Dr. Ancuta Miler

25/01/2026

Finalizarea doctoratului încheie un capitol important din cariera mea.
Mulțumesc coordonatorului meu de doctorat pentru această oportunitate, încrederea și îndrumarea sa m-au ajutat să cresc profesional și științific.
Tema abordată, chirurgia bariatrică, reprezintă nu doar un subiect de actualitate, ci și unul de viitor - un domeniu aflat la intersecția dintre chirurgie, metabolism și calitatea vieții pacientului.
Mulțumesc tuturor care mi-au fost alături în acest parcurs.
Recunoștință. Emoție . Motivație pentru ceea ce urmează.

14/01/2026

De ce chirurgia pierde tineri medici: o criză de organizare, nu de vocație

În fiecare an, specialitățile chirurgicale devin mai puțin atractive pentru tinerii medici. Explicațiile oficiale sunt comode: „nu mai există vocație”, „noile generații evită munca grea”, „s-a pierdut spiritul de sacrificiu”. Sunt explicații simple, dar false. Adevărul este mult mai incomod: chirurgia nu este evitată pentru că este dificilă, ci pentru că este organizată prost și lipsită de un cadru profesional predictibil.

Chirurgia a fost întotdeauna o specialitate solicitantă. Noutatea nu este dificultatea actului operator, ci faptul că presiunea a devenit sistemică și necompensată. Blocul operator este un spațiu de hiperresponsabilitate cognitivă, unde deciziile sunt ireversibile, erorile au consecințe majore, iar concentrarea trebuie menținută ore în șir, sub stres constant. Cu toate acestea, această încărcătură mentală nu este recunoscută instituțional. Nu există mecanisme reale de protecție, de dozare a efortului sau de evaluare a riscului profesional.

În practică, chirurgul este tratat ca o resursă elastică. Listele operatorii se aglomerează, complexitatea cazurilor este ignorată în planificare, întreruperile sunt normalizate, iar oboseala este considerată o problemă individuală, nu una de siguranță. Managementul măsoară timpi, volume și costuri, dar nu măsoară niciodată uzura cognitivă a celui care operează. Or, într-o specialitate unde eroarea nu este tolerată, ignorarea acestui aspect devine periculoasă.

La această presiune se adaugă o realitate pe care tinerii medici o înțeleg rapid: cariera chirurgicală este adesea blocată administrativ. Posturile sunt puține, scoase rar la concurs, frecvent „rezervate” sau amânate ani la rând. După un rezidențiat lung și solicitant, perspectivele de angajare rămân incerte, iar traseul profesional depinde mai degrabă de contexte informale decât de competență.

Rezultatul este o combinație descurajantă: expunere juridică ridicată, presiune mentală constantă, lipsă de protecție instituțională și incertitudine profesională cronică. Tinerii medici văd chirurgi epuizați, blocați în poziții temporare, dependenți de decizii administrative opace și obligați să accepte compromisuri pentru a rămâne în sistem. Nu este o percepție teoretică, ci o observație zilnică.

Alegerea unei specialități nu mai este demult un gest romantic. Este o decizie rațională. Iar rațiunea spune clar: de ce ai alege o specialitate care îți cere totul — timp, energie, concentrare, viață personală — fără să îți ofere siguranță, recunoaștere și un parcurs profesional clar?

În loc să recunoască această criză, sistemul preferă să invoce „criza vocațiilor”. Moralizează generațiile tinere, dar evită să-și asume propriile eșecuri structurale. Chirurgia rămâne prestigioasă în discurs, dar nesustenabilă în practică.

Dacă încărcătura mentală a chirurgului nu va fi recunoscută, dacă posturile vor continua să fie blocate sau distribuite arbitrar, iar traseul profesional va rămâne opac, chirurgia va continua să piardă tineri. Nu din lipsă de talente, ci din lipsă de respect instituțional.

Un sistem care tratează chirurgul ca pe o piesă ușor de înlocuit nu formează elite.
Produce abandon.

28/12/2025

We are pleased to present the article “A New Preliminary Model for Studying the Interconnection Between Nutrition and Neuropsychiatric Symptoms: Design and Impact Assessment” 🧠🥗📘, authored by an interdisciplinary team of clinicians and researchers led by Lucia Blendea, alongside Ancuța Andreea Miler, Malina Visternicu, Ioan Gotca, Judit Csabai, Bogdan Novac, Otilia Novac, Anca Trifan, and Daniel Vasile Timofte, representing leading medical and academic institutions in Romania and Hungary 🇷🇴🇭🇺🎓🏥.

This study addresses a critical and timely topic in contemporary healthcare: the growing burden of mental, neurological, and substance use disorders worldwide 🌍⚠️. Recognizing that pharmacological treatments alone are often insufficient, the authors focus on nutrition as a key modifiable factor influencing both the severity and incidence of neuropsychiatric symptoms.

The article introduces a preliminary conceptual framework for systematically examining the relationship between diet and mental health, centered on the newly proposed Evaluating the Importance of Nutrition in Neuropsychiatric Manifestations (SENM) Scale 📊🧩. This instrument offers a structured approach to assessing how nutritional habits, deficiencies, and targeted supplementation relate to psychological well-being.

The empirical component of the study includes 264 participants, encompassing patients diagnosed with depression, anxiety, and bipolar disorder, as well as mental health and nutrition specialists. The preliminary findings reveal significant correlations between nutritional deficiencies—notably B vitamins and omega-3 fatty acids—and the worsening of neuropsychiatric symptoms 🧪📉. Importantly, a large proportion of participants emphasized the need to integrate nutritional education and dietary strategies into standard neuropsychiatric treatment protocols.

From our perspective as editors, this article represents a promising and innovative contribution to the emerging field of nutritional psychiatry. By proposing a structured assessment model and offering early empirical support, the study opens meaningful pathways for holistic, lifestyle-informed approaches to mental health care 🌱🧠.

Overall, this work underscores the potential of nutrition as an effective adjunctive intervention in neuropsychiatric treatment, with clear practical implications and valuable directions for future research and clinical application 🚀📘.

Keywords: nutrition 🍎, neuropsychiatric symptoms 🧠, mental health 💚, dietary deficiencies 🧪, assessment scale 📊, integrative treatment 🌿

http://dx.doi.org/10.70594/brain/16.4/27

17/11/2025

Pregătirea pentru examenul de rezidențiat este o perioadă intensă pentru oricine, dar din perspectivă psihiatrică are câteva particularități importante — atât în ceea ce privește modul în care funcționează creierul sub stres, cât și strategiile eficiente pentru a preveni epuizarea și anxietatea de performanță.

1. Presiunea cognitivă: cm funcționează creierul când înveți mult

Examenul pentru rezidențiat solicită masiv: memorie, atenție susținută, repetare. All day, every day...

Din punct de vedere psihiatric și neurocognitiv:
• Suprasolicitarea duce la scăderea funcției executive → dificultăți de organizare și prioritizare.
• Excesul de învățare fără pauze afectează consolidarea memoriei pe termen lung.
• Privarea de somn afectează similar cu un nivel moderat de intoxicație alcoolică funcțiile cognitive — scade reținerea informațiilor și capacitatea de sinteză.

Strategie utilă: 90 min studiu + 10–15 min pauză → maximizează consolidarea memoriei.

2. Anxietatea de performanță

Mulți candidați experimentează o formă de anxietate anticipatorie — uneori benefică, alteori paralizantă.

Semne frecvente:
• gânduri catastrofice („dacă iau sub 800, nu mai am viitor”),
• tulburări de somn,
• dificultăți de concentrare,
• somatizări (palpitații, tensiune musculară, probleme gastrointestinale).

Intervenții eficiente:
• restructurarea cognitivă (întrebarea: „care este dovada că acest scenariu e inevitabil?”),
• expunerea la simulări (reduce sensibilitatea anxioasă),
• ancorarea în obiective realiste („vreau să învăț X pagini azi” vs. „vreau să iau 900+”).

⸻

3. Burnout-ul de studiu

Pregătirea pentru rezidențiat e, practic, un job cu normă întreagă fără limite clare.

Semne psihice tipice:
• scăderea motivației,
• iritabilitate,
• senzația de depersonalizare
• lipsa satisfacției chiar după zile productive.

Management:
• „micro-recuperări” zilnice: 30–60 min activități plăcute,
• delimitarea timpului de studiu vs. timp liber,
• menținerea rutinei (somn, mese, miscare).

4. Somnul – cel mai puternic predictor al performanței

Somnul insuficient = memorie slabă + iritabilitate + risc de anxietate și depresie.

Reguli utile:
• 7–9 ore/noapte,
• evitarea învățatului în pat (conditionează insomnia),
• ultimul capitol cu 2 ore înainte de somn

5. Rolul rutinei fizice

Mișcarea îmbunătățește memoria și reduce stresul.
Chiar și 20–30 de minute de mers alert au efect psihiatric benefic

6. E important să existe suport social

Izolarea în perioada de învățat e un factor de risc pentru anxietate și depresie.
Contactul cu colegi, discuții regulate, studiul în perechi — reduc stresul și creează predictibilitate emoțională.

7. Când ar trebui cineva să ceară ajutor psihiatric:
• Tulburări de somn > 2 săptămâni
• Atacuri de panică repetate
• Idei catastrofice persistente
• Scăderea marcată a funcționării zilnice
• Semne de depresie (anhedonie, plâns spontan, apatie)

Intervenția timpurie îmbunătățește semnificativ performanța de învățare.

07/11/2025

02/11/2025

The Role of Artificial Intelligence in Bariatric Surgery: Perspectives and Modern Applications

08/10/2025

Una din opt persoane de s*x feminin poate dezvolta cancer de sân în cursul vieții. 1/5 dintre cazurile de cancer mamar apar la vârsta mai mică de 50 ani, iar procentul este în creștere. În România, majoritatea pacientelor care se prezintă la medic cu neoplasm mamar se află deja într-un s...

01/10/2025

29/09/2025

La congresul ARCE2025 🩺✨ Am vorbit despre beneficiile chirurgiei bariatrice și m-am bucurat de schimbul de idei cu colegi pasionați. O experiență plină de energie bună și inspirație!

26/06/2025

05/06/2025

27/10/2024

Bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces la nivel mondial și este responsabilitatea noastră ca doctori să lucrăm pentru a găsi soluții la această provocare globală a sănătății. Acest congres mi-a oferit oportunitate de a ma conecta cu numeroși specialiști , care au împărtășit cunoștințele și experiența lor, discuțiile aferente fiind semnificative.