https://www.facebook.com/103979767726224/

TOP RANK Nutrition by Teaca Cristian, Silvestru, Iasi (2025)

23/04/2025

De ce "Performance"?
Ce înseamnă, de fapt, să ai performanță reală? 🔥
Performanța înseamnă să alergi un semimaraton cu "Pace" de sub 5 min/km 🏃‍♀️, dar și să faci 10 flotări sau 2 tracțiuni corecte (chin over bar)🏋️‍♀️ .
Acest cuvânt nu trebuie să sperie, trebuie să motiveze!
Contează foarte mult punctul de plecare și momentul pe care îl alegem pentru a începe să ne schimbam viața pentru că activitatea fizică nu e opțională, e OBLIGATORIE dacă dorim să fim longevivi, sănătoși și fericiți!
De multe ori, când spunem „performanță”, ne gândim doar la forță fizică, viteză sau rezultate vizibile.

Dar adevărata performanță înseamnă mult mai mult:

✅ Un corp sănătos, echilibrat și funcțional; 🤸‍♀️ 💪
✅ O minte clară, calmă și concentrată; 🧘‍♀️
✅ O energie care vine din stilul de viață, nu doar din antrenamente;
✅ Capacitatea de a gestiona stresul și de a păstra echilibrul în momente dificile. 🧘‍♂️

Aici, pe Top Rank Performance, credem într-o abordare completă: mindset, corp, stil de viață – toate în echilibru.

Vrei să afli cm să îți construiești propria ta performanță holistică?
Urmărește pagina — urmează multe materiale utile! 🔥

22/04/2025

Salutare tuturor!

Astăzi vreau să împărtășesc cu voi un pas important: Top Rank Nutrition devine Top Rank Performance. Va fi mai mult decât o pagină despre nutriție — devine un spațiu dedicat sănătății complete: corp, minte și stil de viață.

Am înțeles că adevărata performanță și starea de bine nu vin doar din alimentație corectă, ci și din mișcare inteligentă, o postură sănătoasă, gestionarea stresului și o mentalitate echilibrată.

Aici, pe Top Rank Performance, vei găsi de acum:

Sfaturi de nutriție pentru vitalitate și energie;

Programe de fitness și îmbunătățire a posturii;

Tehnici de gestionare a stresului și îmbunătățire a sănătății mentale;

Inspirație pentru a construi un stil de viață echilibrat și performant.

Misiunea mea este să te ajut să devii cea mai bună versiune a ta, zi de zi.

Mulțumesc că ești aici și că faci parte din această comunitate în creștere!
Urmează multe surprize, informații utile și proiecte speciale!

15/01/2022

- Conform unor statistici, 80 % din Rezoluțiile de Anul Nou eșuează până la jumătatea lunii Februarie. Așa că, cei care v-ați stabilit astfel de rezoluții trebuie să mai rezistați încă puțin și apoi le puteți abandona liniștiți și să vă consolați cu idea că nu sunteți singurii.

Sau poate nu...

De ce ne este atât de greu să implementăm în viețile noastre niște schimbări cu rezultate pozitive incontestabile cm ar fi să mâncăm mai curat, să facem mai multă mișcare, să ne culcăm mai devreme?

Răspunsul este simplu: tocmai pentru că sunt schimbări, sunt chestii noi cu care nu suntem obișnuiți. Iar noi cm suntem ”Habitual Creatures”, ne facem in timp o rutină, niște obiceiuri care rămân cu noi toată viața iar schimbarea este foarte greu de implementat.

Asta nu înseamnă că nu mai putem schimba nimic niciodată. Putem, însă, ca să avem succes, trebuie să o facem strategic. Cum facem asta?

Ne trebuie un plan și cineva căruia ”să-i dăm socoteală” în caz că nu îl respectăm. În engleză sună mai frumos: ” to be Accountable”. Ideal ar fi să apelăm la un specialist... sau doi: Nutriționist și Antrenor Personal. Ideal ar fi să fie o singură persoană ca să nu complicăm lucrurile.

Suplimentar sunt necesare abilități din sfera psihologiei pentru că vorbim de eliminarea unor dependențe și de modificări comportamentale.

Specialistul împreună cu tine îți va construi o scară cu trepte accesibile pe care să îți fie ușor să urci mult timp către obiectivul pe care ți l-ai propus. Dacă ne construim singuri scara, avem tendința să o facem cu pași mari, să sărim dintr-o extremă în alta, să facem antrenamente grele și să ținem diete drastice, iar această strategie este sortită din start eșecului.

În primă fază rezultatele nu sunt atât de importante. Mult mai important este să ne facem obiceiuri noi și automatisme pe care să ne fie ușor să le urmăm o perioadă lungă de timp. Ca să ne obișnuim să alergăm trebuie mai întâi ne obișnuim să mergem.

În general, după Anul Nou, multă lume ”o ia la fugă direct de pe canapea”. Nu e de mirare că mulți se împiedică sau obosesc la scurt timp și abandonează.

mai vorbim....

03/01/2022

Rezoluțiile de început de an sunt foarte la modă zilele astea. Cu toții vrem ca de ”Luni” să facem o schimbare în viețile noastre, să mâncăm mai sănătos, să facem mai multă mișcare.

Întâmplător sau nu astăzi este Luni și constatăm cu stupoare că schimbarea e grea. Este total nerealist să ne așteptăm să schimbăm peste noapte niște obiceiuri pe care le avem de ani de zile.

Nu îți folosi voința să te abții din a mânca chestii nesănătoase pe care le ții în casă. Mai devreme sau mai târziu vei ceda și asta nu înseamnă că ești o persoană slabă. Voința este un bun limitat și e de preferat să o folosim la lucruri mai importante în viață.

Un lucru este clar: Mediul în care te afli influențează mare parte din deciziile pe care le iei, așa că primul pas este să încearci să modifici mediul pentru a-ți ușura luarea deciziilor.

Cum faci asta? E simplu! Dacă ai în casă mâncare nu tocmai sănătoasă, tu sau cineva din familia ta, mai devreme sau mai târziu o va mânca.
Reversul este la fel de valabil: dacă ai în casă mâncare sănătoasă, tu sau cineva din familia ta, mai devreme sau mai târziu o va mânca.

Așa că e vremea să facem curat în frigider și prin dulapuri. Aruncă tot ce știi că îți va face rău în cele din urmă. Și aici mă refer la toate produsele ultra-procesate pline de zahăr, aluaturi, foietaje, creme grase, pline de sare, aditivi și grăsimi obscure.
”Dar ai dat bani pe ele și sunt și foarte bine la gust....”
Nu îți face griji, nu este risipă. Risipă a fost când le-ai cumpărat.

Ce nu vrei să arunci, donează. Sigur vei găsi pe cineva în nevoie care se va bucura.

30/12/2021

Mai mult decât hrană...

Conform USDA (Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite), Intervalul Acceptat de Consum pentru Carbohidrați (AMDR – Acceptable Macronutrient Distribution Range) este 45 – 65 % din totalul caloriilor consumate zilnic. Adică un macronutrient neesențial (pe care organismul și-l poate produce singur) ce are ca singur scop acela de a furniza energie, ar trebui să reprezinte cel puțin jumătate din alimentația zilnică.
Asta în condițiile în care suntem sedentari, mâncăm mult și prost, bem alcool, ne culcăm târziu! USDA ne pregătește să alergăm un maraton în fiecare zi însă acest lucru nu se întâmplă.
Zilnic consumăm în exces energie de calitate proastă și astfel ne îngrășăm, ne îmbolnăvim și îmbătrânim prematur.

În plus, conform ”Dietary Guidelines for Americans” 2020 – 2025 ar trebui să limităm consumul de zahăr adăugat la nu mai mult de 10% din consumul zilnic de calorii. Adică, conform acestor recomandări, putem mânca ”liniștiți” 12 lingurițe de zahăr pe zi.

Binențeles că zahărul și carbohidrații rafinați nu sunt singurii vinovați. Bătaia pentru primul loc în cea ce privește efectele negative pentru sănătate o duc cu uleiurile vegetale rafinate și grăsimile hidrogenate.
Ce face însă ca zahărul să iasă pe locul întâi, este faptul că crează dependență. Nu am întâlnit pe nimeni căruia să-i fie poftă de o lingură de ulei de floarea soarelui, în schimb putem mânca oricând o prăjitură sau o felie de tort, indiferent dacă ne este foame sau nu.

Vine și reversul medaliei: - Conform unei statistici din 2020 a CDC - ului American (Centres for Disease Control and Prevention), 1 din 5 americani (34,2 milioane) are diabet, 1 din 3 americani (88 milioane) este pre-diabetic, iar 8 din 10 încă nu știu că au diabet.
Consider că aceste informații sunt strîns legate între ele și au o relație directă de cauză și efect.

Un contrargument ar fi ca noi nu suntem americani, și e binecunoscut faptul că ei sunt sedentari și mănâncă prost. Însă nici noi nu suntem foarte departe din acest punct de vedere și oricum asta e direcția în care ne îndreptăm.
Aici suntem! Ce facem de acum încolo? Principalele măsuri ar trebui cele de prevenție și nu de tratare. Din moment ce a apărut, Diabetul nu se vindecă. Poate fi cel mult pus în remisie sau ținut sub control. E atât de frecvent încât are propria specializare medicală. Măsurile importante din punct de vedere nutrițional și al stilului de viață, trebuiesc luate înainte de acest moment.

Prin urmare Postul Intermitent și dietele sărace în carbohidrați pot fi metode foarte eficiente în eliminarea efectelor acestor recomandări nutriționale pe care le consider extrem de dăunătoare pentru sănătatea umană. La fel cm zahărul nu afectează pe toată lumea, nici Alimentația Low Carb/ Ketogenică nu este aplicabilă tuturor, însă foarte multe persoane pot beneficia de pe urma ei.

Efectele pozitive ale acestui protocol asupra sănatății pot fi foarte importante: normalizarea glicemiei, scade rezistența la insulină, scade valoarea trigliceridelor, crește valoare HDL-C (acel colesterol considerat bun), scade valoarea VLDL (particulele de LDL mici și dense care sunt aterogene), scade inflamația sistemica și tensiunea arterială, scade stres-ul oxidativ la nivel celular prin reducerea numărului de radicali liberi si a speciilor reactive de oxigen.

Toate acestea fac ca slăbirea în greutate prin pierderea grăsimii în exces care însoțește acest stil de viață, deși este importantă, să treacă pe un loc secundar, mult mai importante fiind celelalte efectele pozitive asupra sănătății!

26/12/2021

KETO POWER (part 3)

Ce se intamplă cu sistemele energetice în perioadele de post alimentar? Care sunt mecanismele fiziologice care le permit animalelor și omului să performeze fizic și cognitiv, independent de prezența hranei.

În continuare voi fi un pic ”science geek” așa că țineți-vă bine.

În contextul alimentației actuale, hrana este extrem de abundentă și foarte bogată în carbohidrați simpli care sunt transformați în glucoză și constituie sursă de energie pentru creier, mușchi, organe interne.

În evoluția speciei umane însă lucrurile nu au stat chiar așa.
Perioadele de lipsă a hranei au fost mult mai frecvente decât sunt în zilele noastre. Erau o prezență constantă în viața omului așa că organismul a trebuit să dezvolte mecanisme de adaptare pentru a supraviețui. Acestea au reprezentat niște provocări foarte mari pentru metabolismul energetic, în special cel al creierului.

De unde ne luăm energia atunci când mâncarea nu este disponibilă? Creierul uman nu produce nici nu stocheaza energie însă este un organ energofag, mare consumator (aprox. 20% din consumul zilnic total de energie)

Ce facem când mâncarea nu este suficientă? Devenim niște ”legume” vii abia capabili să ne mișcam dintr-un loc în altul, transformăm comunitatea într-un restaurant cu autoservire pentru animalele de pradă, sau suntem activi, energici, cu focus mental, cu simțurile ascuțite la maxim, cu energie destulă pentru a îndeplini sarcini fizice și cognitive complicate.

Din punct de vedere fiziologic în lipsa hranei se produce următorul lanț de evenimente:

Faza 1. În primele 12 – 14 ore de post alimentar glicemia începe să scadă, ceea ce determină ca nivelul de insulină din sânge să scadă la rândul lui, și nivelul de glucagon să crească. Insulina și Glucagonul sunt hormoni produși de pancreas, cu efecte antagoniste și împreună au rolul de a menține echilibrul energetic în sânge. Glucagonul este un hormon hiperglicemiant ce determină ficatul să producă glucoză din glicogen atunci când aceasta este în cantitate scăzută, în timp ce Insulina este hipoglicemiant.

Concomitent, eliminarea efectului inhibitor al insulinei determină activarea a o serie de enzime lipolitice (ce descompun grăsimile din țesuturile adipoase în trigliceride și acizi grași) și astfel începem să pierdem și o mică cantitate de grăsime. Aceste fenomene au loc în timpul nopții când nu consumăm alimente.

În acest moment, deja este dimineață, rezervele de glicogen hepatic sunt pe sfârșite iar ficatul trebuie să și le refacă. De aceea ne este foame, și deși peste noapte au început niște procese fiziologice de mobilizare a energiei stocate sub diverse forme, le oprim atunci cănd mâncăm micul dejun, și reintroducem corpul într-o stare de depozitare a energiei.

Faza 2 . Daca totuși lipsa hranei durează mai mult (în Paleolitic este iarnă și e mai greu cu micul dejun, sau Aristotel în Atena, în faimosul Lyceum tocmai a intrat într-una din lungile perioade de post alimentar), ajungem în etapa în care ficatul și-a epuizat deja rezervele de glicogen, dar trebuie în continuare să produca glucoză pentru creier. Creierul nu stocheaza glicogen, nu are alte depozite de energie, și nici nu iși poate reduce activitatea, respectiv consumul de oxigen, de aceea trebuie sa aiba un flux constant de substanțe energogene care să-i asigure funcționarea.

Începe procesul de gluconeogeneză (producerea de glucoză ”nouă”). Principalul substrat pentru gluconeogeneză îl constituie aminoacizii. Aceștia sunt eliberați prin procesul de proteoliză musculară. Astfel pierdem musculatură.
”Mușchii se sacrifică pentru a hrăni creierul”.

La procesul de gluconeogeneză contribuie într-o mică masură și glicerolul rezultat din descompunerea trigliceridelor în acizi grași. Astfel o mică parte din grăsimea care se pierde, este transformată în glucoză. Cea mai mare parte a grăsimii pe care o pierdem este descompusă în acizi grași care la rândul lor pot fi oxidati cu ușurinta de mușchi, inimă și organe interne, în contextul în care aceștia își reduc consumul de glucoză ce va fi păstrată pentru creier.

23/12/2021

Keto power (part 2)

”Nimic nu e nou, cu excepția a ce s-a uitat” – Maria Antoaneta

Fac de multe ori referire la perioadele de lipsa hranei din istoria omenirii, deoarece acestea sunt cele mai interesante și importante din punct de vedere evolutiv. În aceste perioade indivizii au fost forțați să se adapteze la noile condiții pentru a supraviețui. Inainte de epoca modernă, hrana nu era atat de frecventă ca în zilele noastre. Era puțina, rară, avea coarne, copite, spini, se ascundea în copaci, în pământ sau în apă. Și cm nu putem fi nici mai rapizi nci mai puternci decat animalele sălbatice, ne-a ramas singura soluție, să fim mai destepți. Și cu siguranță a trebuit sa fim mai deștepți decat animalele de pradă.

De-a lungul evoluției, hrănirea era plictisitoare și previzibilă, în timp ce lipsa hranei a forțat omul să caute de soluții și oportunități. Oamenii au fost forțați să-și amintească unde au găsit hrana, să interpreteze semne din natură și urme ale animalelor, să anticipeze mișcările turmelor de ierbivore, să inventeze capcane, momeli și arme, să construiasca împrejmuiri ca să se apare de prădători.

Deși hrana a fost un motor important în dezvoltarea societății umane, multe progrese importante au survenit în lipsa ei.

Toate animalele pe care le vedem la televizor cm vânează maiestuos și impunător, este posibil să nu fi mâncat de cateva zile și totusi au o viteză, agilitate și forță incredibilă ce le permite să vâneze cu succes sau să se apere de competitori.

Când animalele mănâncă nu se intamplă nimic interesant, ele fac același lucru de milioane de ani, după care dorm: carnivorele mănâncă carne, ierbivorele mănâncă iarba, omnivorele mănâncă aproape orice, iar omul..., ei bine omul, a ajuns sa mănânce ”substanțe asemănătoare cu mancarea” care nici nu existau acum 100 de ani. Poate aici este problema, mâncarea artificială si intens procesată din zilele noastre nu este de fapt mâncare și ne îmbolnăvește. Scopul nu este să umplem stomacul, ci să furnizăm din alimente cantitatea și calitatea necesară de micro și macro nutrienți necesare organismului.

Un proverb chinezesc spune că ”dacă faci 100 de pasi după ce ai mancat, vei trai 99 ani”. Foarte greu de urmat acest sfat când în unele zone de pe pamant, ”Siesta” sau somnul de d**a masă este adânc inrădăcinat în cultura locului. În Italia sau Spania după masa de pranz se inchide țara.

Platon, Aristotel si Pitagora aveau perioade de post alimentar de cate 40 zile. Pitagora de exemplu le cerea studentilor săi să țină și ei post alimentar câte 40 zile pentru a-și imbunătăți capacitațile cognitive înainte de a-i iniția în tainele învățămintelor sale. Hypocrate era de asemenea un mare adept al postului alimentar. Spunea că ”a mânca atunci cand ești bolnav înseamna să-ți hrănești boala”. Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus, sau mai pe scurt – Paracelsus, medic si filosof care a trăit pe la 1500 spunea "Fasting is the greatest remedy -- the physician within." Benjamin Franklin spunea ”The best of all medicines are resting and fasting”, călugarii din toate religiile de pe pamant recomandă ”post si meditatie”. În Grecia antică postul alimentar era folosit în timpul antrenamentelor de către atleții care urmau să concureze la jocurile olimpice.

Lumea s-a schimbat: în zilele noastre postul alimentar a devenit o strategie la modă pentru a slăbi în timp ce în alte vremuri era o prezență obligatorie în viețile oamenilor. Pe vremuri, perioadele lungi de înfometare, erau întrerupte de scurte perioade de hrănire, pe cand astazi lucrurile stau exact invers: încercam să introducem artificial perioade de așa zisă ”înfometare” pentru a mai fragmenta pe cât posibil perioadele de hrănire abundentă.

Dacă multe din performanțele intelectuale și fizice din trecut s-au petrecut cu burta goală, atunci nu ar fi o idee rea să ne golim si noi burțile din cînd în când. Și chiar daca nu îi vom egala în performanțe cognitive pe Aristotel sau Pitagora, macar ii vom permite sistemului digestiv să mai ”respire” și creierului să ”zboare” și poate..... cine știe?

18/12/2021

KETO POWER! (part 1)

Ce este de fapt Keto (Dieta Ketogenică) și cât de puternică poate fi în viața unora dintre noi.

Principiul pe care se bazează Keto este urmatorul:
Alimentele bogate în carbohidrați simpli ( zahăr, fainoase, amidon) duc la creșterea glicemiei peste limitele normale și determină pancreasul să producă insulină în exces. Insulina scoate excesul de glucoză din sange și o stochează ca rezervă de energie transformand-o în grăsime (trigliceride și acizi grași) pe care o depune subcutanat și pe organele interne (grăsime viscerală). În paralel, celulele devin rezistente la acțiunea insulinei și astfel intrăm intr-un cerc vicios care poate avea un singur deznodământ: Diabetul. Astfel ajungem supraponderali, obezi, cu diferite afecțiuni asociate (inflamație sistemică, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, afecțiuni degenerative la nivelul creierului).

Prin Keto, eliminăm mare parte din alimentele care conțin zahar și carbohidrați simpli. De ce facem chestia asta? Pentru ca in cazul a 90 % din acestea, carbohidrații sunt de fapt mizerii rafinate, decorticate, lustruite, foarte bogate în calorii și cu foarte mică valoare nutrițională. Celelalte 10 % sunt unele nuci, semințe, legume , plante cu frunze verzi, leguminoase și unele fructe.

Efectul direct al acestei ”epurari” pe criterii de valoare nutrițională și raport de macronutrienți este normalizarea glicemiei, respectiv a nivelului de insulină din sange, cu efecte benefice pentru organism: se elimina apa în exces, scade tensiunea arterială, scade rezistența la insulină, scade inflamația sistemică și stresul oxidativ, se îmbunătățește funcția mitocondriilor, se accelerează procesele metabolice și enzimele care determină arderea grasimilor, care devin astfel principala sursă de energie pentru organism.

Așa arată o zi obisnuită din viața multora dintre noi:

Ne trezim dimineata, bem o cafea cu ”foarte puțin zahar”, cu un croissant sau biscuiți pentru că arată bine si nici nu prea ne este foame. Pe la pranz comandăm niște pizza sau un sandwich la birou. Seara se declanșează festinul: mâncare variată, multă, merge și un pahar de ceva alcoolic pentru că a fost o zi grea și suntem stresați, plus un desert la final pentru că merităm. Apoi ne asezam fericiti pe canapea și ne uităm la un meci de fotbal pentru că ne place sportul. Suntem aproape convinși că a fost o zi bună. Aceasta este FURTUNA PERFECTĂ! Mâncăm mizerii de dimineața până seara, si ne miram de ce trăim într-o ”Epidemie Globala de obezitate si supraponderalitate – GLOBESITY„ conform Organizației Mondiale a Sănătății. Unii scapă mai ieftin pentru că sunt protejați genetic, insă cei mai mulți au de suferit de pe urma acestui stil de viață.

Un scurt disclaimer aici: daca ai văzut grăsime corporală doar în filme sau pe la prieteni iar ”kilogramele in plus” pentru tine sunt un termen abstract care nu prea știi ce înseamnă, atunci poate toată aceasta pledoarie nu este pentru tine. Este pentru noi ceilalti însă, care ne îngrășam doar vorbind despre desert, noi cei care, dacă începem un pachet de orice, trebuie musai să-l și terminăm, noi cei pentru care nu există termenul: ”doar o bucățică”.

Și astfel d**a ani de mâncat la liber și fără nici un fel de restricție, efectele incep să se vadă: avem multe kilograme în plus, obosim repede, gâfâim, transpiram la orice activitate fizica oricât de ușoara ar fi ea, avem analize proaste, viața de cuplu nu mai merge ca în tinerețe, pare că îmbătrânim prematur.

Trebuie sa luam masuri! Ce-i de facut? Tinem dieta, dar pe care? Internetul este plin de informații, multe dintre ele contradictorii.

va urma...

06/03/2021

În toate dietele, pe lângă grăsime, se pierde și masă musculară!

Scopul unei diete alimentare corect întocmite este acela de a furniza cantitatea necesară de macro și micro nutrienți la cea mai bună calitate posibilă, în mod rezonabil, astfel încât să maximizăm pierderile de grăsime și să reducem cât de mult posibil pierderile de masă musculară. Poate ați văzut persoane persoane care au ținut tot felul de diete și care par mai mici, pare că s-au micșorat în toate planurile. În astfel de cazuri cu siguranță a avut loc pierdere de masă musculară.

Atunci când implementăm un plan alimentar adecvat, însoțit de de un plan de antrenament adaptat obiectivelor noastre, pierderea greutății pe cântar se produce mai lent însă schimbările dramatice se văd în oglindă și la măsurătorile corporale (cel mai simplu se observă la haine).

Muschiul este un tesut ”scump”, mult mai scump decât grăsimea. Se câștigă greu, se pierde repede și este greu de întreținut. Dacă nu este stimulat regulat se atrofiază într-un ritm cu atât mai alert cu cât înaintăm mai mult în vârstă. Bieții astronauți de pe Stația Spațială Internațională simt asta pe pielea lor. Într-o escapadă spațială de 5 – 11 zile pot pierde până la 20 % din masa musculară de acea sunt obligați să facă 2 ½ ore de activitate fizică zilnic pentru a combate efectele lipsei contracțiilor musculare care se datorează imponderabilității.

Pentru noi ceilalți de pe suprafața pământului lucrurile nu stau atât de dramatic, dar principiul se păstrează. Un mușchi care nu este folosit se atrofiază. Organismul consideră că dacă nu folosim un mușchi, înseamnă că nu avem nevoie de el și încearcă să scape de aceasta ”povară” inutilă, mai ales atunci când urmăm diete bazate pe restricție calorică. Aici intervine rolul activității fizice. Dacă folosim mult timp una sau mai multe grupe musculare, acestea își măresc volumul (hipertrofie) și forța de contracție. Asta se numește adaptare musculară, iar organismul încearcă să ne facă viața mai ușoară, dezvoltând acei mușchi pe care îi folosim cel mai des.

Grăsimea de cealaltă parte se găsește pe toate drumurile. Mult mai mult decât în urmă cu 50 ani! O facem peste noapte și ne este al naibii de greu să scăpăm de ea.

Dacă am fi trăit in Paleolitic și am acumulat un pic de grăsime înseamnă ca am vânat un bizon de curând, d**a vreo săptămână în care nu am prins nimic, și am măncat pe săturate împreună cu toți membrii tribului. Ne-am săturat destul de repede, carnea fiind foarte sățioasă și bogată în nutrienți (bizonul a fost bio, din ăla crescut lent). Cu toate acestea ne-am forțat să mâncăm mai mult decât aveam nevoie pentru că ce rămâne, se strică și atrage prădătorii. Excesul de calorii s-a depus sub formă de grăsime care va fi folosită ca sursă de energie și astfel vom supraviețui în perioadele lungi de iarnă sau când hrana lipsește.

Din fericire nu trăim în Paleolitic, și dacă în zilele noastre am acumulat grăsime corporală, asta se datorează faptului că ieri am vânat o pizza (din aia făcută repede), o băutură răcoritoare și un desert. Și deși nu aveam nevoie de atât de multe calorii la o singură masă și atât de multe făinoase, zaharuri și grăsimi procesate, le-am măncat pe toate cu ușurință. La sfârșitul mesei aveam o stare de satisfacție, cred că aș putea să-i spun chiar fericire. Cred că o să încerc și mâine un meniu asemănător. Binențeles că și în cazul de față, caloriile în exces (destul multe și necunoscute organismului uman) s-au depozitat sub formă de grăsime pentru ca noi să supraviețuim atunci când nu vom avea ce să mâncăm.

Problema, care e ușor de sesizat, e că în zilele noastre hrana este din abundență, este foarte densă caloric dar destul de săracă în nutrienți. Nu mai sunt perioade în care să lipsească, și atunci organismul nostru este într-o stare permanentă de formare de țesut gras pentru zile negre. Numai că zilele negre nu mai vin.

Aici intervenim noi și introducem în mod voluntar ”zile negre” în încercarea de a compensa perioadele de acumulare de grăsime....

27/02/2021

Trebuie să facem din start următoarea distincție: există oameni slabi și existăm noi ceilalți care ne îngrașăm ușor.

Intru și eu în această categorie deoarece m-am luptat toată viața cu predispoziția de a mă îngrășa. Și în prezent la 1,80 m și 82 kg sunt la limita supraponderalității însă compoziția corporală este cu totul alta. Deși am facut sport toată viața, majoritatea anilor de adolescență i-am petrecut la peste 90 kg. Așa că știu cm e să mă îngraș din orice mănânc, să mă lupt cu poftele de tot felul, să nu mă pot opri din mâncat, să mănânc dulciuri până mi se face rău și vomit. Așa că pe vremea aia puteam fi catalogat ca fiind lacom și leneș, deși era o prezumție falsă. De fapt leneș nu eram că făceam foarte mult sport. Eram doar ”lacom”. Asta nu era o trăsătură de caracter ci o caracteristică a metabolismului meu pe vremea aia. Între timp lucrurile s-au schimbat.

Oamenii grași nu sunt oameni slabi care manâncă mult ci sunt total diferiți ca metabolism și mod de repartiție a energiei. La fel și un om gras care a slabit nu va putea fi considerat niciodată un om slab. Va rămâne toată viața un om gras care a slabit și care trebuie să aibă grijă permanent la alimentație pentru a nu pune la loc kilogramele pierdute.

Deci toate aceste recomandări se adresează în principal celor ca noi. Noi cei care facem grăsime din orice, și cărora ne este foarte greu să slăbim.

Postul intermitent, ca metodă de a pierde grăsime, este o tehnică pentru ”avansați”. Nu se poate trece de la mâncatul liber la postul intermitent corect, fără o pregătire prealabilă a organismului, le fel cm nu putem să concurăm fără antrenament la un un Maraton după ani de zile de sedentarism și mod de viață dezordonat.

Bine... o putem face! Dar trebuie să fim pregătiți să suportăm consecințe negative care pot să apară! Dacă la maraton pot aparea accidentări și imposibilitatea de a termina cursa, în cazul dietelor alimentare ținute după ureche și postului intermitent incorect, efectele negative pot fi mult mai grave și mai de lungă durată: SCADEREA RATEI METABOLICE DE BAZĂ și PIERDEREA DE MASĂ MUSCULARĂ.

În ziua de azi cântarul este ”REGE”! Dacă ne urcăm pe cântar și ne arată cu 3 kg mai puțin suntem în culmea fericirii! AM SLĂBIT! Nu mai contează că din alea 3 kg ”slăbite”, 2 kg sunt masă musculară, 700 gr sunt apă și doar 300 gr sunt grăsime! In acest scenariu, procentul de grăsime raportat la masa slabă va fi mai mare după ce am ”slăbit”. Deși am pierdut 3 kg, procentual vorbind suntem mai grași!

În aceeași stare de lipsă a hranei, organismul uman poate să prospere sau poate să sufere. Totul depinde de energia pe care o are la dispozitie. O capacitate extraordinară a organismului uman, este aceea că el nu face diferența între sursele de energie. Pentru el nu contează că provine din rezervele proprii sau din mâncare. Dacă metabolismul nostru are acces la energia de care are nevoie, indiferent de unde provine ea, organismul nu suferă, noi nu simțim nevoia să mâncăm și astfel facem un post post alimentar corect.

Dacă în schimb, organismul nostru nu are acces la energia din sursele proprii și nici mâncare nu primește pentru că noi am auzit de postul ăsta intermitent și încercăm să-l ținem așa cm ne pricepem, apare fenomenul de Înfometarea celulară, în care celulele și organele își reduc activitatea în lipsa energiei și astfel scade rata metabolică de bază. Cu alte cuvinte scade metabolismul. Asta face ca necesarul caloric pentru menținerea greutății să fie mai mic și prin urmare, chiar dacă mâncăm același număr de calorii sau chiar mai puține decât înainte, acestea să fie în exces raportat la noua rata metabolică de bază și astfel deși mâncăm puțin, să avem exces caloric și să ne îngrășăm.

În această situație în care se găsesc foarte mulți din cei ce vor să slăbească, metabolismul încetinit determină o stare de apatie, somnolență, digestie încetinită, ceață mentală, nu prea ne este foame, slăbirea devine ”imposibilă”deși mâncăm foarte puțin, pare că ne îngrășăm din orice.

Aceasta este o stare de protecție, în care intră organismul pentru a-și asigura supraviețuirea. El nu știe că nu mai trăim în Paleolitic ci crede că urmează o perioadă cu hrană foarte puțină la fel cm s-a întâmplat de-a lungul a milioane de ani de evoluție.

Scăderea metabolismnului înseamnă scăderea consumului de energie și direcționarea unei cantități importante din aceasta către rezervele de grăsime. Concomitent se mai întâmplă un fenomen: când energia disponibilă este redusă, organismul își îndreaptă atenția către un țesut care în mod normal nu joacă rolul de sursă ci este consumator de energie: ȚESUTUL MUSCULAR!

Când energia din grăsime devine indisponibilă, și nici din alimente nu primim energie pentru că ținem post intermitent, organismul ajunge să descompună aminoacizii din mușchi și îi folosește pentru a-și alimenta funcțiile vitale. Astfel pierdem mușchi. Asta în plus față de pierderile naturale de masă musculară care apar odată cu înaintarea în vârstă.

Cum facem să SLĂBIM GRĂSIME și NU mușchi?

Va urma...

TOP RANK Nutrition by Teaca Cristian

23/04/2025

22/04/2025

15/01/2022

03/01/2022

30/12/2021

26/12/2021

23/12/2021

18/12/2021

06/03/2021

27/02/2021

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share