29/04/2025
Oamenii, nu iubesc. Oamenii, interpreteaza un rol doar: "rolul iubirii", ceea ce nu inseamna iubire, ci e cu totul altceva.
Iubirea nu se reduce la "sa fii" cu cineva.
Sau sa porti un inel.
Ori sa ai copii.
Nici sa ai grija de cineva sau cineva sa aiba grija de tine.
Nici sa mergi intr-o croaziera.
Si nici "sa te distrezi în doi".
A iubi e mult mai mult. Si inseamna a incepe cu tine.
Cum foarte putini oameni se iubesc cu adevarat pe ei insisi si cm totul incepe de la tine, ei bine, ce numesti "iubire" nu e tocmai iubire.
De aceea, mare parte din ceea ce numesti "iubire", e de fapt non-iubire si e echivalentul nevoii, atasamentului, dependentei, aparentei, conditionarii, contractelor, acordurilor...
Societatea o numeste "iubire", dar e pur si simplu, un mod de a acoperi o carenta personala, un "trebuie" in fata societatii, un "gata, sunt salvat, ca am aci alaturi un 'bagaj' pe care sa-l tin de mana si sa pot sa-l expun"...
Daca nu te accepti si nu te iubesti pe tine insuti, in viata ta nu poate exista iubire.
E exact asa de simplu.
Si nu, nu, ti-o poti livra prin altcineva, fiindca cealalta persoana va reflecta intotdeauna non-iubirea ta.
Din acest motiv esueaza atat de multe relatii: din non-iubire, din lipsa iubirii - lipsa iubirii fata de sine a fiecareia dintre parti.
Ideea ca "las' ca se gaseste cineva care sa ma iubeasca/salveze, chiar daca eu nu ma iubesc", e draguta, foarte Disney, dar nu functioneaza. Nu e valida. E destinata esecului.
Apoi, e problema obligativitatii: daca cineva nu te iubeste esti pierdut. In sensul ca trebuie sa cauti innebunit si-i obligatoriu sa gasesti pe cineva care sa te "iubeasca". Si pana la urma, daca nu te iubeste ti-e egal. Cel mai important e sa dai bine in fata familiei, sa te achiti de sarcina... Sa vada toti ca "ti-ai aranjat viata".
Si nu. Nu e deloc asa. Nu, nu "ti-ai aranjat viata". Ba din contra, nu faci decat sa ti-o strici si sa pierzi, pentru ca nu te iubesti.
In urmarirea aceasta febrila, inconstienta, a "salvatorului", te uiti pe tine pe drum. Te inlantuiesti aprobarilor exterioare si treci pe utimul plan. Iar in final, din tine ramane doar o trista umbra, un spectru fara suflet, intr-o eterna urmarire a acelei aprobari si acceptari, pe care nu ti le-ai oferit niciodata.
Si asta si pentru ca niciodata nimeni nu ti-a aratat cm s-o faci.
Viata ta va prinde culoare si vei incepe sa o traiesti cand vei incepe sa te iubesti pe tine.
Cand interiorul tau va "cantari mai mult" decat exteriorul.
Cand ideile tale vor fi clare (cu mai putine ganduri, mai putine obligatii, mai putine aparente).
Nu te lasa inselat de cei care se arunca zambind in prapastie.
Doar Lumina ta: Lumina Ta Interioara, este cheia. Doar Intelegerea ta.
De acolo va veni IUBUREA (sub forma altcuiva, sau nu).
Pentru ca odata ce a inflorit in Tine Insuti, dispare nevoia si apare abundenta. Si abundenta o imparti cu cel care, la fel ca tine, e abundent...
Tury Carpo
