Anca Butnariu - Vindecare Holistica

23/09/2025

Să iubești un bipolar...

Nu m-a mai atins de multă vreme un film așa mult încât să mă facă să plâng. Să plâng cu adevărat, nu doar să vărs o lacrimă și să o șterg repede.

But then again, I also loved a bipolar.
Știi cm e să iubești un bipolar? It’s like death by a 1000 cuts.

Mr Jones, din 1993, cu Richard Gere. Un film psihologic profund, o poveste de dragoste aproape imposibilă, scene de dragoste dintr-o epocă moartă, se pare, pentru că unde mai vezi atâta inocență, iubire necontaminată de ideologii, political corectness și alte c..aturi?
Acum înțeleg de ce femeile se îndrăgosteau ca nebunele de el prin anii 90: magnetic, cu ochi blânzi și copleșitor de profunzi, cu o minte sclipitoare. Dar...bipolar.

Lena, psihiatra lui, îl întâlnește în crizele lui maniacale și, inevitabil, se îndrăgostește de el.
Se îndrăgostește de mintea lui, de energia lui fabuloasă, de pasiunea debordantă cu care vede viața și o trăiește.

„It is not a disease! Okay? Not a disease! I do not have a disease. This is who I am! I like who I am! You got it?”
E greu să nu te îndrăgostești în intensitatea asta. Te face să experimentezi „viața la maximum”. Creativitatea, spontaneitatea, magnetismul lor în fazele hipomaniacale sunt hipnotizante.
Dar, in interior, se tem că vor fi părăsiți pentru că „sunt prea mult.”
”They all left me because I was too much work.”
Trebuie să fie crunt să trăiești cu frica asta permanentă, devenită aproape certitudine.
Doar că Lena îi arată că e dispusă să rămână. Nu că asta ar fi o garanție a vindecării lui. Își riscă tot: viața profesională, reputația. Rămâne.
Nu știu dacă și-a pus întrebarea, pe care mi-am pus-o și eu, dacă poate trăi într-o asemenea intensitate fără se se prăbușească.
Lena îl vede apoi și în crizele depresive, cm l-am văzut și eu: retragere totală, agresivitate, tristețe profundă, disperare.

”I can’t …I can’t stop the sadness.”
Și tu începi să te întrebi dacă iubirea e de ajuns și dacă intensitatea nu a ajuns deja la limită.
Începi să crezi că a pleca este singura ta soluție de a supraviețui.
Continuarea pe pagina de fb

15/09/2025

De fiecare dată când am făcut o alegere proastă, am știut dinainte că e o alegere proastă. Și tot am făcut-o.

M-a atins. Că na...oamenii pe care-i întâlnim ne sunt câteodată oglinzi.

Și eu am știut. De fiecare dată. Cu precizie chiar.

Îmi amintesc clar senzațiiile alea viscerale care-mi spuneau că ceva nu era în regulă, că realitatea nu se va mula pe fanteziile sau iluziile mele.

Trust your gut feelings, your intuition, right?
Când realitatea îmi confirma presentimentele, mă întrebam, desigur, de ce. De ce am mers până la capăt, amuțindu-mi și amorțindu-mi vocea interioară?

Am găsit o fetiță mică ce nu a încetat niciodată să spere că, măcar de data aia lucrurile nu vor fi așa de rele. Doar că au fost. Nu s-a schimbat nimic doar pentru că am sperat eu că va fi bine. Nu atunci când fetița interioară a făcut alegerile pentru mine, cel puțin.

Încăpățânarea asta de a-ți ignora intuiția rareori vine din partea adultului.

Dar cm convingi o fetiță că unii oameni pot fi toxici pentru ea, când ea nu a renunțat niciodată să spere că, într-o zi, tata va deveni tatăl cald și protector pe care și-l dorește?

Am intrat în dialog cu această fetiță. Am avut această oglindă și a fost revelator inclusiv pentru mine.

E așa de înduioșător să vezi cât de multe e dispusă să îndure această fetiță pentru puțină iubire. Nu contează că a fost indisponibilitate emoțională, fizică, abuz emoțional etc...au fost și momente frumoase, a fost și iubire, deci poate fi și așa.

Ambiguitatea asta îți programează creierul să ignori semnele de alarmă.

Știu că mi-am pus conștient intenția, la un moment dat, să nu mai las fetița rănită să aleagă oamenii de lângă ea. Să-i aleagă adultul.

Am mai făcut alegeri neinspirate. Dar nu așa ca altădată.

Îmi ascult intuiția mai mult ca niciodată.
Și-mi vorbește limpede de fiecare dată când stau față în față cu un om.

Ai trăit asta vreodată? Ai făcut vrepdată o alegre știind dinainte cm se va sfârși, ignorându-ți intuiția?

14/09/2025

În loc să cobori în iad după cei care aleg întunericul, mai bine rămâi în iubire și compasiune în realitatea ta. Ești mâncat doar atunci când „te bagi în troacă”.

Cred că cea mai valoroasă conștientizare pe care am avut-o în viața asta a fost în retreat-ul de o săptămână cu Joe Dispenza.💞

Îmi revine periodic, mai ales în momente de provocare intensă, cm au fost ultimele zile.

💕 Urmează o confesiune foarte personală și una dintre cele mai dragi sufletului meu.

Cei care au participat la retreat-uri cu Joe Dispenza știu că, în timpul meditațiilor, unele persoane se manifestă ciudat tare.

Ca să-ți faci o idee cum, am să te întreb dacă ai asistat vreodată la vreo biserică sau mănăstire la persoane care se manifestă așa. Știi probabil la ce mă refer. Așa se simte.

Mă rog, oamenii au diverse interpretări ale acestor forme de expresie, cert e că sunt „very disturbing”.

Problema e că, în stările de transă foarte profunde în care Joe te duce, să simți frică extremă și groază nu prea e ok. Nu e ok nici când ești lucid și pe undele beta,

Imaginează-ți cm se simte starea de groază pe undele alpha, theta sau gamma.

Așa că, prima oară când am trăit asta, am crezut că fac pe mine. Dar, în secunda următoare, așa cm fac de fiecare dată când simt frică, m-am gândit la Iisus și am cerut protecție.

A fost instictiv. Într-o fracțiune de secundă groaza a dispărut, m-am simțit ca un bebeluș în brațele mamei, iar țipetele nu mai aveau niciun efect asupra mea.

Daaaaar....uite că vine marea meditație, cea cu glanda pineală.

La 3,30 dimineața eram deja în sală, ne pregăteam salteluța și păturica, pentru că era la podea, într-o sală la 16 gr. (ca să nu adormi ☺️).

Intuneric, o muzică senzațională și ghidarea continuă a lui Joe. La 04.00 am începeam meditația, am încheiat-o după 4 ore și 20 minute. Joe a avertizat participanții că-i dă afară dacă țipă. Ce să vezi, aproape liniște.

Apoape. 😂 Cred că undeva spre final, cineva aproape de mine începe să urle înspăimântător de urât.

Imaginează-ți: eram într-o transă cm nu fusesem în viața mea, experimentam niște călătorii pe linia timpului desprinse din cărțile lui Stanislav Grof... Continuarea pe pag mea de fb.

13/09/2025

Am vrut să contracarez urâțenia din online din ultimele zile. Ppate am exagerat puțin, dar inima mea e fericită. ☺️

11/09/2025

👀O broască se oferă să care un scorpion pe celălalt mal al unui râu, dar îi cere să-i promită că nu o va înțepa, Scorpionul îi promite.
Pe la mijlocul drumului, însă, o înțeapă. În timp ce amândoi ce scufundau, broasca îl întreabă:

„De ce m-ai înțepat, dacă știai că amândoi ne vom îneca?”
„Sunt scorpion, e în natura mea să înțep.”

Morala? Dacă știi asta de la început, poate că nu ar trebui să te oferi să-l cari.

Mi s-a părut parabola perfectă pentru orice relație abuzivă, de orice natură ar fi ea. Dar, în mod curios, acest discernământ este rar întâlnit. Oamenii speră că totul va fi bine.
Well 😂😂

28/08/2025

Creierul iubește experiențele noi.😊

În ultimii ani, gătitul puțin altfel, dansul, mersul la sală, limbile străine fac parte din antrenamentul meu de neuroplasticitate.

A fost o dorință conștientă de a mă expune unei rutine noi, unor experiențe necunoscute.

Creierul are tendința de a economisi energie și de rămâne pe autopilot, adică pe tiparele familiare. Faci,de regulă, lucrurile pe care le cunoști cel mai bine, consolidând aceleași circuite neuronale și asta nu-ți aduce prea multă schimbare.

Schimbarea vine atunci când găsești echilibrul perfect între siguranță și provocare.

Dacă provocarea e prea mare, sistemul nervos se poate închide, pentru că intri în stres și nu mai înveți nimic.

Dacă nu faci nimic nou și nu te expui unor situații, oameni, dinamici necunoscute, iarăși nu e bine.

Așa că mi-am propus conștient să alternez, cât de mult pot, activitățile familiare cu cele noi, necunoscute, în care nu am control.

Hai să-ți las câteva idei, și le aștept cu interes și pe alte tale:

🌙Să citesc zilnic, cu voce tare, măcar un articol într-o altă limbă. Eu vorbesc fluent franceza, engleza și italiana, și conversațional spaniola și greaca, așa că ador să citesc și să vorbesc în alte limbi.

Chiar dacă nu vorbești fluent o limbă străină, simplul fapt de a învăța câteva cuvinte sau fraze, e suficient pentru ca noi conexiuni neuronale să se formeze.

🌙Am ales să dansez tocmai pentru că mă consideram un „antitalent”. Cred că este una dintre ezperiențele care m-a schimbat cel mai mult în ultimii ani, din mai multe puncte de vedere.

🌙Sala? Nu mi-a plăcut niciodată. Acum merg cu plăcere și simt cât de mult mi s-a schimbat neurochimia creierului. Crede-mă, simți efectiv dopomina și serotonina după o oră de mișcare la sală.

🌙Să mă spăl pe dinți cu mâna stângă. Câteodată. 🤣 Pfuuu, ce provocare. Și să scriu câteva cuvinte cu mâna stângă.

🌙Să colorez o carte de copii.

🌙Să ascult muzică pe care nu o ascult în mod obișnuit și să observ cm reacționez.

🌙Să conversez, din când în când, cu oameni nu care nu neapărat rezonez sau nu-mi sunt familiari.

🌙Să mă întâlnesc cu oameni diferiți de mine. Neuroplasticitate relațională e asta. .😁
🌙Continuarea pe fb

22/08/2025

La concluzia asta am ajuns cu clienta mea azi.😍
Și, aș mai adăuga...

Emotional intimacy is the new foreplay.😍

Dacă am crescut în nesiguranță fizică și emoțională, creierul meu va asocia normalul cu haosul, nesiguranța, anxietatea. Adrenalina mi se va părea familiară și voi confunda ușor intensitatea cu iubirea sau siguranța emoțională.

Cum trec, așadar, de la nesiguranță la siguranță? Asta a fost întrebarea clientei mele.

Ei bine, e un proces. Siguranța emoțională nu e ceva ce înveți la nivel rațional, ci ceva ce trăiești, experimentezi și repeți până devine noua ta normalitate.

Dar, ca să ajungi acolo, ai nevoie să treci prin câteva etape.
În primul rând nu te mai blama că ești cm ești. A fost o strategie de supraviețuire. A avut un sens. Nu înseamnă că ai fost tu defect.

Apoi, să știi că te va ajuta să implementezi siguranța la nivelul corpului. De asta insist pe respirație conștientă, mișcare somatică, tehnici de autoreglare emoțională și de echilibrare a nervului vag.

Siguranța emoțională nu se învață prin afirmații, ci prin repetare constantă la nivelul corpului, prin micro-experiențe în care simți siguranța în toate formele ei.

Pe măsură ce creierul învață să se relaxeze, și corpul se detensionează și-ți permite să te conectezi real, autentic și sigur la celălalt.

19/08/2025

https://ancabutnariu.ro/meditatii/?fbclid=IwQ0xDSwMRWghjbGNrAxFaAWV4dG4DYWVtAjExAAEealL6Oz93w0rsLilrJPWxncVnuzwQ4pT8jQRA7_jvb7eKlNntOW_OvNZRBUI_aem_Ss-qXBXJk-YIAyWxDyYTCA

15/08/2025

13/08/2025

Cadou de suflet pentru copiii tăi:
În august și septembrie vii cu doi copii, plătești doar pentru unul. 😍
La Bowen.
Îți fac acest cadou pentru că militez pentru prevenție, nu tratament. Imunitatea copiilor tăi merită un boost acum, înainte de anotimpul rece.

07/08/2025

☀️Am învățat să spun NU cu aceeași putere cu care am fost învățată să spun DA.

Aș vrea să te invit să-mi împărtășești și tu un NU pe care ai învățat să ți-l spui ție sau celorlalți. Nu ca limitare, ci ca protecție și iubire de sine.

Las aici mantrele mele:

☀️Spun NU vinovăției de a avea nevoie, de a simți, de a cere.

☀️Spun NU relațiilor în care a trebuit să mă micșorez și să renunț la părți din mine ca să-i păstrez pe ceilalți.

☀️Spun NU presiunii de a fi mereu puternică, prezentabilă, perfectă.

☀️Spun NU vocii care-mi cere să mă trădez pe mine ca să fiu iubită.

☀️Spun NU relațiilor pe care le port singură.

29/07/2025

Hai sa-ti spun ce m-a impresionat in Fatima.

Probabil stii deja ca, in 1917, Fecioara Maria s-a aratat unor copii. Fatima a devenit repede un loc de pelerinaj. Oamenii se duc acolo cu "vise imposibile".

Am avut emotii, sincer. Ma intrebam daca va veni cu purificari intense, ca la retreat-ul de o saptamana cu Joe Dispenza. Si a venit, cu o zi inainte, dar intr-o forma mult mai blanda. 😁

Aveam emotii la gandul de a ma conecta la acest camp morfic urias. Va dati seama ce putere are un camp in care milioane de oameni s-au rugat cu toata fiinta lor, au avut viziuni si vindecari miraculoase?

Nu a fost multa lume la Fatima in acea zi, spre norocul meu. M-am dus in catedrala, foarte putini oameni. Wow! Ma asez pe o banca, inchid ochii sa ma adun, sa-mi aduc in minte intentiile. Si... mi se rupe filmul.

Nu-mi amintesc decat ca am redeschis ochii peste o ora, convinsa ca i-am tinut inchisi 2 minute.

Este fix ce se intampla la Dispenza. Intr-un astfel de camp, activitatea din trunchiul cerebral se modifica si perceptia timpului s-a curbat. E un fenomen comun in meditatiile profunde si in starile extinse de constiinta.

Cand am deschis ochii, mi-era greu sa revin, parca dormisem o noapte intreaga si ma trezisem brusc.

Am iesit in curte, m-am asezat la umbra unor copaci, sa fac acolo si consacrarea pentru voi, cei cu care m-am intalnit si cu care ma voi intalni de acum incolo. La fel. Inca o ora a zburat in 2 minute. Ma uitam la ceas pentru ca aveam un autobuz de prins in 5 ore.

M-am intors in catedrala. Blank. Oriunde ma asezam, mi se rupea filmul. Doar ca Dispenza mi s-a intamplat ca o meditatie de 4,5 ore sa para de 30 min. Asaa fost la Fatima. Mi s-a parut ca am stat 30 de min.

Revin. Ca mai am de povestit. 😁
Mi-as dori, insa, sa ne intalnim online si fizic, sa facem o meditatie de conectare la acest spatiu sacru. Daca iti doresti asta. Luni online, marti fizic. Ce zici?