Self Love Therapy - Alina Topcianu

27/09/2025

E sâmbătă… și tare îmi place să fac curat.
Dar nu vorbesc despre casă.
Curățenia mea preferată e cea din subconștient.

Acolo scot la lumină emoțiile ascunse, gândurile care nu mai folosesc și convingerile care doar ocupă spațiu.
Sunt maestră în a detecta „acarienii” interiori și în a-i transforma, pas cu pas, în resurse de care ai nevoie.

Îmi iau instrumentele și mă apuc de treabă: transform blocajele în claritate, haosul în direcție și greul în liniște.
Pentru că așa cm o casă se simte diferit după curățenie, la fel și sufletul: devine mai liber, mai ușor, mai viu.

Asta e curățenia care contează cu adevărat.
Și da, aici sunt în elementul meu.

26/09/2025

24/09/2025

Clearingul emoțional înseamnă să mergem la rădăcina emoțiilor noastre. Identificăm momentul inițial care a creat blocajul și, prin reconectare cu acea experiență, putem schimba percepția asupra a ceea ce s-a întâmplat.

Când schimbăm percepția, se schimbă și traiectoria vieții noastre. Nu mai repetăm aceleași tipare, ci deschidem spațiu pentru experiențe noi, aliniate cu cine suntem cu adevărat.

23/09/2025

Fii blând. Fiecare om duce o luptă invizibilă. Nu tot ce vezi spune povestea întreagă. Uneori, cel mai mare act de putere este bunătatea.

20/09/2025

„Terapia nu funcționează!”- sau poate doar nu a început încă să dea roade?

Întâlnesc adesea în cabinet oameni dornici de schimbare, hotărâți să-și reorganizeze viața complet… uneori cu așteptări ca totul să se întâmple instantaneu.

Dar schimbarea reală are nevoie de timp. Creierul nostru și modul în care suntem obișnuiți să gândim și să simțim nu pot accepta brusc transformări majore fără pregătire. Schimbarea poate apărea „într-o secundă”, dar drumul până acolo necesită efort și răbdare.

În terapie, este esențial să identificăm:
• ce nu funcționează în viața ta,
• de ce nu funcționează,
• ce obiective vrei să atingi și cm să le construim pas cu pas.

Procesul începe cu o „curățare”: emoții neprocesate, tipare vechi, obiceiuri care nu mai servesc. Pe un teren astfel pregătit, putem construi noi temelii solide.

Rezultatele nu sunt întotdeauna imediate, dar chiar și după câteva luni sau un an, efortul depus se vede în viața ta. Ceea ce trăiești ca „binecuvântări azi” sunt, de fapt, roadele muncii tale de ieri.

Schimbarea e un proces, nu un miracol, și merită fiecare pas.

04/09/2025

Mulți oameni cred că vor binele, liniștea, iubirea, abundența. Dar atunci când încep să se apropie de ele, apare o rezistență invizibilă. Subconștientul spune: „Nu e sigur. Mai bine rămâi în suferința cunoscută.”

De asta, de multe ori, renunțăm la relații sănătoase, ratăm oportunități sau ne autosabotăm chiar înainte de a reuși.
Nu pentru că nu merităm binele. Ci pentru că nu știm încă să stăm cu el.

Întregirea de sine înseamnă exact asta: să înveți să te obișnuiești cu binele, să-l lași să devină noul tău normal.

20/08/2025

În fiecare familie există o așa-numită „oaie neagră”.
Cel care simte mai mult. Cel care întreabă mai mult. Cel care, fără să știe, poartă poverile ascunse sub tăcerea celorlalți.

Acest om devine purtătorul durerii colective. Cel care curăță dinamicile emoționale nespuse și karma neîncheiată a familiei.

La nivel colectiv, îi vedem în forme care ne dor să le privim: sărăcie, dependențe, boli, marginalizare. Și e atât de ușor să îi etichetăm sau să îi judecăm… Dar, dincolo de aparențe, ei fac o muncă pe care ceilalți nu au puterea să o facă: transformă prin ei ceea ce familia, comunitatea sau societatea au refuzat să privească.

Ei nu sunt o povară. Nu sunt „defecți”.
Ei sunt vindecătorii nevăzuți, cei care duc prin propriul drum dureros umbrele celorlalți, pentru ca acestea să se dizolve.

Și poate ar fi mai puțină suferință în lume dacă fiecare și-ar face ordine în propria curte, dacă fiecare ar avea curajul să își transforme durerea și emoțiile reprimate.
Atunci nu ar mai fi nevoie ca altcineva să le ducă în locul nostru.

16/08/2025

Un client care trece printr-un divorț mi-a spus într-o zi: „O visez mereu pe fosta mea soție. Cred că asta înseamnă că încă o iubesc, undeva în adâncul meu.”

L-am întrebat: „Dacă ea s-ar întoarce, te-ai împăca cu ea?”
Mi-a răspuns cu sinceritate: „Rațional, nu. Cu inima, da.”

Atunci l-am întrebat: „Când ai ales să asculți mai mult mintea decât inima?”
Și el mi-a spus: „Când am suferit cel mai mult. Am iubit o femeie cm n-am mai iubit pe nimeni, dar ea a murit.”

Și am înțeles: ceea ce trăia acum nu era doar despre divorț.
Era un doliu neîncheiat.
O rană veche, care se repeta.

Pentru că durerile netrăite nu dispar.
Ele se adună. Și cu fiecare pierdere nouă, se trezesc toate pierderile de ieri.
De aceea, uneori, durerea de acum apasă ca un munte.

Dar tocmai asta ne arată cât de vital este să ne dăm voie să simțim.
Să nu mai fugim de durere.
Să nu o mai reprimăm.

Durerea e parte din viață. Și, oricât de grea, poate fi trăită.
Iar atunci când îi facem loc, încet-încet, se transformă.

16/04/2025

Ca psiholog, întâlnesc des furia reprimată – acea emoție care nu se exprimă direct, dar care lucrează în fundal, în tăcere. Și da, recunosc și din propria experiență cât de ușor e să ajungi acolo.

Pentru o vreme, și eu am simțit furia adunându-se în mine. Nu pentru că nu știam că e acolo, ci pentru că nu învățasem încă cm să pun limite. Paharul se umplea cu „pot să duc și asta”, cu „nu e atât de grav”, cu „mai las de la mine”.

Furia se simte în corp, în tensiune, în oboseală, în senzația că mereu e „prea mult”. Când nu e exprimată, ea nu dispare. Se transformă: în retragere, în iritare constantă, în acea stare de nemulțumire vagă care te însoțește peste tot.

Am învățat – și în cabinet, și în viața personală – că furia nu trebuie negată. Ea nu e despre agresivitate, ci despre protecție. E un semnal că o limită a fost încălcată, că un spațiu interior are nevoie de granițe mai clare.

Când o ascultăm cu blândețe, furia devine ghid. Ne arată unde trebuie să ne oprim, ce nu mai putem accepta și cm să fim mai sinceri cu noi înșine.

Tu cm te raportezi la furie – o eviți sau o lași să-ți spună ceva?