https://www.instagram.com/petronelanechita81?igsh=dDZhZTR5Z2xkODVh

Dr. Petronela Nechita, Iasi (2026)

05/02/2026

𝐈̂𝐧 𝐥𝐚𝐛𝐢𝐫𝐢𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 😊

Emoțiile fac parte din fiecare clipă a vieții noastre. Ele sunt ca niște culori care dau sens existenței — fără ele, lumea ar fi gri și lipsită de profunzime.

Fiecare emoție, fie că este bucurie, frică, tristețe sau furie, are un rol important în modul în care gândim, acționăm și relaționăm cu ceilalți.

De exemplu, bucuria ne motivează să ne apropiem de ceea ce ne face bine, frica ne protejează de pericole, iar tristețea ne ajută să procesăm pierderile și să creștem din ele.

Emoțiile nu sunt bune sau rele — ele sunt mesaje pe care mintea și corpul ni le trimit pentru a ne îndruma. Problema apare atunci când nu le ascultăm sau le reprimăm.

A învăța să ne înțelegem emoțiile înseamnă să ne înțelegem pe noi înșine. Aceasta este cheia echilibrului interior. Când conștientizăm ce simțim, putem reacționa mai matur, putem comunica mai clar și putem construi relații mai autentice.

În fond, omul nu este o ființă rațională care are emoții, ci o ființă emoțională care poate raționa.

💭

04/02/2026

𝐈𝐥𝐮𝐳𝐢𝐚 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐞𝐢 🧠✨

Zona de confort reprezintă acel spatiu în care totul este familiar, previzibil și aparent sigur. Este locul în care anxietatea scade, iar controlul pare stabil. Totuși, această siguranță are un cost subtil: stagnarea.

Dezvoltarea personală apare doar atunci când individul este expus la provocări moderate. Evitarea constantă a disconfortului reduce flexibilitatea emoțională și limitează accesul la propriul potențial. Creierul nu se dezvoltă prin repetiție automată, ci prin adaptare.

A rămâne prea mult timp în zona de confort nu înseamnă echilibru, ci renunțare lentă la evoluție.

Disconfortul nu este un dușman, ci un semnal al schimbării necesare.

Creșterea începe exact acolo unde siguranța încetează să mai fie suficientă.

03/02/2026

🧠🙂 𝐀𝐭𝐢𝐭𝐮𝐝𝐢𝐧𝐞𝐚: 𝐨𝐠𝐥𝐢𝐧𝐝𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚̆

În cabinet sună cam așa:
„Nu s-a schimbat nimic în viața mea, dar parcă totul mă apasă.”
„Ce s-a schimbat între timp?”
„Poate… felul în care privesc lucrurile.”

1. Ce este atitudinea
Atitudinea nu e ce ți se întâmplă, ci cm stai tu în fața a ceea ce ți se întâmplă. E filtrul dintre realitate și reacția ta.

2. De ce contează atât de mult
Două persoane pot trăi aceeași situație, dar cu rezultate emoționale complet diferite. Diferența? Atitudinea.

3. Însă 10 D” care descriu atitudinea
Decizie – aleg cm răspund
Direcție – încotro îmi duc energia
Disponibilitate – cât sunt de deschis
Discernământ – ce aleg să cred
Distanță – cât de personal iau lucrurile
Dialog interior – cm vorbesc cu mine
Durere – o evit sau o înțeleg
Determinare – continui sau renunț
Demnitate – cm mă respect
Dezvoltare – ce învăț din asta

4. Ce se aude des în cabinet
„Nu pot controla tot.”
„Adevărat.”
„Dar pot controla atitudinea mea.”
„Exact.”

Atitudinea nu rezolvă tot, dar schimbă tot: felul în care simți, gândești și mergi mai departe.

🧩 Viața nu întreabă mereu dacă ești pregătit. Atitudinea ta răspunde oricum.

02/02/2026

𝐌𝐢𝐧𝐭𝐞𝐚 𝐧𝐮 𝐭𝐚𝐜𝐞 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨𝐝𝐚𝐭𝐚̆. 𝐓𝐮 𝐨 𝐥𝐚𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐨𝐛𝐨𝐬𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆?”
🧠💭

În capul nostru rulează mereu ceva: ce avem de făcut, ce n-am făcut bine, ce o să se întâmple mâine. Chiar și când stăm pe loc, mintea nu stă. Asta e normal — așa funcționează ea.

Problema apare când luăm toate gândurile drept adevăr. De multe ori ne speriem singuri, ne criticăm prea dur sau ne facem griji pentru lucruri care poate nici nu se vor întâmpla.

Un lucru simplu, dar important: un gând e doar un gând. Nu e o sentință, nu e realitate pură. Poți să-l observi și să mergi mai departe, fără să-l crezi automat.

Nu trebuie să-ți golești mintea. E suficient să fii mai blând cu tine și să-ți amintești din când în când să revii la prezent: o respirație, ce vezi în jur, ce simți acum.

Uneori, liniștea nu vine când dispar gândurile, ci când nu te mai lupți cu ele.

😊

01/02/2026

💙 𝐄𝐦𝐩𝐚𝐭𝐢𝐞 𝐯𝐬. 𝐒𝐢𝐦𝐩𝐚𝐭𝐢𝐞 – 𝐝𝐨𝐮𝐚̆ 𝐦𝐨𝐝𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐚 𝐟𝐢 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐯𝐚

Trăim într-o lume în care spunem des „îmi pare rău pentru tine”. Dar ce înseamnă asta, de fapt? Vorbim despre simpatie sau despre empatie? Deși par asemănătoare, ele nu sunt același lucru.

🤍 Simpatia înseamnă să recunoști că cineva suferă și să simți compasiune pentru acea persoană. E ca atunci când privești durerea de la o mică distanță și spui: „Îmi dau seama că îți e greu”. Este un gest cald, dar rămâne la suprafață.

🌱 Empatia, în schimb, merge mai adânc. Înseamnă să încerci să simți cu celălalt, nu doar pentru el. Să asculți fără să judeci, fără să dai soluții rapide, fără să minimalizezi. Uneori, empatia nu spune nimic. Doar rămâne.

✨ Diferența cheie?
Simpatie: „Îmi pare rău că treci prin asta.”
Empatie: „Sunt aici cu tine, chiar dacă e greu.”

În relațiile noastre, oamenii nu au mereu nevoie de sfaturi sau de încurajări forțate. De cele mai multe ori, au nevoie să fie văzuți, auziți și înțeleși. Asta e puterea empatiei.

🧠💫

31/01/2026

𝐂𝐚̂𝐧𝐝 𝐧𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐨𝐭̦𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥𝐚 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐬𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐦𝐩𝐥𝐚̆, 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐜𝐮𝐦 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐳𝐢

În cabinet sună cam așa:
— „Nu mai pot… totul scapă de sub control.”
— „Ce anume nu poți controla?”
— „Ce fac ceilalți. Ce mi se întâmplă.”
— „Dar reacția ta la toate acestea?”
(Pauză. Respirație. Liniște.)

Nu tot ce ni se întâmplă depinde de noi, dar felul în care răspundem este mereu o alegere.

Emoțiile apar firesc, însă nu trebuie să ne conducă. Când răspundem conștient, ne păstrăm calmul, claritatea și puterea interioară. Adevăratul control începe din interior.

🧠🌱✨

30/01/2026

🧠 𝐌𝐨𝐭𝐢𝐯𝐚𝐭̦𝐢𝐚 – 𝐝𝐢𝐚𝐥𝐨𝐠𝐮𝐥 𝐢𝐧𝐯𝐢𝐳𝐢𝐛𝐢𝐥 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐝𝐨𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐨𝐛𝐨𝐬𝐞𝐚𝐥𝐚̆

Motivația nu se manifestă ca un concept, ci ca o stare: uneori prezentă 💡, alteori complet absentă 🌫️.

Motivația reprezintă ansamblul de procese care inițiază, direcționează și mențin comportamentele orientate spre scop.

Dar în cabinet, ea sună mai degrabă așa:
„Știu ce ar trebui să fac, dar nu simt nimic care să mă împingă.”

Acest decalaj dintre cunoaștere și acțiune este una dintre cele mai frecvente surse de frustrare 😔. Motivația nu dispare brusc; ea se erodează lent, sub presiunea eșecurilor, a comparațiilor și a oboselii emoționale.

În discursul pacientului, motivația apare adesea ca un conflict:
„Într-o parte e dorința de a fi mai bine, în cealaltă e corpul meu care spune nu mai pot.”

De ce dispare motivația?

Motivația nu este lene. De cele mai multe ori, ea este:
⚡️un semn de epuizare 😴
⚡️un simptom al anxietății sau depresiei
⚡️o reacție la lipsa de sens
„Dacă nimic din ce fac nu contează, de ce să mai încerc?”

Reconstruirea motivației
Motivația nu se „forțează”.
Ea se reconstruiește:
⚡️prin obiective mici, realizabile ✔️
⚡️prin reconectare cu valorile personale
⚡️prin validarea efortului, nu doar a rezultatului

„Poate nu am chef, dar pot face un pas mic.”
Uneori, acțiunea precede motivația, nu invers.

29/01/2026

🌱 𝐂𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐥𝐨 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐬𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐢𝐧𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥

𝑇𝑒𝑟𝑎𝑝𝑒𝑢𝑡: 𝑆̦𝑡𝑖𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑒 𝑖𝑛𝑐𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙 𝑐𝑒 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑎𝑐𝑢𝑚, 𝑑𝑎𝑟 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑖 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑎𝑖𝑐𝑖 𝑎𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑑𝑒𝑗𝑎 𝑓𝑎𝑐𝑖 𝑢𝑛 𝑝𝑎𝑠 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎𝑟𝑒.
𝑃𝑎𝑐𝑖𝑒𝑛𝑡: 𝐷𝑒𝑐𝑖 𝑑𝑖𝑠𝑐𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑢 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑑𝑎𝑢 𝑖̂𝑛𝑎𝑝𝑜𝑖?
𝑇𝑒𝑟𝑎𝑝𝑒𝑢𝑡: 𝑁𝑢, 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑜𝑟𝑖 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎̆ 𝑒𝑥𝑎𝑐𝑡 𝑜𝑝𝑢𝑠𝑢𝑙 — 𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑖.

1. Zona de confort
Este spațiul siguranței și al rutinei. Ne protejează, dar nu ne dezvoltă.

2. Disconfortul nu e un dușman
Frica și nesiguranța apar atunci când învățăm ceva nou. Ele sunt semne de adaptare și progres.

3. Micile depășiri contează
Fiecare pas în afara zonei de confort crește încrederea în sine și ne schimbă percepția despre propriile limite.

4. Curajul se construiește
Nu apare dintr-odată, ci din alegeri repetate de a merge puțin mai departe decât ieri.

Ce ne sperie azi ne formează mâine. ✨

🌱💪

28/01/2026

🌼 𝐓𝐫𝐚̆𝐢𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥. 𝐈̂𝐧𝐯𝐚𝐭̦𝐚̆. 𝐌𝐞𝐫𝐠𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐝𝐞𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞. ✨

Fiecare moment al vieții are importanța lui, chiar dacă nu o conștientizăm imediat. A prețui clipa înseamnă să fim prezenți în ceea ce trăim, să ne bucurăm de bine și să ne acordăm atenție și în momentele dificile.

Viața nu este doar despre grabă și rezultate, ci despre ce simțim și ce învățăm pe parcurs.

Să trăiești momentul la maxim nu înseamnă să fie totul perfect, ci să fii prezent. Să râzi când îți vine să râzi, să plângi când doare și să nu te judeci pentru asta. Fiecare emoție are un rost și ne arată ceva important despre noi.

Din fiecare experiență avem ceva de învățat. Chiar și din greșeli sau din momentele dificile. Atunci când ne întrebăm „Ce pot învăța din asta?”, începem să creștem. Nimic nu este întâmplător, pentru că fiecare situație ne ajută să devenim mai puternici, mai conștienți și mai înțelepți.

Trăiește clipa, învață lecția și mergi mai departe cu mai multă încredere în tine și în viață. 🌱💛

27/01/2026

🧠 𝐕𝐢𝐧𝐝𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞 𝐚𝐭𝐮𝐧𝐜𝐢 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐭𝐞𝐳𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐢.

Mintea caută explicații, vinovați, sens. Inima caută siguranță. De multe ori, suferința nu vine din ce ni s-a întâmplat, ci din felul dur în care continuăm să ne vorbim după aceea.

🌿 Procesul nu este liniar.

Vor exista zile de claritate și zile de oboseală emoțională. Regresele nu sunt eșecuri, ci semnale că ceva din tine are nevoie de mai multă atenție și blândețe.

🤍 Autocompasiunea este un act de curaj.
Să te oprești, să respiri și să spui „e în regulă să simt asta” este una dintre cele mai profunde forme de vindecare. Nu grăbi procesul — rănile nevindecate nu răspund la presiune, ci la răbdare.

✨ Vindecarea nu te schimbă, te întoarce la tine.
La acea versiune care a fost mereu suficientă, chiar și atunci când a fost rănită.

26/01/2026

𝐅𝐞𝐫𝐢𝐜𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚̆ 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨𝐛𝐥𝐢𝐠𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚̆ 𝐦𝐨𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 🌿

Ideea că fericirea ar fi o datorie morală poate părea, la prima vedere, egoistă sau chiar presantă. Fericirea nu este un capriciu personal, ci o responsabilitate profund relațională.

Starea noastră interioară influențează direct felul în care gândim, decidem și ne raportăm la ceilalți. Un om nefericit, trăind constant în frustrare și resentiment, va transmite inevitabil aceste stări mai departe 🧠.

Când ne ignorăm nevoile emoționale, când ne trăim viața din obligație sau frică, nu ne sabotăm doar pe noi înșine, ci și mediul în care existăm.

De aceea, grija față de propria fericire devine un act etic: ea reduce suferința — atât personală, cât și colectivă 🌱.

Fericirea presupune asumare: limite sănătoase, responsabilitate emoțională, onestitate față de sine.

A refuza această muncă interioară înseamnă a transfera costul nefericirii noastre asupra altora — prin reproșuri, dependențe emoționale sau agresivitate pasivă 💭.

Fericirea autentică include tristețea, eșecul și vulnerabilitatea, dar nu rămâne captivă în ele. Ea le integrează și le transformă în înțelepciune ✨.

25/01/2026

𝐢𝐦𝐏𝐎𝐒𝐈𝐁𝐈𝐋 ✨💭

Două litere pot schimba o lume. „IM” pus în fața visului îl face să pară blocat, greu, de neatins.

Dar dacă te uiți mai atent, vezi ce rămâne: POSIBIL.

Un vis nu devine real peste noapte, ci noapte după noapte, atunci când alegi să te dedici lui chiar și când îți tremură pașii. 🌙🔥

Visul e ca un drum văzut în somn: încețoșat la început, dar tot mai clar pe măsură ce mergi.

Fiecare efort mic, fiecare refuz, fiecare încercare e o dovadă că „imposibil” nu e o limită, ci o stare de spirit temporară.

Când crezi, muncești și revii iar și iar, visul se trezește.

Iar tu, odată cu el. 🌱🚀

Cartea din luna martie va fi disponibilă pentru voi în librării!

de spirit

Dr. Petronela Nechita

05/02/2026

04/02/2026

03/02/2026

02/02/2026

01/02/2026

31/01/2026

30/01/2026

29/01/2026

28/01/2026

27/01/2026

26/01/2026

25/01/2026

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category