24/05/2025
Multe persoane vorbesc public despre anxietatea pe care o resimt, în contextul perioadei prin care am trecut și anume alegerile electorale. Povestesc despre dureri în corp, apăsare în piept, lipsă de energie, insomnie.
După luni în care am trăit în hipervigilență, cu griji zilnice și nesiguranță, cortizolul a curs în corp ca un robinet lăsat deschis.
Sistemul nervos a stat prea mult în alertă, iar acum încearcă să se reechilibreze.
Unii oameni mănâncă compulsiv, alții nu pot mânca deloc. Unii dorm puțin și prost, alții dorm mult dar se trezesc mai obosiți decât s-au culcat.
Mulți simt apăsare în piept, dureri difuze în tot corpul, respirație grea, amețeli sau o neliniște pe care nu o pot explica.
Analizele ies bine, dar ceva este în neregulă. Asta numim somatizare.
Când mintea nu mai poate duce, corpul începe să vorbească.
Nu este o boală imaginară.
Nu este o slăbiciune.
Ajută să îți acorzi un spațiu în care să nu mai fii sub presiune. Un loc simplu, familiar, unde poți respira puțin mai bine. Să te îndepărtezi de ce te încarcă. Să-ți dai voie să faci mai puțin. Nu trebuie să te izolezi, dar e sănătos să te retragi puțin și să asculți ce ai nevoie.
Pentru cei care simt că reacțiile corpului devin greu de dus, sprijinul unui psiholog sau psihiatru poate face diferența. Nu pentru că e ceva în neregulă cu ei, ci pentru că au dus prea mult timp, prea mult.
Ps. Pentru oricine are nevoie de sprijin, sunt aici.
*E firesc să fim încă încordați. Stăm în așteptare. Ne uităm cu speranță spre ce ar putea aduce o schimbare, o normalizare, o direcție mai clară.
Și e la fel de firesc ca unii oameni să se teamă în continuare. Nimeni nu iese neatins dintr-o perioadă atât de critică. Și fiecare duce în felul lui.
(Eu în perioada asta am plantat tot felul de flori prin ghivece, tot felul de buruieni cm ar fi busuioc și mărar și culmea chiar au ieșit 🙂. Și am stat cu Motanski și cu Pepa la aer pe balcon. Motanski a vânăt gâze și mi-a mușcat din plante, spre necazul meu, dar asta e ...)