21/01/2026
Ce ne spune plânsul bebelușului după prima ședință de Terapie Bowen: criza de colici sau eliberare emoțională ?
Prima mare memorie corporală este Nașterea.
Momentul nașterii este pentru copil:
- prima separare
- prima luptă de supraviețuire
- prima activare masivă a axei stres–siguranță.
Dacă nașterea a fost:
• rapidă
• medicalizată
• cu separare mamă–copil
• cu intervenții, corpul copilului învață hipervigilența relațională.
Uneori, după prima ședință de terapie Bowen, copiii pot plânge mai intens, pot fi mai agitați sau pot avea un somn mai neliniștit.
Acest lucru nu înseamnă că terapia nu funcționează. Din contră.
Prima ședință este, de multe ori, momentul în care corpul copilului se simte suficient de în siguranță pentru a elibera tensiunile, inclusiv cele legate de naștere sau de primele separări.
La bebeluși, această eliberare se poate manifesta prin plâns – nu ca o colică propriu-zisă, ci ca o descărcare emoțională și neurologică. Unii părinți asociază asta cu crizele de colici .
Aceste reacții sunt temporare și fac parte din procesul de reglare. Corpul se reorganizează, iar sistemul nervos învață o nouă stare: siguranța.
Ce NU facem
Nu oprim procesul, nu forțăm calmarea imediată, nu etichetăm reacția ca problemă.
Cel mai important este ca părinții să fie prezenți, calmi și să țină copilul. În aceste momente corpul lui învață că nu e singur.
Un copil care plânge în siguranță este un copil care se vindecă.
Un copil care nu mai are voie să plângă… învață să țină totul în el.
După câteva zile, apar semnele de reglare: somn mai așezat, digestie mai bună, copil mai liniștit.
Dacă ai întrebări sau ai nevoie de ghidaj după prima ședință, sunt aici să te însoțesc.