27/05/2024
Am pornit în profesie pusă pe fapte mari și determinată să fac lucruri cu ecou.
Experiența m-a smerit și mi-a arătat rapid că psihoterapia adevărată se face în liniște, cu multă răbdare, mult respect și fără rețete minune. Că oamenii ajung unde au nevoie să ajungă în ritmul și termenii lor, iar rolul meu nu e să rezolv sau să am răspunsuri. Lucruri pe care, de altfel, le-am știut (măcar teoretic) dintotdeauna, dar pe care cu greu și anevoios am reușit să le integrez. Căci trăim, totuși, într-o lume în care, oriunde ai privi, dai de cineva gata să-ți vândă secretul spre o viață fericită și soluția în maxim 7 pași către orice. Ori eu de astea nu știu și o vreme chiar m-am temut că am ratat cartea, cursul sau prelegerea care ar fi trebuit să mă învețe.
Nu le ratasem. :)
Azi, de ziua profesiei mele, mă bucur că sunt fix psihologul care sunt. E nevoie și de noi, ăștia, nedeținători de adevăruri absolute. 😊
