipulare subtilă. Nu una conștientă sau rea, ci una învățată: dacă sunt bun, voi fi iubit; dacă sunt bun, nu voi fi părăsit; dacă sunt bun, nu voi fi atacat.

Bunătatea devine astfel o monedă de schimb.
Dau liniște ca să primesc acceptare. Dau înțelegere ca să nu fiu respins. Dau „maturitate” ca să nu fiu confruntat. Nu e iubire, e control relațional mascat.

Această bunătate nu îl vede cu adevărat pe celălalt, ci îl gestionează.
Nu spune ce simte, ci ce „ține relația”. Nu riscă adevărul, ci menține legătura cu prețul sinelui.

Autenticitatea rupe acest mecanism.
Pentru că adevărul nu poate manipula. El poate doar să fie spus. Și odată spus, relația ori se adâncește, ori se termină — dar nu mai este falsă.

Adevărul este că bunătatea fără autenticitate nu e virtute, ci frică moralizată.
Iar autenticitatea, chiar dureroasă sau incomodă, este singura poziție din care poate apărea o relație vie, liberă, reală.

Când renunți la a fi „bun”, renunți de fapt la a-i mai controla pe ceilalți prin propria ta dispariție.
Și abia atunci începi să fii prezent.

Când alegi să fii autentic:
• relațiile false se destramă, pentru că nu mai ești disponibil pentru rol
• vinovăția apare la început (pentru că trădezi vechiul contract al „fetiței/baietelului cuminți”)
• dar energia se întoarce în tine, nu mai e risipită în adaptare.

‼️Ca exercițiu, atunci când te întâlnești cu oamenii din viața ta, încearcă să observi această tendință de manipulare și să rămâi conștient de ea.
Tu ce alegi: să fii bun sau să fii autentic?

Mulțumesc! Să fie de folos!🙏
mai trezim și noi😁

Imagine preluată

2025 … A fost un an care a cerut Adevăr și Prezență. 🙏❤️Un an în care multe suflete au ajuns obosite nu pentru că au făc...
31/12/2025

2025 … A fost un an care a cerut Adevăr și Prezență. 🙏❤️

Un an în care multe suflete au ajuns obosite nu pentru că au făcut prea puțin, ci pentru că au dus prea mult în tăcere. Am văzut frici nerostite, doruri vechi, atașamente care au durut mai tare când au început să se desprindă.
Am fost martoră la procese fragile și curajoase, întâlniri reale cu sinele, cu umbrele acolo unde nu mai funcționează măștile.

Anul acesta m-a învățat că “vindecarea” nu vine în valuri mari, ci în respirații mici. Că maturizarea emoțională nu înseamnă să nu mai doară, ci să poți rămâne prezent când doare. Că uneori nu ai nevoie de soluții, ci de un spațiu sigur în care să nu fii grăbit să te schimbi.

Închei 2025 cu mai multă blândețe față de fragilitatea umană. Cu recunoștință profundă pentru toți cei care au avut curajul să se vadă cu adevărat și pentru mine, că am rămas conectată la psihic, la corp, la viață.🙏🙏🙏❤️

Iar 2026… ❤️
Vine cu mișcare.

Vine cu proiecte noi, cu pași făcuți dincolo de zona de confort, cu mai multă deschidere spre publicul larg. Simt chemarea de a duce munca mea mai departe, mai vizibil, mai asumat. Nu ca performanță, ci ca prezență.
Știu că va fi un an provocator. Un an care va cere expunere, curaj și fidelitate față de adevăr, nu perfecțiune.

2025 - mulțumesc.🙏❤️
Pentru lecții, pentru profunzime, pentru Adevăr.

2026 – vin.❤️🙏
Cu curaj, cu proiecte noi și cu Prezență în Adevăr.

Să-ți fie 2026 un an cu mai multă prezență decât grabă, cu adevăr în loc de frică
și cu întoarceri line către tine, ori de câte ori apare furtuna. Să ai curajul să mergi înainte și liniștea de a ști unde e „acasă”.
LA MULȚI ANI! 🥳 🌟🥂❤️🤍@

Imagine preluată.

🙏❤️Am cea mai frumoasă profesie🙏❤️Astăzi a fost ultima zi de terapii din acest an.Nu este o profesie ușoară. Cere prezen...
23/12/2025

🙏❤️Am cea mai frumoasă profesie🙏❤️

Astăzi a fost ultima zi de terapii din acest an.
Nu este o profesie ușoară. Cere prezență, responsabilitate și o implicare profund umană.
Și tocmai de aceea o iubesc atât de mult.

Nu există o definiție care să poată cuprinde ce înseamnă această profesie trăită ca menire.
Pentru că nu lucrezi cu tehnici, ci cu oameni.
Cu conținuturile lor interioare. Cu povești care cer să fie ținute, nu reparate.

Fiecare client este diferit. Fiecare întâlnire este unică. Fiecare deschidere de suflet este un act de curaj.

Iar alături de voi cresc și eu. Fiecare întâlnire mă provoacă să mă perfecționez, de la an la an,
să mă golesc tot mai mult de propriile mele conținuturi, pentru a putea fi prezență curată,
spațiu sigur și atenție întreagă pentru povestea voastră.

Mă înclin în fața voastră 🙏pentru că aveți încredere, pentru că vă deschideți exact acolo unde doare. Nu am cuvinte care să cuprindă pe deplin ce înseamnă această deschidere.

Vă mulțumesc că mă lăsați să fiu martor la întâlnirea voastră cu voi înșivă.🙏🙏🙏❤️❤️❤️

Vă doresc sărbători în liniște și pace, cu sens, căldură și prezență!❤️

❓❓Te simți responsabil pentru cm se simt cei din jurul tau❓❓A te simți responsabil pentru emoțiile altora se numește, î...
10/12/2025

❓❓Te simți responsabil pentru cm se simt cei din jurul tau❓❓

A te simți responsabil pentru emoțiile altora se numește, în psihologie:
-supracontrol emoțional
-responsabilizare excesivă
-rol de salvator
și granițe slabe.

De obicei apare la oameni care au crescut în medii în care:
-trebuiau să fie „copilul bun”
-erau responsabili de stările părinților
-părintele era anxios, deprimat sau imprevizibil
-iubirea era condiționată de cm te comportai
-existau certuri și tensiuni pe care copilul încerca să le „repare”.

❓Ce înseamnă asta psihologic?

1. Tu îți abandonezi emoțiile ca să gestionezi emoțiile altora.
„dacă el/ea e bine, sunt și eu bine”.

2. Dezvolți un ego de salvator
Te simți vinovat/ă dacă cineva e supărat, trist, nervos.

3. Creezi relații dezechilibrate
Tu dai, ceilalți iau.
Tu ajustezi, ceilalți se sprijină pe tine.

4. Dezvolți hiperempatie, dar pierzi empatia față de tine
Simți ce simt ceilalți, dar greu simți ce simți tu.

5. Apare anxietatea de respingere
Pentru că ai învățat că oamenii se supără „din vina ta”.

‼️Jung ar spune că este:
• o umbra a nevoii de control
• un complex parental (de multe ori matern)
• o identificare cu roluri și nu cu Eu-l real

‼️Psihologia modernă ar spune:
• traumă mică, repetată
• parentificare emoțională
• codependență

‼️Când te simți responsabilă pentru emoțiile altora, înseamnă că ai învățat să supraviețuiești prin a-i calma, a-i proteja sau a-i repara.

Dar asta îți rupe granițele și te îndepărtează de tine.

Să fie de folos.
Mulțumesc 🙏

‼️DRAGI PĂRINȚI, ‼️Când un părinte îl anulează, critică, ridiculizează sau “demolează” pe celălalt părinte în fața copil...
03/12/2025

‼️DRAGI PĂRINȚI,

‼️Când un părinte îl anulează, critică, ridiculizează sau “demolează” pe celălalt părinte în fața copilului, apar consecințe profunde, adesea invizibile la început, dar care pot marca dezvoltarea emoțională a copilului pentru mulți ani.

Ce trăiește copilul (psihologic)
‼️Confuzie identitară
👉Copilul este jumătate mama, jumătate tata.
Când unul este “anulat”, copilul trăiește inconștient:
„Dacă tata/mama e rău, atunci și în mine e ceva rău.”
Asta afectează stima de sine.
‼️Loialitate divizată
👉Copilul simte că trebuie să aleagă: pe cine iubește? Cu cine e “de partea cui”?
Învățând să fie mediator sau “judecător” într-un conflict care nu e al lui.
‼️Vinovăție cronică
👉Simte că este responsabil pentru pacea din familie și încearcă să “repare” ce nu poate.
„Dacă aș fi fost mai bun, nu s-ar certa.”
‼️Dezvoltare emoțională blocată
👉Învață să își reprime emoțiile pentru a nu declanșa conflicte.
👉Devine copilul “cuminte” sau “invizibil”.
‼️Dificultăți în relațiile viitoare
👉Învață modelul: iubirea = critică, control, atac, manipulare.
👉Poate repeta acest tipar în cuplu.

Roluri distructive pe care le poate prelua copilul
👉Părinte al părintelui (parentificare)
-Devine terapeut pentru mama sau pentru tata.
👉Salvator
-Se simte obligat să îl “protejeze” pe cel atacat.
👉Aliat
-E tras în tabără: „Tu vezi ce face mama/tata?”
-Asta rupe copilul pe interior.
👉Surogat de partener emoțional
-Un părinte își descarcă frustrările pe copil, ca și cm ar vorbi cu un adult.

Consecințe psihologice pe termen lung
• anxietate
• rușine de sine
• probleme de atașament
• dificultăți în a-și exprima nevoile
• limită slabă între sine și ceilalți
• frica de conflict
• atragere de parteneri critici sau abuzivi
• sau, opusul: devenire hipersensibil(ă) la nedreptate și excesiv de protector(are)

Din perspectivă psihanalitică (Jung, Winnicott, Bowlby)

👉Arhetipul Părintelui Rănit
-Copilul internalizează imaginea unui părinte slab și a unui părinte agresor.
-“Umbra” devine faptul că iubirea poate distruge.
👉Obiectul bun vs. obiectul rău (Klein)

-În loc să poată vedea că ambii părinți au calități și defecte, copilul separă:
unul bun / unul rău.
-Asta fragmentează psihicul.

👉Atașamentul securizant este compromis
-Copilul nu mai are un spațiu sigur.
-Dacă figurile primare sunt în război, sistemul nervos se află în alertă permanentă.

‼️Important:

Copilul nu se identifică doar cu victima, ci și cu agresorul.

Adică:
-devine critic cu sine,
-interiorizează vocea care judecă:
„Nu ești bun, nu meriți, e vina ta.”

Acea voce devine vocea interioară de adult.

‼️Ce ar fi sănătos
-Conflictele între părinți se rezolvă între adulți, nu prin copil.
-Niciodată copilul nu trebuie pus să “decidă cine are dreptate”.
-Se poate spune:
„Tata/mama e diferit(ă) de mine, fiecare are punctele lui, dar te iubim.”
-Se protejează integritatea imaginii celuilalt părinte.

❓Întrebări care pot deschide conștientizarea (cu tine, dacă ai trăit asta)
-Ce voce critică mi-am însușit din familie?
-Când mă simt blocat(ă) între două persoane acum?
-Cât din conflictul părinților mei îl repet în relațiile mele?

Foto internet

‼️NU-ȚI PLAC OAMENII CARE SUNT DIFERIȚI DE TINE… Nu-ți plac oamenii care sunt diferiți de tine pentru că îți ating exact...
29/11/2025

‼️NU-ȚI PLAC OAMENII CARE SUNT DIFERIȚI DE TINE…

Nu-ți plac oamenii care sunt diferiți de tine pentru că îți ating exact locurile/ părți unde tu, ca bărbat sau ca femeie, ești nesigur(ă).

👉Când vezi o femeie foarte senzuală și liberă sau un bărbat foarte sigur pe el, poate îi judeci: „E ușuratică”, „E prea plin de el”. De fapt, ei îți arată partea ta care ar vrea și ea să fie mai liberă, mai asumată, dar tu ți-ai reprimat-o.
👉Când vezi pe cineva care trăiește altfel decât „se cade” schimbă joburi, pune limite, spune ce simte poate spui: „E inconștient(ă), e prea sensibil(ă), e ciudat(ă)”. De fapt, te scoate din zona ta de confort și îți zguduie regulile după care ai trăit până acum.

🫵În realitate, nu îți displace omul diferit.
Te incomodează ce trezește el/ea în tine: dorințe, frici și părți din tine pe care nu ți le-ai permis încă.

❓Și întreabă-te: ce parte din mine seamănă cu ceea ce exclud?

Să fie de folos❤️
Mulțumesc!🙏

Fotografie preluată de pe internet.

❤️E un privilegiu să ajungi să te cunoști cu adevărat, pentru că oamenii vor încerca mereu să-ți spună cine ești.Ei te v...
25/11/2025

❤️E un privilegiu să ajungi să te cunoști cu adevărat, pentru că oamenii vor încerca mereu să-ți spună cine ești.
Ei te văd prin filtrele lor, prin rănile lor, prin fricile lor.
De tine depinde să nu te mai pierzi în ochii lor și să ai curajul să rămâi tu.

Un spațiu nedirijat va fi ușor de manevrat și manipulat.😉

Foto: Maroc

Nevoia de a avea o problemă…Zilele trecute am văzut pe TikTok un băiat într-o spălătorie, spălând o „mașină” invizibilă....
23/11/2025

Nevoia de a avea o problemă…

Zilele trecute am văzut pe TikTok un băiat într-o spălătorie, spălând o „mașină” invizibilă. Pe ecran scria ceva de genul: „Mulțumesc, tată, că mi-ai cumpărat mașina asta…”

Și m-am trezit întrebându-mă:
Cât timp mai rămâi blocat(ă) în dorințele copilului mic din tine, care încă așteaptă ca părinții să-i cumpere „mașina”, „x”, „y”?
Cât timp mai stai să cerșești de la ei, să le tot spui că „nu ți-au dat X, Y” și uiți că azi ești adult?

Părinții ți-au dat deja cel mai mare și mai prețios dar: VIAȚA.
De aici încolo, nu mai e treaba lor, e responsabilitatea ta.

În weekendul acesta, la formarea de constelații familiale, am revăzut aceeași temă:
nevoia de a avea mereu o problemă (de aici și titlul) și pe cineva de învinovățit pentru ea. Mulțumesc, Mihaela Vezeanu Argesanu! 🙏

Din punct de vedere psihologic, cât timp rămâi în rolul de copil care reproșează, îți ții viața pe pauză.
Vindecarea începe când, în interiorul tău, spui:

🙏Îți mulțumesc pentru viață. Restul îmi aparține.

‼️DEPENDENȚA DE STRES‼️‼️De unde vine dependența de o stare?❗️E starea pe care ai cunoscut-o cel mai mult în copilărie.D...
19/11/2025

‼️DEPENDENȚA DE STRES‼️

‼️De unde vine dependența de o stare?
❗️E starea pe care ai cunoscut-o cel mai mult în copilărie.

Dacă ai crescut într-un mediu cu tensiune, critică, ceartă, frică, rușine corpul tău a învățat că asta e „normalul”.
Creierul și sistemul tău nervos s-au obișnuit cu: alertă; încordare; frică de greșeală; nevoia de a te proteja.

Mai târziu, ca adult, chiar dacă vrei liniște, o parte din tine se simte „acasă” în stres. Liniștea, paradoxal, poate să îți pară ciudată, suspectă sau plictisitoare.

❗️Creierul tău caută ce cunoaște, nu ce e sănătos. La nivel psihologic, în tine funcționează un mecanism numit compulsie de repetiție:
repeti inconștient stări, tipare, relații care seamănă cu trecutul, sperând, undeva în adânc, că de data asta „o să iasă altfel”.

Exemple:
🗣️Ai fost criticat/ă când erai mic/ă= mai târziu cauți (fără să îți dai seama) oameni reci sau critici, sau devii tu foarte critic/ă cu tine.
🗣️Ai trăit multă tensiune = îți creezi mereu situații stresante, amâni, dramatizezi, intri în relații complicate.

♦️Nu faci asta conștient. O face partea ta rănită care cunoaște doar acest tip de energie.

❗️Sistemul tău nervos devine „setat” pe o anumită stare. Când trăiești mult timp în stres/anxietate, corpul tău:
-secretă des cortizol și adrenalină
-se obișnuiește cu ritm accelerat, gânduri multe, tensiune musculară

Când, în sfârșit, e liniște, corpul tău poate avea reacții de genul:
„E ceva în neregulă.”
„Oare urmează ceva rău?”
„Nu mă simt eu…”

Și atunci, inconștient, provoci sau cauți iar stări cunoscute: dramă, conflicte, stres, oboseală.

Din perspectiva psihanalitică

Psihanalitic, dependența ta de o stare este legată de:
🌟inconștientul tău: acolo unde sunt vechile tale trăiri, frici, rușini, dorințe neexprimate
🌟repetație: te întorci în același tipar, deși doare
🌟identificare: dacă ți s-a spus „ești așa și așa”, ajungi să te porți în acord cu acea etichetă

De exemplu: dacă ți s-a spus des „ești o problemă” / „ești prea mult / prea sensibil/ă”, poți deveni dependent/ă de starea de vinovăție, rușine, autocritică. E ca și cm o parte din tine crede:

„Dacă mă simt vinovat/ă, măcar sunt o persoană bună, conștient/ă. Dacă mă opresc din a mă simți vinovată, par rece, indiferent/ă.”

Așa ia naștere dependența ta de vinovăție sau de autopedepsire.

‼️‼️Cum recunoști că ești dependentă de o stare?
🔥Când e liniște, îți cauți singură probleme.
🔥Te surprinzi gândind: „Prea e bine… sigur urmează ceva rău.”
🔥Ești atras mereu de aceleași tipuri de oameni sau situații care te rănesc.
🔥Simți că nu știi cine ești fără stres, fără dramă, fără să salvezi pe cineva.
🔥Când e timp doar pentru tine, apare neliniștea, nu relaxarea.

Ce poți face ca să o vindeci/așezi?

Nu se rupe dintr-o dată. E un proces.
🌈Observă-te, nu te judeca
Începe prin a-ți spune: Ok, o parte din mine e dependentă de această stare. Nu sunt eu de vină, ci e un mecanism învățat.”

❤️Fără morală, fără rușine. Doar conștientizare.

🌈Numește starea: „Asta e vechiul meu mod de a trăi” Când apare stresul, compulsia, drama, vinovăția intensă, spune-ți:

„Asta e vechea mea stare. Corpul meu o știe prea bine. Nu e realitatea de acum, e memoria mea emoțională.”

🌈Antrenează-ți corpul să suporte liniștea
Liniștea nu e doar o idee. Trebuie învățată în corpul tău:

• respirație lentă, conștientă
• mișcări lente (plimbări calme, dans lent)
• pauze mici în care nu faci nimic, doar să simți.

La început, liniștea poate fi inconfortabilă. E normal. Asta e „sevrajul” tău de la stres.

🌈Lucrează cu limitele
Dacă ești dependent/ă de stres/dramă, probabil îți e greu să pui limite. Spui „da” la tot, te bagi în toate, duci prea mult.

Exersează:
„Nu pot acum.”
„Am nevoie de pauză.”
„Nu e responsabilitatea mea să rezolv asta.”

🌈Psihoterapie / lucru profund cu inconștientul tău
Aici lucrezi cu:

• originile dependenței tale de stare (părinți, mesaje, traume)
• emoțiile tale reprimate
• părțile tale interioare: copilul rănit, adultul critic, salvatorul, victima etc.

Cu timpul, înveți să nu mai repeți aceeași stare, ci să îți creezi una nouă: mai caldă, mai blândă, mai stabilă.

Mesaj esențial pentru tine

Dependența de stare NU înseamnă că „ești stricat/ă” sau „defect/ă”.
Înseamnă că:
Ai trăit prea mult timp într-un mediu în care o anumită stare (stres, frică, rușine, vină) a fost „normalul” tău.
Acum, adult fiind, ești pe cale să îți creezi un alt normal.

Să fie de folos ❤️

🌈În weekend, pentru că nu mai funcționăm pe pilot automat, putem să ne apropiem mai mult de noi înșine. În timpul săptăm...
15/11/2025

🌈În weekend, pentru că nu mai funcționăm pe pilot automat, putem să ne apropiem mai mult de noi înșine. În timpul săptămânii, ritmul este alert, iar modul de supraviețuire e adesea la cote maxime. De aceea, weekendul devine un moment ideal pentru a te reconecta cu tine, iar această reconectare poate deveni un start pentru un obicei zilnic, nu doar o excepție.

Când începi să fii prezent(ă) cu tine în aceste două zile, corpul și mintea învață un alt ritm, unul mai blând. Iar dacă îl practici constant, îl poți duce cu tine și pe parcursul săptămânii, transformându-l într-un mod de a trăi, nu doar într-o pauză.

Uite câteva metode pe care eu le practic zilnic pentru a rămâne conectată:

Mersul conștient
Sunt conștientă și prezentă cu fiecare pas pe care-l fac. E una dintre cele mai simple și profunde forme de reglare interioară.

Vorbitul conștient
În conversațiile mele încerc să fiu cat mai prezentă.Cuvintele devin mai clare când nu le las să fie conduse de stres sau grabă.

Focus pe starea mea internă
Îmi întorc atenția în interior, observ ce simt și unde simt.

Weekendul poate fi doar începutul.
Adevărata transformare vine atunci când alegem să rămânem conectați cu noi în fiecare zi, chiar și în mijlocul agitației.
Să fie de folos❤️

Cabinet Individual de Psihologie Daniela Duvlea@psiholog, .

Address

Hermannstadt

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet Individual de Psihologie Daniela Duvlea posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cabinet Individual de Psihologie Daniela Duvlea:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category