Vasile Roman-psiholog clinician&psihoterapeut sistemic

Vasile Roman-psiholog clinician&psihoterapeut sistemic psihologică & psihoterapie
Romans Partners 2020
& Telios Care

Cu o carieră militară de peste 30 de ani, astăzi, misiunea mea este să sprijin tinerii și profesioniști de nivel executiv, printr-un proces de coaching, în înțelegerea, și mai ales aplicarea conceptului de leadership.

Când eram prunc, mama-mi spunea să   pe toată lumea.Dacă se întâmpla să uit, o furam.Când eram prunc, tata-mi spunea să-...
13/02/2026

Când eram prunc, mama-mi spunea să pe toată lumea.
Dacă se întâmpla să uit, o furam.

Când eram prunc, tata-mi spunea să-mi țin dat.
Dacă se întâmpla să uit, tata se supăra.

Toată viața am dus, în lume, ceea ce-am primit în .
Dacă n-aș fi primit poate că aș fi căutat la alții.

Astăzi mulți oameni îmi spun că în casă au primit doar .
Ai lor părinți n-au avut vreme să-i învețe.

Astăzi unii oameni îmi spun că din cauza celor din jur.
I-au ales greșit pentru că n-au avut părinți să-i sfătuiască.

în noua casă ceea ce a văzut în cea veche.
Unii suntem săraci și n-avem ce lua cu noi.

Ne rugăm ca de Sus să rânduiască să întâlnim un om care a venit din casa plină.
Așa reușim și noi să ne umplem golul.

Am reținut, din cărțile Sfântului   (Boca) de la Prislop, că un om normal împarte cele 24 de ore în 3 părți de câte 8.El...
12/02/2026

Am reținut, din cărțile Sfântului (Boca) de la Prislop, că un om normal împarte cele 24 de ore în 3 părți de câte 8.
El spunea că un om muncește opt ceasuri, are odihnă activă de opt ceasuri și doarme tot opt ceasuri.

Să opt ore pe zi, dar să le muncim și nu să stăm pe Facebook.
Să avem agenda întocmită pe săptămâni și pe zile și să o respectăm.
Să ne facem timp pentru problemele importante și pentru oameni.
Să muncim așa cm știm mai bine și să facem lucruri bune.

Să avem opt ore de activă, în care să nu stăm degeaba.
Să citim, să ascultăm muzică, să vedem un film, să ne plimbăm.
Să ne stabilim timp pentru rugăciune, pentru întrebări și pentru răspunsuri.
Să ne întâlnim cu oamenii buni și să petrecem cât mai mult timp cu familia.

Să avem opt ceasuri de și să nu lăsăm grijile să ne țină treji.
Să analizăm bunele și relele de peste zi și să le lăsăm în afara dormitorului.
Să-i iertăm pe cei ce ne-au greșit și să ne iertăm pe noi.
Să mergem la somn după ce mulțumim, în gând, Celui și celor care ne-au ajutat peste zi.

Este dificil să ne " " viața dar nu-i foarte greu să căutăm un echilibru.
Este dificil să lucrăm fix opt ore dar nu este atât de greu dacă-l combinăm cu odihna activă.
Este dificil, după o anumită vârstă, să petrecem opt ore în pat, dar nu este imposibil ca, în timpul nedormit să ne punem ordine în gânduri.
Este dificil să ne desprindem de locul de serviciu dar nu este atât de greu să înțelegem că și timpul petrecut cu oameni valoroși, ajută la bunul mers al serviciului.

În viață unii mergem doar „pe vârfuri”. Ca să nu   pe cineva.Ca să nu se supere  .Ca să nu se supere  /soțul.Ca să nu ne...
11/02/2026

În viață unii mergem doar „pe vârfuri”.

Ca să nu pe cineva.
Ca să nu se supere .
Ca să nu se supere /soțul.

Ca să nu ne murdărim păpucii.
De colbul din /uliță.
De mâzga de la /oraș.

La un moment dat ne dor picioarele.
De prea mult balet.
De prea mult timp.

Ne dăm seama că am făcut-o degeaba.
Pentru că șeful nu s-a făcut mai .
Pentru că soția/soțul nu s-au schimbat în .

Începem să călcăm pe toată talpa.
Simțim că putem sta .
Simțim că suntem și noi .

Învățăm să călcăm normal.
Învățăm să nu le lăsăm călcați.
.

Nu știu alții cm sunt, dar eu l-am avut   pe tata.Nu știu alții ce cred, dar eu am avut și am   în soție.Nu știu alții ...
10/02/2026

Nu știu alții cm sunt, dar eu l-am avut pe tata.
Nu știu alții ce cred, dar eu am avut și am în soție.
Nu știu alții ce fac, dar eu am un om de în feciorul meu.
Nu știu alții unde caută ajutorul, dar eu îl găsesc în oameni, școli și cărți.

De la tata meu am învățat trei lucruri extrem de importante.
Să îmi cuvântul dat chiar dacă pentru moment pierd.
Să fac lucruri și să le fac bine.
Să dau în „calul” care , dar să nu-l menajez nici pe cel ce nu trage.

Mi-am dezvoltat pentru că soția mi-a oferit sprijin și recunoaștere.
Am realizat că soția era prima persoană care vedea și ceea ce făceam.
Am realizat că ea făcea pentru ca eu să cresc și pentru asta am muncit.
Am învățat de la soție să nu mă opresc la și să merg mai departe ajutând oamenii.

Cu fiul meu am un al învățării, al schimbului de idei și al aprecierii valorii.
Fiul meu m-a făcut să înțeleg că, pentru orice , este nevoie argumentez și să nu să impun.
Dialogul cu fiul meu este de a înțelege noua generație.
Cu el am învățat că uneori „puiul este mai decât cioara”.

Am învățat că succesul meu are la bază , lucrul bine făcut și munca.
Mi-am respectat, și-mi respect dat ca formă de manifestare a integrității.
Am făcut lucrurile bine pentru că au fost făcute pentru .
Am motivat întotdeauna oamenii cu potențial și i-am pe cei care aveau nevoie să și-l descopere.

Celor cu care lucrez astăzi, le adresez următoarele :
Cât de mult la ceea ce părinții v-au oferit ca model?
Cât de mult dialogați cu cei , și pentru care faceți efortul ca viața să le fie mai frumoasă?
Cât de des vă ce ar spune copilul vostru despre modul în care lucrați cu oamenii?

„Mânci cu omu’un sac de   și nu știi ce’n   are.”(proverb românesc)Se prea poate să fie  .Se prea poate să fie rezultatu...
09/02/2026

„Mânci cu omu’un sac de și nu știi ce’n are.”(proverb românesc)

Se prea poate să fie .
Se prea poate să fie rezultatul noastre.
Se prea poate să fie rezultatul lipsei noastre de .
Se prea poate să fie rezultatul lipsei noastre de .

Dacă-i adevărat ori ba, contează mai puțin.
Mai mult contează dintre noi.

Ca să cunoaștem omul de lângă noi nu contează doar petrecut împreună.
Ca să cunoaștem omul de lângă noi nu contează doar petrecute împreună.

Ca să cunoaștem omul de lângă noi contează pe care i-o acordăm.
Ca să cunoaștem omul de lângă noi contează pe care i-l arătăm.
Ca să cunoaștem omul de lângă noi contează pe care i-l oferim.
Ca să cunoaștem omul de lângă noi contează pe care i-l dăm sau cedăm.

Necunoașterea omului de lângă noi duce la .

Frica de a nu fi .
Frica de a nu fi .
Frica de a nu fi .

Cunoașterea omului de lângă noi duce la părerilor.
Cunoașterea omului de lângă noi duce la în activități.
Cunoașterea omului de lângă noi duce la intereselor.
Cunoașterea omului de lângă noi duce la iertarea .

Dacă nu-i, atunci nici lucrare.

Tata, de când era prunc, a fost un bun călușări.A lucrat cu caii în butin, pe la Dorne.A fost și un foarte bun cosaș.A c...
08/02/2026

Tata, de când era prunc, a fost un bun călușări.
A lucrat cu caii în butin, pe la Dorne.
A fost și un foarte bun cosaș.
A cosit mult prin Caraș și Timiș.
A fost dulgher bun.
A lucrat mult la TRCL Sighet.

Tata era un recunoscut.
Sunt mândru de tata și-l laud și acum, când nu-i.
Am încercat să fiu și eu meseriaș.
Nu toate mi-au ieșit.
Poate pentru nu aveam tatei.
Poate pentru că tata făcea, multe și bune, fără să-l știe lumea.

Povestea nu-i doar despre ce a fost tata.
Povestea-i despre curajul de a încerca.
Despre a renunța la celui care „a fost” cineva.
Despre a învăța într-una pentru „a fi” un altcineva.
Pentru că nu-i ușor să-i faci pe oameni să creadă că poți face și altceva.
Pentru că nu-i ușor să începi de la zero într-o nouă îndeletnicire.

Povestea-i pentru toți cei care cred că-i imposibil să-și schimbe ori că ori ieșirea la , sunt final de drum.
Nu-i ușor să înveți la o anumită vârstă, dar nu-i imposibil.
Nu-i ușor să renunți la titluri și domnii, dar nu-i imposibil.
Nu-i ușor să te expui criticilor celor care nu te știu, dar nu-i imposibil.
Este o mare bucurie când vezi că ai trecut peste orgoliu și peste .
Este o mare bucurie când vezi că ai un nou în viață.

Eu cred că aproape toate, bunele ori relele   noastre, vin din pruncie.Ca să explic o să vă spun o poveste despre ceea c...
07/02/2026

Eu cred că aproape toate, bunele ori relele noastre, vin din pruncie.
Ca să explic o să vă spun o poveste despre ceea ce știu, ce sunt și ce fac.
Povestea-i despre un prunc din care a avut model de urmat.

Ceea ce , am învățat din ambiție, dar și din musai.
Tata, Dumnezeu să-l ierte, a fost deștept, dar moșu’ a hotărât că doar un prunc va face școală.
Mama, a fost deșteaptă, dar deși a intrat la liceul pedagogic, moșu’ a convins-o să rămână acasă.
Părinții mei au vrut ca noi, pruncii, să facem multă, ca să știm carte, și ca să nu rămânem ca ei.

Ceea ce , am copiat, mult de la tata și câte ceva și de la mama.
Sunt ca tata, , de cuvânt și-mi pun familia pe primul loc.
Sunt ca mama exigent și îmi place să dau ordine.
Sunt un om care știe că nu-i perfect și care învață de la orice om de treabă.

atât cât pot, dar caut să fac lucruri bune și să le fac bine.
Le fac pentru că îl am în „cap” pe tata care niciodată n-a fost mulțumit de modul în care lucram.
Le fac pentru că nu vreau să „o aud” pe mama amenințându-mă cu pedepse.
Fac lucrurile pentru că îmi place, dar și pentru că nu-mi stă în fire să fiu criticat.

V-am spus povestea pentru că am fost, o viață întreagă, , și am căutat să-i învăț aceste lucruri și pe subordonați.
Cred că dacă știm, suntem și facem bine, atunci binele se întoarce.
Cred că dacă pruncii ori cei din jur ne văd că suntem oameni de treabă, atunci și ei vor fi.
Poate pentru că nefiind din neam bogat (dar nici sărac), dar fiind din neam harnic, n-am știut să pun valoarea pe avere ci pe .

Cred că astăzi, când avem destul de multe, de mâncat și îmbrăcat, îi bine să le spunem pruncilor că efortul lor se cuvine să fie cel de a deveni „oameni de ” și nu musai de a fi „oameni cu ”.

„Eu mă duc mândră de’acasă,La armată nu la coasă.”Așa începea o scrisoare scrisă de colegii mei de clasă din liceul mili...
06/02/2026

„Eu mă duc mândră de’acasă,
La armată nu la coasă.”
Așa începea o scrisoare scrisă de colegii mei de clasă din liceul militar din Alba Iulia.
Mi-au trimis-o la spitalul militar din Sibiu, unde eram internat pentru o operație la mână.

Am râs când am citit versurile.
Scrisoarea era una de .
La final, colegii îmi urau însănătoșire rapidă.
„Să te vindeci că vine vara și trebuie să poți merge la coasă în Banat.”, încheiau ei.

Porecla mea în clasă a fost „ ”.
Toți aveam .
Acum, când ne întâlnim, anual, după un pahar, ne mai spunem pe porecle.
Puțini sunt cei care strâmbă din nas.

Atunci poreclirea nu era .
Pentru că era legată de proveniență ori de îndeletniciri.
Nu era o pusă pentru un defect.
primeau nume doar la supărare.

Caut să-mi explic de ce nu sufeream așa cm suferă copii acum.
Poate pentru că eram mai puțin .
Pentru că eram dar nu răi.
Pentru că porecla era o formă prin care „ ” ne accepta apartenența.

Astăzi, când mai stau de vorbă cu tinerii, descopăr că mulți suferă.
Pentru că lor de sine este scăzută.
Și asta nu-i din cauza grupului, ci a părinților.
N-au în ceea ce pot face și se izolează.

Părinții nu-și povestesc, copiilor, copilăria ori adolescența.
Părinții nu le spun copiilor ce s-ar cuveni să-i facă de ei.
Părinții le explică pruncilor ce au ei când au poreclit ori au fost porecliți.
Părinții nu le explică copiilor cm să-și gestioneze .

Când stau de vorbă cu tinerii îi provoc să-mi spună despre ei și despre neam.
Să-mi spună câteva calități ale .
Să-mi spună câteva calități ale părinților.
Să-mi spună câteva din calitățile lor.

Îi observ și-mi dau seama că lor crește.
Sunt de neam, de familie și de ei.
Sunt conștienți că „ ” pusă nu-i despre ei.
Își dau seama că cei care etichetează stau slab cu în ei și-n neamul din care vin.

„Dacă spun ori dacă cer, iese scandal.Mai bine nu spun, nu cer și accept să sufăr.”, zice clientul.„Și dacă taci și dacă...
05/02/2026

„Dacă spun ori dacă cer, iese scandal.
Mai bine nu spun, nu cer și accept să sufăr.”, zice clientul.
„Și dacă taci și dacă spui, tot suferi.”, completez eu.
„Adevărat.”, răspunde.
„Care-i suferința cea mai mare?”, întreb.
„Când iese scandal.”, îmi răspunde.
„Care-i suferința cea mai lungă?”, îl întreb.
„Când aș vrea să spun, dar nu spun.”, îmi răspunde.
„Pe care suferință ai vrea să lucrăm?”, îl întreb.
„Pe cea lungă.”, îmi răspunde.

Dialogul descris se întâmplă și cu clientele.
Toți vor să scape de suferința pe termen lung.
Asumă riscul ca, pe termen scurt, să iasă scandal.
Se înarmează cu răbdare.
Își fac strategii de vorbire și de rezolvare a problemei.
Nu se lasă cu una cu două și merg înainte.
Știu că cea/cel de lângă el/ea se poate schimba.
Știu că doar așa viața lor poate fi una normală.
Știu că trebuie timp și perseverență.
Puțini dintre ei/ele renunță.

Am mers la coasă-n Banat, în vacanțele de la liceul  , pe când aveam 16 ani.Mă trezeam la ora 4 dimineața și mă culcam l...
04/02/2026

Am mers la coasă-n Banat, în vacanțele de la liceul , pe când aveam 16 ani.
Mă trezeam la ora 4 dimineața și mă culcam la ora 10 seara.
și-n somn, pentru că mușchii nu erau obișnuiți cu coasa.
N-am spus, în nici o zi, că nu mai .

Am toată viața.
Cel mai greu mi-a fost când aveam 35 de ani.
Mă pregăteam pentru militară și-mi venea să vomit de la învățat.
Nici atunci nu am spus că nu mai .

Am lucrat cu toată viața.
Cel mai greu mi-a fost acum câțiva ani.
M-am supărat pe un om pentru că se purta cu mine.
A fost prima dată când mi-am spus că mai pot.

Mi-am dat seama că uneori doar că nu putem face.
ne ascultă și face ce-i cerem.
ne ascultă și face la fel.
-i cea care nu ascultă tot timpul.

Și ea poate fi „forțată” să că, ceea ce vrea ea, nu-i corect.
Inima nu vrea să ierte pentru că-i .
Ea nu vrea să creadă că și ea .
Ea nu vrea să creadă că -i parte din noi.

Lucrez cu mine și cu oamenii care nu pot ierta.
Îmi spun și le spun să se că și ei au greșit în fața altora.
Îmi spun și le spun că și ei și-au greșit lor .
Îmi spun și le spun că iertarea nu-i pentru binele ci pentru binele lor.

Dacă cel ce ne-a greșit n-a fost , de ce nu l-am ierta?
De ce nu l-am ce a gândit când a greșit?
De ce nu i-am spune cât de mult ne-a ?
De ce nu ne-am pune în locul lui ca să vedem cm se ?

Am dobândit un prost obicei de a-mi întreba feciorul dacă face economii la bani.O făceam, poate că și acum o fac, pentru...
03/02/2026

Am dobândit un prost obicei de a-mi întreba feciorul dacă face economii la bani.
O făceam, poate că și acum o fac, pentru că așa l-am văzut pe tata.
Muncea mult și se supăra tare când mama-i spunea că nu mai sunt bani.
El făcea bani, dar nu-i plăcea să-i cheltuiască, ci să cumpere pământ și cai.

Când eram tânăr, tata nu m-a întrebat niciodată despre bani.
Poate pentru că m-am însurat de tânăr și pentru că aveam cine să mă întrebe.
Interesant este că eram exact ca tata, să fac bani dar să fie în casă.
Soția s-a chinuit mult ca să mă învețe că bani-s făcuți să-i cheltuim pentru noi și nu doar pentru apartament ori mașină.

Vă spun povestea aceasta pentru că am clienți tineri care se depărtează de părinți din cauza banilor.
Tații, în general, îi întreabă cât au câștigat și cât au cheltuit.
Apoi urmează reproșurile pentru pizza cumpărată ori pentru berea băută.
Aici se încheie dialogul dintre ei, pentru că pruncii nu-i pot înțelege.

Dacă ar fi doar asta, n-ar fi mare bai.
Baiul mare este că pruncii nu mai spun nimic despre ce le place sau nu le la locul de muncă.
Pruncii nu se mai laudă cu nimic pentru urmează întrebarea despre ce bani au câștigat.
Prunci nu mai au cui povesti despre dorința de a fi cineva ori despre a fi independenți pentru că părinții lor vin cu același răspuns: „Nu vei reuși nimic pentru că nu știi să strângi bani!”

Eu nu dau sfaturi nimănui, dar cred că se cuvine ca părinții să întrebe și despre altceva.
Să-i întrebe despre ce-ar face pruncii dacă ei i-ar ajuta să-și închirieze/cumpere un apartament.
Să-i întrebe cm i-ar putea ajuta să-și drămuiască veniturile fără să-și mănânce de sub unghii.
Să-i întrebe despre ce altceva prețuiesc în viață, în afară de bani.

Poate că ar fi bine să facă asta.

Am terminat cursul de formare în psihoterapie la GAMMA Clinic Psychology.Au fost doi ani și jumătate în care am învățat ...
02/02/2026

Am terminat cursul de formare în psihoterapie la GAMMA Clinic Psychology.
Au fost doi ani și jumătate în care am învățat multe și am experimentat multe.
Am descoperit că avem trei treimi în trăirile și relațiile noastre.

Am descoperit că liniștea ori supărarea noastră-s marcate de o treime.

Gândurile, bune ori rele, se duc în emoții (pentru că suntem oameni și nu doar ființe).
Emoțiile, pozitive ori negative, se duc în fapte (pentru că acționăm fără să gândim prea mult).
Faptele, bune sau rele, se duc spre oameni (și produc atât bucurii cât și supărări).

În familie, relațiile bune ori rele, sunt marcate de o altă treime.

Pasiunea, adică iubirea, dintre soți (care nu-i doar în dormitor).
Intimitatea, adică încrederea dintre soți (care înseamnă că nu-i loc de trădare).
Siguranța, adică grija soților, unul față de celălalt (care înseamnă că ne putem baza unul pe altul).

Iertarea, dintre soți, este marcată de o a treia treime.

Să se poată ierta întâi pe ei înșiși (pentru cât și-au greșit).
Să-l poată ierta pe celălalt (oricât de mare-i greșeala, mai puțin violența).
Să poată fi și el/ea iertată (de ea/el ori de alții cărora le-a greșit).

Alături de toate aceste treimi, dacă vrem, o putem avem și pe a patra.

Este cea din cabinetul de psihoterapie.
Psihologul, soția și soțul.
Care, împreună, caută să construiască liniștea casei.

Address

Iasi
700555

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Vasile Roman-psiholog clinician&psihoterapeut sistemic posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Vasile Roman-psiholog clinician&psihoterapeut sistemic:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category