Alina Ciobotaru terapeut

26/12/2025

Să onorăm Viața, în toată măreția ei, cu iubire, cu compasiune, cu iertare, cu noblețe!
❤️✨️✨️

La tribul Himba din Namibia, în Africa de Sud, data nașterii unui copil nu este fixată în momentul nașterii, nici în momentul conceperii sale, ci mult mai devreme: în ziua în care gândul despre copil apare în mintea mamei sale.⠀
⠀
Când o femeie decide că va avea un copil, se așează și se odihnește sub un copac și ascultă până când poate auzi cântecul copilului care vrea să se nască. Iar după ce a auzit cântecul acestui copil, ea se întoarce la bărbatul care va fi tatăl copilului pentru a-l învăța acea melodie. Și atunci, când fac dragoste ca să conceapă copilul, cântă cântecul copilului, pentru a-l invita.
⠀
Când mama este însărcinată, învață moașele și femeile mai mari cântarea acestui copil. Deci, când copilul se naște, femeile în vârstă și oamenii din jurul său îi cântă melodia pentru a-l întâmpina.
⠀
Pe măsură ce copilul crește, ceilalți săteni îi învață cântecul. Așadar, când copilul cade sau este rănit, găsește întotdeauna pe cineva care să-l ridice și să-i cânte melodia. În mod similar, dacă copilul face ceva minunat, are un succes sau experimenrează ritualuri de trecere, oamenii satului îi cântă cântecul pentru a-l onora.
⠀
În trib, există o altă oportunitate în care sătenii cântă pentru el. Dacă, în orice moment al vieții sale, persoana comite un act antisocial, individul este chemat în centrul satului și oamenii comunității formează un cerc în jurul său. Apoi, îi cântă cântecul.
⠀
Corectarea comportamentului antisocial în acest trib nu trece prin pedeapsă, ci prin dragoste și amintirea identității. Când îți recunoști propria melodie, nu vrei sau nu trebuie să faci nimic care să-i facă rău celuilalt. În căsătorie, cântecele sunt cântate împreună.
⠀
Și, când îmbătrânește, acest om stă întins în patul său, gata să moară, iar toți sătenii îi cunosc cântecul și i-l cântă pentru ultima oară.
Text preluat și adaptat

07/05/2025

Fiecare fereastră spune o poveste. Aceasta este o fereastră mai specială. În spatele ei, am ascultat poveștile de viață ale oamenilor care au ales să rescrie istoria personală, să se privească pe ei înșiși cu iubire, cu blândețe, cu acceptare, să-și asculte sufletul în ritmul bătăilor inimii, să-și dea voie să trăiască așa cm simt.
Fiecare fereastră spune o poveste. Câte vise neîmplinite, câte dezamăgiri produse de așteptări nerealiste, câte bucurii amânate pentru mai târziu, când o fi mai mult timp, câte dureri ascunse sub zâmbete formale, câți ani irosiți fără sens.
Atâta Viață e în noi, atât de mult Rost și Sens. Doar să le Onorăm, să le permitem să Înflorească.

Există un timp petru toate. Există un timp pentru a planta semințele și există un timp al creșterii, al dezvoltării, apoi un timp pentru cules roadele și unul pentru a contempla realizările și, mai presus de toate, există bucuria întregului proces.

Terapeut holistic, Psiholog, Trainer

28/04/2025

Uneori, e de ajuns doar să schimbăm perspectiva.

Cum ar fi dacă lucrurile ar merge în direcția pe care mi-o doresc?
Cum ar fi dacă oamenii de lângă mine m-ar susține în alegerile mele?
Cum ar fi dacă aș fi prețuit pentru ceea ce sunt și nu pentru ce aș putea să devin?

Eu sunt cel ce sunt și asta este de ajuns!



Dacă toate aceste griji sunt fără rost?

What if all that worry was for nothing?

I’ve spent so many nights tossing and turning, heart racing over things that might go wrong. What if I’m not doing enough? What if I mess this up? What if the future doesn’t look how I imagined?

But today, I’m asking a new question—what if it all works out?

What if every hard moment led to growth?
What if the unknown holds something better than I planned?
What if the pieces are falling into place, even when I can’t see it yet?

Maybe the worry doesn’t need to sit in the front seat anymore. Maybe hope deserves a turn at the wheel.

Because sometimes, things work out even better than we expected. And all that worry? Just a quiet reminder of how deeply we care.

So here’s to letting go a little. To trusting more.
To believing that maybe—just maybe—it’s all going to be okay.

What if it all works out?

(And what if that’s the beginning of something beautiful?)

01/04/2025

Sometimes the Hardest Thing to Do Is Nothing

To sit.
To wait.
To let you figure it out on your own.

To push you on a path where I watch as you go.

It’s not bad.
In fact, it’s something that happens all the time.
We grow and change and do more by ourselves.

It’s just… for a mom, it’s a bit different.
Where I once did everything with you, there’s now a big you-sized gap—
A space so full of love and care, worry and wonder,
A space anchored in rooting for you to succeed.

That space—where my hand used to guide yours,
Where my voice used to answer before you even asked—
Is now filled with quiet.

A quiet that is both proud and aching.

I see you stepping forward, testing your own strength,
Finding your own answers.
And I know that’s exactly what’s supposed to happen.
But oh, how hard it is to simply watch.
To resist the urge to step in, to fix, to soften the path ahead.

Motherhood is this constant tug-of-war
Between holding on and letting go.
Between being your safe place
And knowing that sometimes,
The safest thing I can do is let you fly.

So I sit. I wait. I cheer you on from this new distance.

And when you look back—because I hope you always do—
You’ll find me right here,
Ready to catch you if you need me.
But more than that,
Ready to celebrate the moment you don’t.
Words Be Brave Mom
on IG
Art stephaniedecoo IG

05/03/2025

Împărtășesc cu voi o parte din "perlele" săptămânii extrase din consilierea de grup cu copii de 4-5 ani.
"Tatăl meu a luat-o în brațe pe mama mea și a dus-o în dormitor, apoi m-am dus si eu cu fratele meu peste ei".
"Da, dar tații trebuie să fie extra tineri ca să poată lua mamele în brațe. Tatăl meu, când era tânăr, a luat-o pe mama în brațe și a ridicat-o, uite aici, pe umeri."
"Mama mea era mireasă când m-a născut. Era alb peste tot."
,Mama mea întâi a fost mireasă și apoi m-a făcut pe mine."
"Eu știu că mamele întâi se căsătoresc și apoi fac copii."
Să fim atenți la mesajele pe care le transmitem copiilor; vor deveni credințe și valori după care se vor ghida în viață. Pentru copiii mici, noi, părinții, suntem un fel de Dumnezei. Tot ce facem sau spunem devine automat regula. În fracțiuni de secundă, copilul preia mesajul: "deci, așa se face în stuatia X", " deci, așa reacționezi când un străin îți cere ajutorul", " așa întorci spatele când ceva nu-ți convine", "așa se țipă când vrei să te faci azit", și lista continuă la nesfârșit. ❤️

25/01/2025

George Orwell spunea: "Cea mai teribilă singurătate nu este cea care vine din a fi singur, ci cea care vine din a fi înțeles greșit”.



Sursa: Cu sufletul pe buze
Lasă-ți lumina să ardă puternic, chiar dacă nimeni nu pare să observe în acest moment. Oamenii care sunt meniți să-l vadă - oamenii tăi - te vor găsi. Și când o vor face, îți vei da seama că așteptarea, durerea și singurătatea au făcut parte dintr-o călătorie către ceva extraordinar.
A fi cunoscut, cu adevărat cunoscut, înseamnă a fi celebrat în întregimea ta.
Este antidotul pentru singurătate.

Sursa: Cu sufletul pe buze

27/12/2024

"Inima se vindecă atunci când înțelege, nu când uită. Și nu vreau să uit, pentru că uitarea înseamnă a fugi de povestea mea.
Și atunci rămân. Stau lângă întrebările mele.
Timpul necesar pentru a accepta o durere, o înfrângere, o dezamăgire, un "Rămas bun!"... Timpul necesar pentru a-mi oferi o mângâiere.
Pentru că am învățat că până la urmă nu mori. Nu. În cele din urmă, renaști."

Faber A.

03/12/2024

,,În momentele noastre cele mai grele, nu avem nevoie de soluții sau sfaturi. Ceea ce ne dorim este pur și simplu o conexiune umană - o prezență liniștită, o atingere blândă. Aceste gesturi mici sunt ancorele care ne țin neclintiți, atunci când viața ne încearcă prea mult.

Te rog nu încerca să mă repari. Nu-mi asuma durerea și nu-mi alunga umbrele. Stai lângă mine în timp ce trec prin propriile furtuni interioare. Fii mâna sigură la care pot ajunge în timp ce îmi găsesc drumul.

Durerea mea este a mea de purtat, bătăliile sunt ale mele pentru a face față. Dar prezența ta îmi amintește că nu sunt singur în această lume vastă, uneori înspăimântătoare. Este o reamintire liniștită că sunt demn de iubire, chiar și atunci când mă simt frânt.

Deci, în acele ore întunecate când îmi pierd drumul, vei fi aici? Nu ca salvator, ci ca însoțitor. Ține-mă de mână până când sosesc zorii, ajutându-mă să-mi amintesc puterea.

Sprijinul tău tăcut este cel mai prețios dar pe care îl poți oferi. Este o iubire care mă ajută să-mi amintesc cine sunt, chiar și atunci când uit."
Ernest Hemingway

Preluare, Muzica - refugiul sufletelor