Dr. Petronela Nechita (2025)

24/07/2025

🎭 𝐏𝐞𝐫𝐟𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥: 𝐌𝐚𝐬𝐜𝐚 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐞𝐬̦𝐞𝐜!

Perfecționismul ascunde adesea un dezechilibru psihologic profund.

Insistența asupra perfecțiunii nu doar că este imposibil de atins, dar produce exact opusul a ceea ce promite: frustrare, anxietate, depresie și o criză de identitate. 😔

Perfecționismul este adesea confundat cu dorința de a evolua sau de a atinge excelența. În realitate, este o trăsătură de personalitate marcată de:
⚖️ Standarde nerealist de înalte
🔁 Autocritică severă la orice eșec

🔍 Există două forme:
• ✅ Perfecționism adaptativ – poate motiva spre progres sănătos
• ❌ Perfecționism maladaptiv – duce la stres, procrastinare și suferință psihologică

🌱 Rădăcinile perfecționismului:
• 👨‍👩‍👧 Așteptările părinților – iubirea condiționată
• 😔 Traume timpurii – controlul ca apărare
• 📱 Comparația socială – rețelele sociale și idealurile false
• 🎯 Cultura meritocratică – valoarea = performanță

🚨 Consecințele perfecționismului:
• 😰 Anxietate de performanță
• 😞 Depresie și stimă de sine scăzută
• 🕒 Procrastinare
• 🧠 Tulburări psihice: burnout, tulburări alimentare
• 💔 Relații tensionate – așteptări nerealiste și proiecții asupra celorlalți

⚠️ Ironia perfecționismului:
În dorința de a elimina greșelile, trăim exact ce vrem să evităm:
• 😳 Rușine profundă
• 🎭 Neautenticitate
• 🔇 Deconectare de sine și lipsa compasiunii

💬 Vindecarea începe cu acceptarea:
Perfecțiunea nu este o condiție pentru a fi iubit, valoros sau demn.
Adevărata putere stă în autoacceptare și autenticitate. 🌿

💭💔🧠

23/07/2025

„𝑴𝒂𝒔𝒄𝒂 𝒄𝒓𝒊𝒕𝒊𝒄𝒊𝒊: 𝑪𝒆 𝒂𝒔𝒄𝒖𝒏𝒅𝒆 𝒅𝒆𝒗𝒂𝒍𝒐𝒓𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒄𝒆𝒍𝒐𝒓𝒍𝒂𝒍𝒕̦𝒊?”

Reflexia unei stime de sine fragile.

Ai auzit vreodată pe cineva spunând: „Ăla n-a ajuns nicăieri în viață, eu cel puțin...”? Dacă da, ai asistat, fără să știi, la un episod clasic de devalorizare psihologică. E momentul în care cineva încearcă să-și repare stima de sine... cu bandă adezivă luată de la ceilalți. Deși pare o strategie eficientă pe termen scurt (măcar te simți superior 5 minute), realitatea e că această atitudine trădează mai degrabă o stimă de sine firavă, nu o încredere solidă în propriile forțe.

Dacă te apreciezi sincer, nu ai nevoie să demolezi imaginea altuia ca să te simți bine în pielea ta. Însă atunci când această apreciere interioară scârțâie, apare tentația de a o compensa extern. Și cm altfel, dacă nu prin comparație socială? Devalorizarea devine astfel un mecanism de apărare.

Ceea ce pare aroganță e, de multe ori, un strigăt interior de nesiguranță. Proiecția este unul dintre cele mai comice (și triste) mecanisme – vedem la alții exact ce ne displace la noi.

Autoironia, de exemplu, este semnul unei stime de sine echilibrate – ești suficient de împăcat cu tine ca să râzi de tine. În schimb, ironia mușcătoare la adresa altora, folosită constant, poate deveni un mod subtil de a te plasa „deasupra”, fără să recunoști că, în adâncul sufletului, îți tremură un pic... încrederea.

Până la urmă, încrederea autentică nu are nevoie de comparații, ci de acceptare.

22/07/2025

„𝐅𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐧𝐮 𝐟𝐢 𝐬𝐮𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭: 𝐃𝐞𝐩𝐞𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐝𝐞 𝐯𝐚𝐥𝐢𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐞𝐥𝐨𝐫𝐥𝐚𝐥𝐭̦𝐢”

Nevoia de validare și golul de sine?!

Există oameni care zâmbesc chiar și când sufletul le e frânt. Care spun „da” când vor cu disperare să spună „nu”. Care devin tot ce alții au nevoie, doar ca să nu fie respinși. În spatele acestei disponibilități aparent admirabile se ascunde, de multe ori, o convingere profund dureroasă: „Ceva este în neregulă cu mine”.

Această credință, de obicei formată în copilărie, nu apare din senin. Un copil care a fost iubit doar condiționat — „ești bun dacă ești cuminte”, „meriți dragoste doar dacă faci performanță”, „nu fi egoist, gândește-te la alții” — va învăța că propria valoare depinde de aprobarea și confortul celorlalți.

El nu devine altruist, ci hipervigilent: scanează mereu mediul în căutarea semnelor de respingere, de nemulțumire, de furie. Și face tot ce poate ca să le prevină. Adică, devine „bun”. Devine „plăcut”. Devine „nesupărător”.

Dar acest mecanism de adaptare vine cu un preț: disoluția sinelui autentic. În încercarea disperată de a fi acceptat, persoana își ignoră propriile nevoi, limite și dorințe. Nu mai știe cine este, ce simte, ce vrea. Devine o reflexie a celorlalți, un ecou al așteptărilor externe.

Această dinamică este obositoare și profund invalidantă. Pe termen lung, duce la anxietate, epuizare, resentimente și chiar depresie. De ce? Pentru că omul nu poate trăi la nesfârșit în afara propriei ființe. Avem nevoie de ceilalți, dar avem nevoie și să fim noi înșine. Iar între aceste două nevoi trebuie să existe un echilibru sănătos.

Vindecarea începe atunci când cineva are curajul să se întrebe: De ce simt că trebuie să fiu mereu pe placul tuturor? De ce mă tem atât de mult de dezaprobare? Ce parte din mine am sacrificat pentru a fi acceptat? Răspunsurile nu vin ușor, dar odată ce apar, ele creează un spațiu nou: unul în care persoana începe să-și dea voie să fie imperfectă, să spună „nu”, să nu mulțumească mereu — și totuși, să simtă că merită iubire.

Adevărata libertate nu înseamnă să nu-ți pese de ceilalți, ci să nu ai nevoie să te anulezi pentru a fi acceptat. Să știi că ești în regulă chiar și atunci când nu mulțumești pe toată lumea. Să poți spune: „Sunt suficient. Așa cm sunt.”

21/07/2025

Arta și creativitatea: Super-eroii care țin stresul la distanță 🎨🦸♀️

Viața poate fi uneori ca un joc video cu niveluri tot mai dificile: deadline-uri, responsabilități, vești neașteptate… stresul ne bate la ușă și parcă nu vrea să plece 🥵🚪. Dar stai liniștit, arta și creativitatea sunt aliații tăi secreți în lupta cu tensiunea zilnică!

Când iei o pensulă, un creion sau chiar o foaie pentru a scrie ceva, activezi părți ale creierului care nu au legătură directă cu grijile tale. E ca și cm ai da un mic concediu minții tale, lăsând emoțiile să iasă la joacă 🎭🌈. În acest proces, stresul se poate evapora treptat, pentru că te concentrezi pe creație, nu pe probleme.

Studiile arată că activitățile creative reduc nivelul cortizolului, hormonul stresului, și ne ajută să ne simțim mai calmi și mai centrați 🧘‍♂️📉. În plus, arta ne permite să exprimăm ce e greu de spus în cuvinte: tristețe, anxietate, furie sau chiar bucurie intensă.

Creativitatea ne dă o senzație de control în haosul cotidian. Chiar dacă viața e imprevizibilă, tu alegi culorile, formele și ideile care ies din mâinile tale. Asta ne întărește sentimentul de putere personală și ne face mai rezistenți la stres 💪🎉.

Și nu trebuie să fii Picasso ca să profiți de asta! Pictura, dansul, scrisul, gătitul sau chiar grădinăritul pot fi forme de exprimare creativă care te ajută să-ți limpezești mintea și să te relaxezi 🌿📚🍳.

Arta și creativitatea nu sunt doar pentru distracție — sunt niște scuturi puternice împotriva stresului. Așa că ia-ți un creion, pune muzica preferată și lasă-ți imaginația să te relaxeze și să-ți limpezească mintea. Vei simți diferența!

20/07/2025

🛑 𝐒𝐚̆ 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐦 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐬 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐛𝐮𝐥𝐥𝐲𝐢𝐧𝐠.

Bullying-ul nu este doar o ceartă între copii. Nu este o „etapă” prin care trebuie să treacă oricine. Este o formă de violență emoțională, psihologică sau fizică, care lasă urme adânci – uneori, pentru toată viața.

În fiecare zi, mii de copii și adolescenți sunt victime ale bullying-ului. Sunt făcuți de rușine pentru cm arată, pentru cm vorbesc, pentru cine sunt. Sunt excluși, umiliți, izolați. Iar cei din jur – prea des – aleg să tacă.

💬 „Nu băga în seamă.”
💬 „Așa sunt copiii.”
💬 „Trebuie să te întărești.”

Adevărul este altul: nimeni nu ar trebui să sufere în tăcere.

Bullying-ul NU te întărește. Te poate distruge încet, din interior.

✅ Dacă ești victimă: vorbește. Cu un profesor, un părinte, un prieten de încredere. Vocea ta contează.
✅ Dacă ești martor: nu te preface că nu vezi. Sprijină, intervino, alertează un adult.
✅ Dacă ești părinte sau profesor: ascultă, fii prezent, creează un spațiu sigur unde copilul să poată spune ce simte.

👊 Schimbarea începe cu fiecare dintre noi.
Nu e nevoie de super-eroi. E nevoie de oameni care aleg să nu tolereze răutatea.

Pentru că fiecare copil merită să vină la școală fără frică.
Fiecare adolescent merită să fie acceptat așa cm este.
Și fiecare dintre noi merită respect.

💔 Bullying-ul rănește.
🫶 Iar bunătatea vindecă.

19/07/2025

𝑺𝒕𝒊𝒎𝒂 𝒅𝒆 𝒔𝒊𝒏𝒆 – 𝒖𝒏 𝒆𝒄𝒉𝒊𝒍𝒊𝒃𝒓𝒖 𝒆𝒔𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒂𝒍 𝒊̂𝒏 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂 𝒏𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒂̆! 💡

Stima de sine este, în esență, modul în care ne percepem și ne evaluăm pe noi înșine. Nu are legătură cu aroganța sau cu dorința de a fi mereu în centrul atenției, ci cu respectul sănătos pe care îl avem față de propria persoană.

Într-o lume în care suntem adesea comparați, judecați sau presați să fim „mai buni”, o stimă de sine echilibrată devine o adevărată ancoră 🧭.

Cum se formează stima de sine?
Stima de sine începe să se dezvolte încă din copilărie – din modul în care am fost încurajați, ascultați și validați de cei din jur: părinți, profesori, prieteni.

Pe parcursul vieții, fiecare experiență contribuie: un succes poate adăuga un plus de încredere, în timp ce un eșec dur, repetat sau criticat excesiv poate lăsa urme adânci.

Dar partea bună? Se poate reconstrui. Mereu. 💪

Tipuri de stimă de sine
🔹 Stima de sine sănătoasă – ne ajută să ne cunoaștem valoarea, dar și limitele. Acceptăm că suntem oameni, cu puncte forte și slăbiciuni.
🔹 Stima de sine scăzută – duce la neîncredere, anxietate și retragere. Ne subestimăm și evităm provocările.
🔹 Stima de sine exagerată – poate ascunde, paradoxal, o nesiguranță profundă. Apare când încercăm să demonstrăm forțat că suntem „cei mai buni”, ignorând realitatea.

De ce e importantă?
O stimă de sine sănătoasă nu înseamnă să ne considerăm perfecți, ci să ne simțim confortabil în pielea noastră. Ne ajută:

✅ să luăm decizii clare
✅ să stabilim limite sănătoase în relații
✅ să învățăm din greșeli, fără să ne condamnăm
✅ să avem curajul de a merge mai departe, chiar și când lucrurile nu merg bine

Stima de sine este ca o fundație interioară: dacă e solidă, putem construi orice peste ea – relații, carieră, visuri. Dacă e fragilă, chiar și cea mai mică problemă ne poate dezechilibra.

Nu trebuie să fim perfecți pentru a ne iubi și respecta. Este suficient să fim sinceri cu noi înșine și să ne oferim înțelegerea pe care, adesea, o oferim altora mai ușor decât nouă. 🌱

18/07/2025

Cum poți face un detox digital eficient? Stabilește un interval clar (o zi pe săptămână, weekendul, o oră seara etc.).Dezactivează notificările sau pune telefonul pe „Do Not Disturb”.Înlocuiește timpul digital cu activități plăcute – plimbări, citit, sport, conversații reale.Folosește aplicații care monitorizează timpul petrecut pe ecran.Stabilește reguli clare pentru rețelele sociale – de ex., nu le accesezi înainte de ora 10:00 sau după 20:00.

18/07/2025

🔍 𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐞 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐭𝐨𝐱 𝐝𝐢𝐠𝐢𝐭𝐚𝐥?

Folosirea excesivă a tehnologiei, mai ales a rețelelor sociale și a notificărilor constante, poate duce la:

Oboseală mentală și lipsă de concentrare

Anxietate și senzația de a fi constant „în urmă” (FOMO – Fear Of Missing Out)

Insomnie din cauza expunerii la ecrane înainte de somn

Scăderea încrederii în sine prin comparații sociale

Izolare socială în ciuda conectivității online

🧠 Efecte psihologice pozitive ale detoxului digital
Reducerea stresului și anxietății

Fără notificări și scroll constant, mintea se liniștește.

Se reduce sentimentul de presiune socială.

Îmbunătățirea somnului

Eliminarea ecranelor înainte de culcare îmbunătățește calitatea somnului, deoarece se reduce expunerea la lumină albastră.

Creșterea atenției și a productivității

Mai puține distrageri → focus mai bun la muncă, învățat sau conversații.

Îmbunătățirea relațiilor interpersonale

Conectare autentică față în față, fără întreruperi.

Crește empatia și calitatea interacțiunilor.

Conștientizare de sine și echilibru emoțional

Timpul liber câștigat poate fi folosit pentru reflecție, hobby-uri sau activități care aduc bucurie reală.

⚠️ Riscuri sau provocări ale detoxului digital
Se poate simți ca o pierdere (mai ales dacă cineva este dependent de validarea online)

Anxietate de deconectare la început

Dificultăți în muncă sau studiu, dacă tehnologia este o componentă centrală a activității

✅ Cum poți face un detox digital eficient
Stabilește un interval clar (o zi pe săptămână, weekendul, o oră seara etc.)

Dezactivează notificările sau pune telefonul pe „Do Not Disturb”

Înlocuiește timpul digital cu activități plăcute – plimbări, citit, sport, conversații reale

Folosește aplicații care monitorizează timpul petrecut pe ecran

Stabilește reguli clare pentru rețelele sociale – de ex., nu le accesezi înainte de ora 10:00 sau după 20:00

17/07/2025

„𝐕𝐚𝐥𝐨𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐧𝐞 𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐚̆, 𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐧𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚̆”

Să fim sinceri: omul este o ființă nobilă, rațională, capabilă de sacrificiu și iubire necondiționată... până i se termină bateria la telefon sau îl calcă cineva pe nervi în trafic.

Pe scurt, trăim zilnic o dramă: impulsurile ne trag în jos, ca niște greutăți de glezne, iar valorile încearcă eroic să ne ridice spre ceva ce aduce a demnitate.

𝑰𝒎𝒑𝒖𝒍𝒔𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 – 𝒑𝒓𝒊𝒆𝒕𝒆𝒏𝒊𝒊 𝒈𝒂̆𝒍𝒂̆𝒈𝒊𝒐𝒔̦𝒊 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒏𝒆 𝒃𝒂𝒈𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝒃𝒆𝒍𝒆𝒍𝒆

Impulsurile sunt ca acei prieteni care apar neinvitați la petrecere. Ele ne spun „acum!” la orice: acum să spui ce gândești (de obicei, prost), să cumperi ceva inutil. De exemplu, dacă cineva ne supără, impulsul zice „răzbună-te”, dar valoarea zice „iartă-l, poate are o zi proastă... sau o viață”. Nu mereu câștigă valoarea.

𝑽𝒂𝒍𝒐𝒓𝒊𝒍𝒆 – 𝒂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒏𝒐𝒓𝒊𝒊 𝒎𝒐𝒓𝒂𝒍𝒊 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒏𝒖 𝒓𝒆𝒏𝒖𝒏𝒕̦𝒂̆

Valorile sunt ca acei profesori prea buni ca să-i urăști, dar prea serioși ca să-i iubești total. Ne învață despre răbdare, empatie, adevăr – lucruri pe care le aplaudăm... când le au alții. De pildă, în loc să țipi la cineva care întârzie, valoarea zice „fii înțelegător”. Dar e greu, mai ales când e a treia oară. Totuși, când alegem să ne comportăm frumos, chiar și când nu ne vine, ne simțim mai bine.

Adevărul e că niciunul dintre noi nu e 100% impuls sau 100% valoare – suntem un amestec colorat, care încearcă să se descurce.

Omul e, până la urmă, o ființă paradoxală.

Trăiește într-o continuă luptă interioară – una care nu se vede, dar care se simte zilnic. Iar dacă reușim, măcar din când în când, să ascultăm vocea aceea care zice „fii mai bun”, înseamnă că valorile noastre încă fac față gălăgiei din noi.

16/07/2025

𝐏𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐢𝐝𝐞𝐧𝐭𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞

Terapeutul: Cum te vezi pe tine însuți?
Pacientul: Ca pe cineva fără voință. Un profesionist în amânare.
Terapeutul: Interesant. Și cm îți susții această imagine?
Pacientul: Cu multă dedicare. De exemplu, ieri am ales să nu fac nimic... toată ziua.

Modul în care ne percepem are o influență majoră asupra comportamentului nostru. Ne purtăm adesea în acord cu imaginea interioară pe care o avem despre cine suntem – fie că este una limitativă, fie una constructivă.

Această imagine acționează ca un sablon invizibil care modelează deciziile zilnice, reacțiile în fața provocărilor și chiar alegerile pe termen lung.

Dacă cineva se percepe ca fiind „fără voință” sau „necapabil să se țină de ceva”, există o probabilitate ridicată ca acele convingeri să fie reflectate în acțiunile sale.

Adevărul este că imaginea de sine poate fi reconfigurată. În loc să ne spunem „nu sunt în stare”, putem exersa formulări mai funcționale, precum: „învăț să aleg conștient”, „mă antrenez în disciplină” sau „încep să mă comport ca o persoană care se respectă”. Chiar dacă la început pare artificial, schimbarea modului în care ne descriem are efect real asupra modului în care acționăm.

În esență, nu e nevoie să aștepți să devii „alt om” pentru a acționa diferit. Poți începe prin a acționa diferit – și treptat, identitatea ta se va adapta.

Comportamentele repetate construiesc o nouă poveste despre cine ești. Și dacă ești autorul propriei povești, ai libertatea de a rescrie personajul principal.

15/07/2025

𝑽𝒊𝒂𝒕̦𝒂 𝒕𝒂 𝒏𝒖 𝒆 𝒄𝒆 𝒕𝒓𝒂̆𝒊𝒆𝒔̦𝒕𝒊. 𝑬 𝒄𝒆-𝒕̦𝒊 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆𝒔̦𝒕𝒊.

Ți-ai dat seama că nu trăim neapărat realitatea, ci varianta ei „creativă” – editată, cenzurată și colorată de mintea noastră? Nu viața ne definește, ci narațiunea pe care o repetăm în cap zi de zi, ca un podcast interior care nu se mai termină.

Iată câteva povești clasice, difuzate nonstop în mintea multora:

Povestea Victimei
„Nu am noroc...”, „Viața e nedreaptă…”, „Mi se întâmplă numai mie.”
Această telenovelă interioară are multe episoade, toate cu aceeași intrigă: neputință dramatică și zero responsabilitate. Bonus: mereu există un „călău” – directorul, soacra, vremea, planeta Mercur retrograd.

Povestea Eroului Obosit
„Dacă nu fac eu, nu face nimeni.” „Toți stau pe mine.”
Această poveste are iz de supererou cu sindrom de burnout. El/ea salvează totul, dar uită să se salveze pe sine. E ca un Superman care-și rupe spatele mutând mobilă… pentru alții.

Povestea Invizibilului
„Eu nu contez.” „Ce rost are?” „Sunt doar un număr.”
Este povestea în care protagonistul uită că e... protagonist. O narațiune cu decor de fundal, în care personajul principal se crede figurant.

Povestea Reinventării
„Nu știu cum, dar mă descurc.” „Tot ce am trăit m-a învățat ceva.”
E un serial de inspirație, cu soundtrack motivațional și finale surprinzător de optimiste.
Aici, personajul principal nu doar supraviețuiește, ci își face upgrade – ca un telefon care își instalează singur update-urile.

Concluzie?

Dacă viața e un film, tu ești scenaristul. Poți schimba genul oricând: din dramă în comedie, din horror în aventură.

Tot ce trebuie să faci e să te întrebi: „Ce poveste îmi spun eu despre mine azi?”... și dacă nu-ți place, scrie alta. Ai voie. Chiar ești autorul.

14/07/2025

„𝑵𝙚𝒗𝙤𝒊𝙖 𝙙𝒆 𝒂 𝒂𝙫𝒆𝙖 𝙢𝒆𝙧𝒆𝙪 𝙙𝒓𝙚𝒑𝙩𝒂𝙩𝒆 – 𝒑𝙧𝒐𝙩𝒆𝙘𝒕̦𝙞𝒆, 𝙛𝒓𝙞𝒄𝙖̆ 𝙨𝒂𝙪 𝙤𝒓𝙜𝒐𝙡𝒊𝙪?”

În orice relație – de cuplu, prietenie, familie sau muncă – apar inevitabil diferențe de opinie.

Ce se întâmplă, însă, când una dintre părți simte o nevoie constantă de a avea ultimul cuvânt?

Când „dreptatea” devine mai importantă decât relația în sine?

𝑻𝒆𝒓𝒂𝒑𝒆𝒖𝒕: 𝑪𝒆 𝒔𝒊𝒎𝒕̦𝒊 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒗𝒓𝒆𝒊 𝒎𝒆𝒓𝒆𝒖 𝒔𝒂̆ 𝒂𝒊 𝒅𝒓𝒆𝒑𝒕𝒂𝒕𝒆?
𝑷𝒂𝒄𝒊𝒆𝒏𝒕: 𝑷𝒂𝒓𝒄𝒂̆ 𝒂𝒔̦ 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒓𝒐𝒍𝒖𝒍 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒂𝒎 𝒆𝒖 𝒖𝒍𝒕𝒊𝒎𝒖𝒍 𝒄𝒖𝒗𝒂̂𝒏𝒕.
𝑻𝒆𝒓𝒂𝒑𝒆𝒖𝒕: 𝑺̦𝒊 𝒄𝒆 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒛𝒊 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒊𝒏𝒔𝒊𝒔̦𝒕𝒊 𝒂𝒕𝒂̂𝒕?
𝑷𝒂𝒄𝒊𝒆𝒏𝒕: 𝑼𝒏𝒆𝒐𝒓𝒊, 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒊 𝒔̦𝒊 𝒍𝒊𝒏𝒊𝒔̦𝒕𝒆𝒂 𝒊̂𝒏 𝒓𝒆𝒍𝒂𝒕̦𝒊𝒊.

Dar ce se ascunde, de fapt, în spatele acestei nevoi? Este ea expresia unui orgoliu excesiv, a unei frici ascunse sau un mecanism de protecție psihologică? Răspunsul nu este nici simplu, nici univoc, ci reflectă o combinație subtilă între aceste trei componente.

1.Nevoia de dreptate devine o manifestare a egoului, o armură care protejează o stimă de sine fragilă. Cu toate acestea, orgoliul excesiv poate duce la conflicte și la izolare, deoarece nevoia de a domina discuțiile sau de a respinge opiniile altora reduce empatia și deschiderea.

2.Teama de a greși sau de a fi judecat ca incompetent determină oamenii să adopte o atitudine defensivă, în care recunoașterea erorii este percepută ca o amenințare. Persoana in copilarie a fost criticată sau penalizată pentru greșeli, ceea ce o face ca adult să se protejeze prin rigiditate.

3.Un mecanism de protecție împotriva nesiguranței interioare. În fața incertitudinii și a haosului lumii exterioare, certitudinea de a fi „corect” oferă un sentiment de control și stabilitate. Această nevoie de ordine mentală este vitală pentru sănătatea psihică, dar devine problematică atunci când se transformă în rigiditate excesivă.

Insistența de a avea dreptate funcționează ca un „scut” care apără ego-ul și reduce anxietatea.

Dr. Petronela Nechita

24/07/2025

23/07/2025

22/07/2025

21/07/2025

20/07/2025

19/07/2025

18/07/2025

18/07/2025

17/07/2025

16/07/2025

15/07/2025

14/07/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share