Alina Sîrbu - Psihoterapeut și Om

25/09/2024

Hey all. Long time no see 😊.

Revin, după mult timp, pentru că am o recomandare de film pentru voi.

Am urmărit zilele acestea un film pe Netflix, care mi-a atras atenția. Încă mă mai gândesc la el... În ultima vreme urmăresc în mod special SF-uri (my favourite ever) și filme fantastice pentru că, într-o perioadă aglomerată precum cea prin care trec, genurile ăstea mă relaxează. Poate acesta e și motivul pentru care o dramă precum His Three Daughters (Cele trei fiice) mi-a atras atenția și m-a pus pe gânduri.
Nu vreau să divulg prea multe, pentru că poate îl vei urmări. Dar, uite câteva lucruri la care te îndemn să fii atent/ă: felul în care se raportează și reacționează fiecare dintre cele trei surori la situația dramatică cu care se confruntă; personalitatea lor; modul în care comunică fiecare - ce anume crezi că transmite despre ele și despre viața lor personală; modul de raportare una la cealaltă în fața pierderii, dar și la viitor; percepția pe care o au una despre alta (pentru că nu se cunosc cu adevărat). Și, nu în ultimul rând, urmărește felul în care joacă cele trei actrițe.
Pe lângă toate astea, sunt sigură că vei descoperi și tu mici oglinzi în care se reflectă realitatea relațiilor noastre, umane, de zi cu zi. (Și sper să fie, totodată, un prilej de învățare personală.)
Iar finalul... 😉

Sper să te bucuri de această recomandare, după ce vei vedea filmul😊. Și, dacă dorești, poți să îți scrii apoi gândurile aici.

16/11/2023

Bună dragilor!

Doar ce am încheiat proiectul cu Fundația Emmaus, despre care vă scriam acum patru luni. Am învățat multe lucruri despre oamenii pe lângă care trecem fără să-i mai băgăm în seamă, ascunși sub o plapumă groasă pe o bancă sau care vorbesc cu cine știe cine plasmuit de mintea lor. Am aflat că în spatele lucrurilor și alegerilor nebunești pe care uneori le fac este multă suferință pe care au învățat să o înghită pentru că oricum nu îi ia nimeni în seamă. Mulți și-au pus pe chip o mască impenetrabila, ca să poată supraviețui pe stradă.
Da, mă simt privilegiată să fi putut afla de la unii dintre ei poveștile lor. Pe unii i-am îmbrățișat, iar alții mi-au sărutat mâna cu respect. Mulți mi-au zâmbit și au mulțumit cu recunoștință. Sunt unii care au pierdut tot și alții care nu au avut niciodată nimic al lor, crescuți în Case de copii. Sunt unii care își beau mințile la propriu, iar alții care nu își doresc decât să fie angajați și tratați cu respect.
Așa că am văzut, din nou, că este o mare greșeală să "bagi pe toți oamenii în aceeași oală", pentru că fiecare om este diferit, are o poveste diferită și a făcut alegeri diferite. Și toți merită să fie tratați cu bunătate.

Dacă am un îndemn pentru tine, astăzi, este că dacă te surprinzi în diverse momente generalizand atunci când te gândești sau vorbești despre o anumită categorie de oameni (ex. femei, bărbați, șefi, subalterni, profesori, colegi, etc.), oprește-te și amintește-ți că în masa aceea mare de oameni în care îi pui pe toți laolaltă există indivizi diverși, cu povești de viață deosebit de diverse.

14/10/2023

Un alt fel de terapie... După un drum de o oră prin pădure, să te bucuri de un apus superb de soare alături de ei, cei mai iubiți 🥰.

30/09/2023

Bună, dragilor! 😊
Nu am mai scris demult, știu... Încă mă adaptez la schimbările din viața mea, iar timpul meu liber tinde spre zero...

Voiam să vă împărtășesc un gând. Să nu credem că știm cine este un om doar pe baza unor frânturi din povestea sa de viață sau pentru că l-am văzut cm reacționează în anumite momente.
Povestea lui este mult mai mult decât se vede sau decât a învățat să lase să se vadă.
Vrei să știi mai multe despre el? Cunoaște-l.
Nu vrei? Atunci părerea pe care o ai despre el este în cel mai bun caz nefolositoare, iar în cel mai rău caz, poate ajunge să-i facă rău, dacă ajunge la urechile unora care nu caută să afle adevărul.

16/08/2023

Noutăți: de aproape o lună m-am angajat ca psiholog la Fundația Emmaus, pe un proiect de 4 luni, sponsorizat de Primăria Iași. Îmi place mult ce fac, pentru că am ocazia să vorbesc și să ating pe cei nebăgati în seamă, pe cei pe lângă care eu însămi am trecut, pe cei fără adăpost, care trăiesc prin ruinele unor clădiri, pe bănci sau în ungherele unor blocuri. În plus, am ocazia să fiu implicată în viața unor tineri frumoși, rezidenți ai Fundației, veniți din centre de plasament și de pe stradă, care au ocazia să trăiască o viață normală, să studieze, să muncească, să-și întindă aripile și să zboare într-o zi, în siguranța că acum au o familie căreia îi pasă de ei. Sunt recunoscătoare că am ocazia să cunosc o lume care se găsește în mijlocul nostru, la fel de reală ca lumea în care trăim și noi, ceilalți, dar nu la fel de accesibilă, plină de alt fel de traume, de alt fel de suferințe și, poate, mai lipsită de speranță.

18/07/2023

Bună, dragilor! Am revenit cu filmarea despre care am scris cu ceva timp în urmă. Este un interviu scurt, în care am vorbit despre furie.
Se pot spune multe, foarte multe despre furie. Poate fi privită din diverse unghiuri. Dar, cu ocazia asta, am spus atât 😊.
Sper să fie de folos.

Pentru a vedea mai multe știri Apollonia TV sau emisiuni realizate de noi abonati-vă la canalul nostru de Youtube : http://www.youtube.com/c/ApolloniatvRo Da...

15/06/2023

Proaspăt sosite, păi să citim, zic, și să învățăm lucruri noi și care se pare că-s faine... Să vedem! 😊

13/06/2023

Am văzut asta pe o pagină de fb și m-am surprins gândindu-mă la cuvintele de mai jos mai mult decât o fac de obicei când văd astfel de citate. Cum zicea cineva: "m-a agățat cu ceva" 😊.
Spune: "Să ne asumăm responsabilitatea pentru povestea noastră și să ne iubim pe noi înșine în timpul acestui proces este cel mai curajos lucru pe care-l vom face vreodată."
Nu știu dacă este cel mai, dar sigur este vorba despre un lucru curajos. Cel puțin pentru aceia dintre noi cărora lucrurile nu le-au ieșit în viață așa cm au visat poate sau așa cm și-au dorit. Pentru aceia care, dacă sunt sinceri cu ei, recunosc că au dat vina sau încă mai dau vina pe alții pentru nereușitele lor.
Da, cred că dacă privim viața noastră proprie în ochi și ii spunem: "ești a mea exact așa cm ești, iar eu fac cm știu mai bine să te trăiesc și sunt recunoscătoar/e pentru toate vârfurile și toate văile tale, pentru toți oamenii frumoși și urâți care mi-au apărut în cale și care m-au șlefuit ca să fiu cea/cel de azi. Este greu tare, dar este și frumos. Îmi accept greșelile și eșecurile și mă bucur de tot ce mi-au adus ele. Mi-e frică de unele lucruri, dar aștept și voi vedea atunci ce voi face", iar asta s-o facem zilnic, este un act de curaj.

09/06/2023

"Atunci când pare înfricoșător să sari, atunci să sari. Altfel, vei sfârși rămânând în același loc toată viața ta." (Psihologul din mine trebuie să adauge: desigur, sunt sărituri și sărituri 😊).

Dragilor, azi am sărit, după principiul pe care îl tot explic fiică-mii: "Când vrei să-ți învingi o frică, trebuie să o înfrunți." Doar că azi am sărit de la o înălțime mai mare - cel puțin pentru mine. Am participat la o emisiune TV în care am discutat pe tema furiei. (Voi adăuga și înregistrarea când o voi primi.)
Mulțumesc Ana Băianu pentru generozitatea ta! 🙏

Nu mai spun că am avut o mână de femei dragi care s-au rugat pentru mine 🤗. Vă mulțumesc! 🤗

02/04/2023

Voi ce spuneți atunci când cineva își cere scuze față de voi? Un rapid "E în regulă" sau "E ok" chiar și când nu simțiți că lucrurile sunt "OK"?

29/03/2023

Când nu poți schimba circumstanțele în care te găsești (fie pentru că nu ai niciun control asupra lor, fie pentru că te-ai străduit, așa cm ai știut tu, dar fără vreun impact major), mai poți face un lucru - fă un pas înapoi, observă și ALEGE să te schimbi tu și răspunsul tău la acele circumstanțe.
Îți promit, pe termen lung asta te va maturiza.

28/03/2023

Știți care e problema cu convingerile noastre greșite care ne conduc din umbră?
Că sunt în umbră și au nevoie de lumină ca să poată fi văzute. Și când nu lăsăm ca lumina să își facă prezența, fie pentru că nu știm că avem nevoie de ea, fie pentru că nu credem că avem nevoie de ea ("așa sunt eu, nu mă mai schimb" ; "sunt bine așa cm sunt, el/ea trebuie să se schimbe, nu eu"), fie pentru că nu îndrăznim să cerem ajutor ("nimeni nu mă poate înțelege"; "vor crede că sunt nebun/ă"; ), rămânem în întuneric, conduși din umbră.
De unii singuri nu prea putem aprinde lumina. Avem nevoie de cineva s-o facă pentru noi și să ne conducă pe drumul spre vindecare.