07/02/2026
Eu cred că aproape toate, bunele ori relele noastre, vin din pruncie.
Ca să explic o să vă spun o poveste despre ceea ce știu, ce sunt și ce fac.
Povestea-i despre un prunc din care a avut model de urmat.
Ceea ce , am învățat din ambiție, dar și din musai.
Tata, Dumnezeu să-l ierte, a fost deștept, dar moșu’ a hotărât că doar un prunc va face școală.
Mama, a fost deșteaptă, dar deși a intrat la liceul pedagogic, moșu’ a convins-o să rămână acasă.
Părinții mei au vrut ca noi, pruncii, să facem multă, ca să știm carte, și ca să nu rămânem ca ei.
Ceea ce , am copiat, mult de la tata și câte ceva și de la mama.
Sunt ca tata, , de cuvânt și-mi pun familia pe primul loc.
Sunt ca mama exigent și îmi place să dau ordine.
Sunt un om care știe că nu-i perfect și care învață de la orice om de treabă.
atât cât pot, dar caut să fac lucruri bune și să le fac bine.
Le fac pentru că îl am în „cap” pe tata care niciodată n-a fost mulțumit de modul în care lucram.
Le fac pentru că nu vreau să „o aud” pe mama amenințându-mă cu pedepse.
Fac lucrurile pentru că îmi place, dar și pentru că nu-mi stă în fire să fiu criticat.
V-am spus povestea pentru că am fost, o viață întreagă, , și am căutat să-i învăț aceste lucruri și pe subordonați.
Cred că dacă știm, suntem și facem bine, atunci binele se întoarce.
Cred că dacă pruncii ori cei din jur ne văd că suntem oameni de treabă, atunci și ei vor fi.
Poate pentru că nefiind din neam bogat (dar nici sărac), dar fiind din neam harnic, n-am știut să pun valoarea pe avere ci pe .
Cred că astăzi, când avem destul de multe, de mâncat și îmbrăcat, îi bine să le spunem pruncilor că efortul lor se cuvine să fie cel de a deveni „oameni de ” și nu musai de a fi „oameni cu ”.
