Cabinet Individual de Psihologie Daniela Duvlea

17/09/2025

Emoțiile durează aproximativ 90 de secunde…. tot ce simți după aceea este întreținut de povestea pe care ți-o spui despre acea emoție și de atașamentele pe care le-ai construit în jurul ei.

31/07/2025

Când ai curajul să te întorci spre tine, începe adevarata vindecare/asezare/integrare.

Când ai curajul să-ți privești umbra

Umbra nu este dușmanul tău.
E partea din tine pe care ai fost nevoit să o ascunzi din rușine, din frică, din nevoia de a fi iubit sau acceptat.
Este vocea reprimată, furia neexprimată, durerea uitată cu forța.
Umbra nu dispare doar pentru că o ignori. Din contră se adâncește, îți conduce pașii din spate, influențează alegerile, sabotează liniștea.

Dar când ai curajul să te întorci spre ea, începe adevărata vindecare.
Acolo începe integrarea.
Bucățile din tine, pierdute în timp, în copilărie, în relații dureroase, în tăceri care au durut mai mult decât cuvintele, se întorc acasă.
Nu te vindeci doar prin lumină, ci și prin a învăța să stai în întuneric fără să te temi de el.

Până atunci, totul e doar statul în traumă.
În reacții automate, în tipare moștenite, în jocurile minții care te apără, dar nu te eliberează.
Pentru că mintea te protejează, dar doar sufletul te poate elibera.

Și doar tu poți face pasul.
Privirea aceea sinceră spre tine.
Fără mască, fără poveste, fără teamă.

Umbra nu vrea să te distrugă. Vrea să fie văzută. Ca să poți deveni întreg.

24/07/2025

Când îi spui: „Ești leneș!”, „Nu mă pot baza pe tine…”, copilul învață să se judece aspru.

Dar dacă îi spui: „Hai să vedem cm putem repara greșeala asta.”, copilul învață curajul de a încerca din nou.

Vocea ta devine vocea lui interioară.

Alege cuvintele pe care i le spui ca și cm ar deveni parte din el peste ani… pentru că exact asta se întâmplă.

22/07/2025

Fiecare suflet atrage, inconștient, un alt suflet care oglindește rana sa nespusă.
Ne întâlnim nu întâmplător, ci pentru că o parte din noi are nevoie să fie văzută, auzită, acceptată, vindecată.

Sufletele se recunosc acolo unde cuvintele nu ajung prin dor, frică, fascinație, respingere sau atracție.

Uneori iubim oameni nu pentru cine sunt ei, ci pentru ce trezesc în noi.
Pentru că o parte din noi, uitată sau rănită, vrea să se întoarcă Acasă.

De aceea, relațiile nu sunt doar întâlniri sunt oglinzi sacre ale propriului nostru drum către întregire.

19/07/2025

…colț de lume în care ființa mea
nu trebuie să țină pasul cu nimic… doar să asculte, să simtă, să respire…
Cum ar fi să locuiesti aici?
🙏❤️

05/07/2025

este exprimată nu prin a lua, ci prin a oferi.

25/06/2025

🙏Te vei simți bine în corpul tău abia atunci când vei ști să “stai” cu toate emoțiile care-ți vin.

Este firesc să ne dorim să ne simțim „bine” în acest corp.

Dar psihologia spune clare, că nu putem ajunge la starea de bine ocolind durerea.

Mulți oameni caută „vindecarea” ca pe un loc fără frică, fără furie, fără tristețe.
Dar, în profunzime, vindecarea reală e despre capacitatea de a rămâne prezent cu tot ceea ce este.

Nu te poți simți cu adevărat bine în corpul tău dacă nu ești dispus să stai cu emoțiile inconfortabile care locuiesc acolo.
– anxietatea,
– rușinea,
– vinovăția,
– frica de a fi respins,
– furia reprimată,
– tristețea de care ai fugit ani întregi.

Dacă te grăbești să scapi de ele, le blochezi în corp. Iar corpul tău învață că nu e un loc sigur să simți.

Apare acel paradox:

„Vreau să mă simt bine în corpul meu, dar nu pot să stau în el.”

Pentru că „a sta în corp” înseamnă să simți ce e acolo, iar dacă acolo e frică, agitație sau rușine, vei fugi, vei amorți sau te vei disocia.

Adevăr psihologic:

Corpul tău devine un loc sigur abia când ești dispus să simți în el tot ce vine.
Când nu mai alungi emoțiile. Când nu te mai grăbești „să te simți bine”.
Când îți spui:
„Sunt aici și pentru furie.”
„Pot să simt această anxietate.”
„Mă pot ține și când îmi e teamă.”

🙏❤️Abia atunci, vine liniștirea profundă.
Și corpul devine un loc de trăit nu doar de supraviețuit.

#

23/06/2025

‼️Nu poți gândi pozitiv când sistemul tău nervos e în supraviețuire‼️

⛔️Azi am văzut o postare despre asta. Am spus-o de multe ori în cabinet și o spun din nou:

❗️Gândirea pozitivă ne ajută. Dar nu mereu. Și nu oricum.

‼️Și eu am folosit gândirea pozitivă. M-a ajutat. Dar până într-un punct.

A fost un sprijin, un colac de salvare pentru o vreme.
Dar mai târziu am înțeles ceva esențial:

❗️Când sistemul tău nervos este în alertă — în fight, flight sau freeze corpul tău nu caută inspirație, el caută siguranță și supraviețuire.

❗️Nu ești „defect(ă)” dacă nu poți gândi optimist.
Nu înseamnă că nu încerci suficient.
Înseamnă că sistemul tău e suprastimulat. Că ești copleșit(ă).

❗️În loc să te forțezi să gândești „pozitiv”, întreabă-te:
❓Ce ar avea nevoie sistemul meu nervos ACUM ca să se simtă în siguranță?
❓Are nevoie de respirație, de mișcare, de conectare?

🔆Gândurile clare, liniștitoare și constructive apar după ce corpul se simte în siguranță, nu înainte.

‼️‼️‼️Adevărata așezare/vindecare nu vine din a ne forța mintea.
Ci din a asculta cu blândețe ce are nevoie corpul.

Distribuie dacă știi pe cineva care are nevoie să audă asta.

15/04/2025

10/04/2025

Știu că nu mai poți ajunge, momentan, la tine pentru "a te ajuta/salva", deoarece ai fost mereu în poziția de a salva pe ceilalți. Iar acum, când "trebuie" să te salvezi pe tine, ai ajuns să nu mai ai energie, resursele necesare. Este destul de greu, mai ales pentru că nu îți este cunoscut rolul de salvator al sinelui/ al tău.

Vrei să știi cm să ieși din rolul de salvator pentru ceilalți și să te conectezi cu tine, constant? Întreabă-te mereu de ce vrei: "Oare vreau eu cu adevărat să fac asta?" Apoi, fii sincer cu tine. Așa începe propria "salvare".

27/03/2025