Psihoterapie de Cuplu și Familie. Cursuri Consilier pentru Dezvoltare Personală,NLP, Inteligență Emoțională, Motivație, Stimă de Sine.
Psihoterapie, Cursuri - Consilier pentru Dezvoltare Personala, Cursuri de NLP, Traininguri, Workshopuri
Consultanță și Coaching pentru Echipă
Business Copywriting - vezi exemple pe www.gabrielazboiu.ro - servicii - copywriting
Și dacă uneori e greu - îți trebuie 𝐂𝐔𝐑𝐀𝐉!
Dacă relațiile tale nu te fac 𝐟𝐞𝐫𝐢𝐜𝐢𝐭 - îți trebuie 𝐒𝐓𝐈𝐌𝐀̆ 𝐃𝐄 𝐒𝐈𝐍𝐄!
Dacă vrei 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐠𝐢 𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐢 – îți trebuie 𝐈̂𝐍𝐂𝐑𝐄𝐃𝐄𝐑𝐄!
Înțelegi cm funcționează mintea umană și 𝐜𝐚̂𝐭 𝐝𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐬𝐮𝐫𝐬𝐞 𝐚𝐢 pentru a avea liniște.
Înveți cm să 𝐨𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐧𝐞𝐠𝐚𝐭𝐢𝐯𝐞 și să te concentrezi pe 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐢𝐯𝐚̆ 𝐚 𝐯𝐢𝐞𝐭̦𝐢𝐢.
Descoperi că poți 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐢𝐞𝐢 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐢𝐝𝐞𝐫𝐚𝐫𝐞 și 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐳𝐢 𝐜𝐮 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭.
Dacă te pot ajuta cu informații suplimentare nu ezita să mă contactezi
☎️ tel. 0745.46.03.18
📂 email: gabrielazboiu@gmail.com
24/10/2024
Atunci când un copil este lăsat, dintr-un motiv sau altul, să rezolve o problemă de viață care îi depășește capacitățile, el presupune adesea că problema este de nerezolvat și, prin urmare, devine o parte inevitabilă a sentimentului său de identitate. Dacă tatăl unui copil, de exemplu, pleacă pentru un an și dacă această prin această separare nu se trece suficient de bine, este insuficient lucrată cu mama și tatăl, atunci copilul poate presupune că această pierdere (a tatălui și a sinelui copilului pierdut odată cu absența tatălui) este un eveniment care definește sinele.
Copilul nu cunoaște conceptul „a trece printr-o problemă” sau contribuția timpului la rezolvarea problemelor de viață, deoarece traumele nu sunt trăite ca evenimente din viață, ci ca evenimente care definesc viața.
În opinia mea, dacă părinții nu sunt capabili, prin percepție și înțelegere empatică adecvată, să transforme fixarea particulară în care se află un copil în virtutea unei anumite probleme de viață, atunci o astfel de fixare devine un sentiment de identitate care este conservat de copil ca fiind parțial definitoriu pentru viața însăși.
Sunt destul de sigur că unele dintre fixațiile interne ale copilului sunt atât de private încât sfidează chiar și grija perceptivă a celui mai empatic părinte; prin urmare, toate persoanele vor conserva, în opinia mea, mai degrabă decât să reprezinte anumite stări de sine, anumite feluri de a fi.
Cunoscutul neștiut este o parte substanțială a fiecăruia dintre noi.
Felurile de a fi, stările de spirit tipice caracterului unei persoane conservă frecvent ceva ce a fost, dar nu mai este.
Un copil nu numai că stochează experiențele sale legate de un obiect în acel proces pe care îl numim internalizare, dar el păstrează și stări de sine care pot deveni în cele din urmă trăsături permanente ale caracterului său.
Un copil poate suporta o experiență care este înregistrată nu prin reprezentarea obiectului, ci prin intermediul unui sentiment de identitate.
Copiii experimentează feluri de a fi schimbătoare și în evoluție care pot fi influențate de un cadru de obiect (o familie, o școală, o scenă de joacă), dar care nu sunt neapărat identificabile cu acestea. Astfel, un copil poate avea o experiență de sine profundă fără a putea lega această stare de ființă de ceva anume. Astfel de stări de sine sunt totuși intraductibile și ele produc, în schimb, sensuri identitare și, prin urmare, conservă sentimentul de sine sau sentimentul de a fi al copilului, mai degrabă decât înțelegerea.
16/10/2024
„Unui părinte, datorită faptului că a avut o copilărie traumatizantă, îi este teamă să i se amintească de nefericirile din trecut, și ca urmare a acestui fapt să se simtă deprimat. Drept rezultat, copiilor acestor părinți li se cere să pară întotdeauna fericiți și să nu exprime în niciun fel sentimente de tristețe, singurătate sau furie.
O astfel de situație este atunci când o mamă, care a avut o copilărie în care a dus lipsa iubirii, caută la copilul ei iubirea care i-a lipsit până în acel moment.
Procedând în acest fel, ea inversează relația normală părinte-copil, cerându-i copilului să se comporte ca un părinte, în timp ce ea devine un copil. Această mamă pune o grea povară pe umerii copilului și adesea se așteaptă din partea acestuia ca el să fie recunoscător pentru afecțiunea de care beneficiază și să nu observe solicitările care i se fac. (…)
Copilul va permite numai sentimentelor de iubire și recunoștință față de mamă să aibă acces în plan conștient, și înlătură orice sentiment de furie pe care l-ar putea avea deoarece așteaptă ca el să aibă grijă de ea și îl împiedică să-și facă proprii prieteni și să-și trăiască propria viață”.
01/10/2024
Winnicott a propus termenul de „mamă îndeajuns de bună” pentru a descrie suficienta adaptare a mamei la nevoile bebelușului. Mama îndeajuns de bună nu este o mamă „ideală”, ci este o mamă care are preocuparea de a respecta diferitele nevoi ale bebelușului, diferitele niveluri ale nevoilor, care poate să țină suficient seama de ele.
(...) ea prezintă bebelușului o ”constanță afectivă” suficientă. Ea este, astfel, suficient de „previzibilă”, suficient de „coerentă”, suficient de „armonioasă” în gesturile sale; dar ea este și „sesizabilă”, „posibil de ajuns la ea” și „transformabilă”. Adecvarea între mamă și bebeluș nu este nici facilă, nici nu apare dintr-o dată, adesea un efort de ajustare reciprocă fiind indispensabil.
(...)este important ca bebelușul să poată simți efortul de ajustare al mamei sale; asta îi dă „presentimentul” de a fi într-o lume care ține cont de el, dar și o lume pe care el o poate influența.
Imposibilitatea de a-și „transforma” mama, adică lipsa ajustării materne, provoacă stări de suferință și de neputință radicale, care lasă copilului impresia că el nu poate acționa asupra lumii, că este neputiincios, că trebuie să se supună lumii.
Mai târziu, acești copii deveniți adulți, pot fi retrași, lipsiți de inițiativă, neîncrezători sau, dacă au reușite au la pachet și „sindromul impostorului”.
René ROUSSILLON, «Manual de psihologie și psihopatologie clinic generală», 2010
18/09/2024
⏳𝗨𝗟𝗧𝗜𝗠𝗘𝗟𝗘 𝗭𝗜𝗟𝗘 𝗗𝗘 𝗜̂𝗡𝗦𝗖𝗥𝗜𝗘𝗥𝗜!
𝗖𝘂𝗿𝘀 𝗗𝗲𝘇𝘃𝗼𝗹𝘁𝗮𝗿𝗲 𝗣𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗧𝗲𝗵𝗻𝗶𝗰𝗶 𝗱𝗲 𝗣𝘀𝗶𝗵𝗼𝘁𝗲𝗿𝗮𝗽𝗶𝗲 𝟮𝟱 𝘀𝗲𝗽𝘁𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟰
Anxietățile și fricile nerezolvate te pot opri din drum.
Învață cm să le depășești și să îți redobândești controlul asupra vieții tale.
Înțelegi impactul trecutului asupra prezentului și cm modelele de atașament îți influențează alegerile și comportamentele în prezent.
Descoperi că sănătatea psihică este mai mult decât absența bolii și îți dai voie să te bucuri de viață prin decizii sănătoase, adaptarea la schimbări și depășirea provocărilor.
Dacă te pot ajuta cu informații suplimentare nu ezita să mă contactezi:
☎️ tel. 0745.46.03.18
📂 email: gabrielazboiu@gmail.com
Link în primul comentariu
09/09/2024
Singurătatea emoțională provine din faptul că nu ai suficientă intimitate emoțională cu alte persoane. Ea poate începe în copilărie, din cauza faptului că un copil se simte invizibil emoțional pentru părinții preocupați de propria persoană, sau poate apărea la vârsta adultă, atunci când se pierde o conexiune emoțională.
Dacă a fost un sentiment care a durat toată viața, indică probabilitatea de a nu fi primit un răspuns emoțional suficient în copilărie.
De ce se repetă trecutul?
Dacă lipsa unei conexiuni emoționale cu părinți imaturi emoțional este atât de dureroasă, de ce atât de mulți oameni sfârșesc în relații la fel de frustrante la vârsta adultă?
Cele mai primitive părți ale creierului nostru ne spun că siguranța constă în familiaritate (Bowlby 1979). Gravităm în jurul situațiilor cu care avem experiență, deoarece știm cm să le facem față. În calitate de copii, nu recunoaștem limitele părinților noștri, pentru că a-i vedea pe părinții noștri ca fiind imaturi sau cu defecte este înfricoșător.
Din nefericire, negând adevărul dureros despre părinții noștri, nu suntem capabili să recunoaștem persoane care ne vor provoca aceeși durere în relațiile viitoare. Negarea ne face să repetăm aceeași situație la nesfârșit, deoarece nu o vedem niciodată venind data viitoare.
Nu doar în relațiile romantice oamenii pot simți o singurătate emoțională profundă. Am lucrat cu persoane singure care au povești similare, dar relațiile lor nefericite de adulți se desfășoară cu părinții sau prietenii. De obicei, relațiile lor cu părinții sunt atât de extenuante încât nu au energia emoțională necesară pentru a urmări relații romantice și nici nu vor să o facă. Experiențele lor cu părinții i-au învățat că relațiile înseamnă să se simtă abandonați și împovărați în același timp. Pentru aceste persoane, relațiile se simt ca niște capcane. Ei sunt deja foarte ocupați cu un părinte care se comportă ca și cm ar fi stăpânul lor.
Ca ființă umană, poți avea încredere în tine însuți pentru a ști când ești satisfăcut din punct de vedere emoțional. Știi când ți s-a dat întreaga măsură. Nu ești o groapă fără fund cu cereri neîncetate. Poți avea încredere în îndemnurile interioare care îți spun când lipsește ceva.
Dar dacă ai fost antrenat să nu ții cont de sentimentele tale, te vei simți vinovat că te plângi dacă totul pare în regulă în exterior. Dacă ai un loc unde să locuiești, un salariu regulat, suficientă mâncare și un partener sau prieteni, înțelepciunea convențională spune: "Cât de rău poate fi?".
Înțelegi cm funcționează mintea umană și 𝗰𝗮̂𝘁 𝗱𝗲 𝗺𝘂𝗹𝘁𝗲 𝗿𝗲𝘀𝘂𝗿𝘀𝗲 𝗮𝗶 pentru a avea liniște.
Înveți cm să 𝗼𝗽𝗿𝗲𝘀̦𝘁𝗶 𝗴𝗮̂𝗻𝗱𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗻𝗲𝗴𝗮𝘁𝗶𝘃𝗲 și să te concentrezi pe partea pozitivă a vieții.
Descoperi că poți 𝘀𝗮̆ 𝘁𝗲 𝗶𝗲𝗶 𝗶̂𝗻 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗶𝗱𝗲𝗿𝗮𝗿𝗲 și 𝘀𝗮̆ 𝘁𝗲 𝘁𝗿𝗮𝘁𝗲𝘇𝗶 𝗰𝘂 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁.
👉 𝗜̂𝗻 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁 𝗰𝘂𝗿𝘀 𝗶̂𝗻𝘃𝗲𝘁̦𝗶 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝘁𝗶𝗻𝗲 𝘀̦𝗶 𝗱𝗲𝘀𝗰𝗼𝗽𝗲𝗿𝗶 𝗰𝘂𝗺 𝘀𝗮̆-𝘁̦𝗶 𝗳𝗶𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗯𝗶𝗻𝗲 𝗶̂𝗻 𝘃𝗶𝗮𝘁̦𝗮 𝘁𝗮.
👉 𝗜̂𝗻𝘁̦𝗲𝗹𝗲𝗴𝗶 𝗰𝗮̆ 𝗰𝗲𝗲𝗮 𝗰𝗲 𝘁𝗲-𝗮 𝗮𝗱𝘂𝘀 𝗽𝗮̂𝗻𝗮̆ 𝗮𝗶𝗰𝗶 𝗻𝘂 𝘁𝗲 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗱𝘂𝗰𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗱𝗲𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗰𝗮̆ 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗳𝗮𝗰𝗶 𝗰𝗮̂𝘁𝗲𝘃𝗮 𝘀𝗰𝗵𝗶𝗺𝗯𝗮̆𝗿𝗶.
👉 𝗜̂𝗻𝘃𝗲𝘁̦𝗶 𝘀𝗮̆ 𝗳𝗶𝗶 𝗯𝗹𝗮̂𝗻𝗱 𝗰𝘂 𝘁𝗶𝗻𝗲 𝘀̦𝗶 𝘀𝗮̆-𝘁̦𝗶 𝗮𝗰𝗰𝗲𝗽𝘁̦𝗶 𝗿𝗶𝘁𝗺𝘂𝗹.
👉 𝗩𝗲𝗶 𝗮𝘃𝗲𝗮 𝗮𝘀̦𝘁𝗲𝗽𝘁𝗮̆𝗿𝗶 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘀𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝘁𝗶𝗻𝗲 𝘀̦𝗶 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗰𝗲𝗶𝗹𝗮𝗹𝘁̦𝗶.
👉 𝗩𝗲𝗶 𝗶̂𝗻𝘁̦𝗲𝗹𝗲𝗴𝗲 𝗱𝗶𝗳𝗲𝗿𝗲𝗻𝘁̦𝗮 𝗶̂𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗙𝗘𝗥𝗠𝗜𝗧𝗔𝗧𝗘 𝘀̦𝗶 𝗔𝗚𝗥𝗘𝗦𝗜𝗩𝗜𝗧𝗔𝗧𝗘 𝘀̦𝗶 𝗰𝘂𝗺 𝗽𝗼𝘁̦𝗶 𝗼𝗽𝗿𝗶 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗮𝗯𝘂𝘇𝗶𝘃𝗲.
👉 𝗩𝗲𝗶 𝗮𝗹𝗲𝗴𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗯𝗶𝗻𝗲𝗹𝗲 𝘁𝗮̆𝘂 𝘀̦𝗶 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝘂𝘁̦𝗶𝗻 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗽𝗿𝗲𝘁𝗲𝗻𝘁̦𝗶𝗶𝗹𝗲 𝗰𝗲𝗹𝗼𝗿𝗹𝗮𝗹𝘁̦𝗶.
𝗖𝘂𝗿𝘀 𝗗𝗲𝘇𝘃𝗼𝗹𝘁𝗮𝗿𝗲 𝗣𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆ 𝟮𝟱 𝘀𝗲𝗽𝘁𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟰
Dacă te pot ajuta cu informații suplimentare nu ezita să mă contactezi
☎️ - tel. 0745.46.03.18
📁- email gabrielazboiu@gmail.com
Informații și înscrieri aici: https://curs.gabrielazboiu.ro/
Învățarea 𝗻𝗲𝗽𝗹𝗮̆𝗰𝘂𝘁𝗮̆ 𝗲 𝗱𝗶𝗳𝗲𝗿𝗶𝘁𝗮̆. Ea implică o 𝗰𝗼𝗻𝗳𝗿𝘂𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲 𝗰𝘂 𝗻𝗼𝗶 𝗶̂𝗻𝘀̦𝗶𝗻𝗲. 𝗩𝗮𝗹𝗼𝗿𝗶𝗹𝗲, 𝗰𝗿𝗲𝗱𝗶𝗻𝘁̦𝗲𝗹𝗲, 𝘁𝗲𝗼𝗿𝗶𝗶𝗹𝗲, 𝗺𝗼𝗱𝗲𝗹𝗲𝗹𝗲 cu care cineva lucrează 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗽𝘂𝘀𝗲 𝗹𝗮 𝗶̂𝗻𝗰𝗲𝗿𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗺𝗼𝗱𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗴𝗮̂𝗻𝗱𝗶𝗿𝗲 𝘀̦𝗶 𝗽𝗿𝗮𝗰𝘁𝗶𝗰𝗶𝗹𝗲 𝗮𝗹𝘁𝗼𝗿𝗮 (formatori, profesori, autori, traineri, etc).
Aceste confruntări pot conduce la un tip de învățare care pune sub semnul întrebării chiar credințele, valorile și modelele la care ținem.
Pentru a 𝗽𝗿𝗼𝗱𝘂𝗰𝗲 𝗼 𝗶̂𝗻𝘃𝗮̆𝘁̦𝗮𝗿𝗲 𝗮𝘂𝘁𝗲𝗻𝘁𝗶𝗰𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁 𝗴𝗲𝗻, trebuie să trecem printr-o 𝗿𝗲𝗲𝘃𝗮𝗹𝘂𝗮𝗿𝗲 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆ și printr-un proces de 𝗱𝗲𝘇𝘃𝗮̆𝘁̦𝗮𝗿𝗲.
Învățarea neplăcută de acest gen, 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗽𝘂𝗻𝗮̆ 𝘀𝘂𝗯 𝘀𝗲𝗺𝗻𝘂𝗹 𝗶̂𝗻𝗱𝗼𝗶𝗲𝗹𝗶𝗶 𝗰𝗵𝗶𝗮𝗿 𝗲𝗹𝗲𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲 𝗮𝗹𝗲 𝗶𝗱𝗲𝗻𝘁𝗶𝘁𝗮̆𝘁̦𝗶𝗶 𝗻𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗲, ceea ce conduce la stres sau, în cel mai bun caz, ne face să simțim un oarecare disconfort.
Gabriela Zboiu - Psihoterapeut psihanalitic candidat ARPCF – Asociația Română de Psihanaliză de Cuplu și Familie
☎️- 0745460318
📩- gabrielazboiu@gmail.com
Desigur, pentru mincinos, aceasta este minciuna, iar 𝗺𝗶𝗻𝗰𝗶𝘂𝗻𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝗶𝗲 𝗼 𝗳𝘂𝗻𝗰𝘁̦𝗶𝗲 𝗮 𝗮𝗰𝗲𝗹𝘂𝗶 𝘀𝗶𝗻𝗲 𝗳𝗮𝗹𝘀 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗮𝘀𝗰𝘂𝗻𝗱𝗲 𝘀̦𝗶 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗷𝗲𝗮𝘇𝗮̆ 𝘂𝗻 𝘀𝗶𝗻𝗲 𝗮𝗱𝗲𝘃𝗮̆𝗿𝗮𝘁.
Minciunile unor mincinoși sunt acte de omisiune, ei omit adevărul. Aceste persoane trăiesc într-un spațiu asemănător cu cel al halucinației negative, 𝗮𝗹𝗲𝗴 𝘀𝗮̆ 𝗻𝘂 𝘃𝗮𝗱𝗮̆ 𝘀𝗮𝘂 𝘀𝗮̆ 𝗻𝘂 𝗽𝗼𝘃𝗲𝘀𝘁𝗲𝗮𝘀𝗰𝗮̆ 𝗰𝗲𝗲𝗮 𝗰𝗲 𝘀̦𝘁𝗶𝘂 𝗰𝗮̆ 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗮𝗱𝗲𝘃𝗮̆𝗿𝗮𝘁.
În ambele tipuri de minciună, însă, 𝗺𝗶𝗻𝗰𝗶𝗻𝗼𝘀𝘂𝗹 𝘀𝗲 𝗳𝗼𝗹𝗼𝘀𝗲𝘀̦𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗶̂𝗻𝘀̦𝗲𝗹𝗮̆𝗰𝗶𝘂𝗻𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗲𝗻𝘀𝗮 𝗼 𝗹𝗶𝗽𝘀𝗮̆ 𝘀𝗲𝘃𝗲𝗿𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝘀𝗶𝗻𝗲𝗹𝘂𝗶.
Gabriela Zboiu - Psihoterapeut psihanalitic candidat ARPCF – Asociația Română de Psihanaliză de Cuplu și Familie
☎️- 0745460318
📩- gabrielazboiu@gmail.com
26/08/2024
Capacitatea de a capta, de a surprinde, de a primi ecoul pacientului este capacitatea internă a psihoterapeutului de a lăsa conținuturile inconștiente proprii să circule dinspre inconștient spre conștient și astfel, 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗚𝗔̂𝗡𝗗𝗜𝗥𝗘, 𝘀𝗮̆ 𝗽𝗿𝗼𝗱𝘂𝗰𝗮̆ 𝗴𝗮̂𝗻𝗱𝘂𝗿𝗶 𝗖𝗨 𝗦𝗘𝗡𝗦 𝗣𝗘𝗡𝗧𝗥𝗨 𝗣𝗔𝗖𝗜𝗘𝗡𝗧.
Dacă ceea ce spune pacientul trezește aceleași frici, anxietăți, neputințe, spaime în terapeut, 𝗽𝗿𝗼𝗰𝗲𝘀𝘂𝗹 𝗴𝗲𝗻𝗲𝗿𝗮𝗹 𝗻𝘂𝗺𝗶𝘁 𝗘𝗠𝗣𝗔𝗧𝗜𝗘 𝗻𝘂 𝘀𝗲 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗱𝘂𝗰𝗲.
Se activează multe mecanisme de apărare în fața trăirilor proprii în care 𝘃𝗼𝗺 𝗮𝘁𝗿𝗮𝗴𝗲 𝘀̦𝗶 𝗽𝗮𝗰𝗶𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹, prin tot felul de recomandări, sfaturi, încurajări, minimalizări sau negări ale suferințelor acestuia, pentru ca „împreună” să scăpăm de ceea ce nu înțelegem, nu știm și nu putem să integrăm.
Suntem două persoane care simt la fel și poate exista o alinare în acest „împreună”, un om în suferință se poate simți mai puțin singur și disperat când altcineva îi împărtășește trăirile. 𝗗𝗮𝗿 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗰𝗮 𝘀̦𝗶 𝗰𝘂𝗺 𝗮𝗺 𝘀𝗽𝘂𝗻𝗲 𝗰𝗮̆ 𝗱𝗼𝗶 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗶𝗻𝗰𝗶 𝗮𝗻𝗶, 𝘀𝗶𝗻𝗴𝘂𝗿𝗶 𝗶̂𝗻 𝗽𝗮𝗱𝘂𝗿𝗲, 𝘀𝗲 𝘀𝗶𝗺𝘁 𝗶̂𝗻 𝘀𝗶𝗴𝘂𝗿𝗮𝗻𝘁̦𝗮̆ 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗮̆ 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗶̂𝗺𝗽𝗿𝗲𝘂𝗻𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗻𝘂 𝘀𝗶𝗻𝗴𝘂𝗿𝗶.
Gabriela Zboiu - Psihoterapeut psihanalitic candidat ARPCF – Asociația Română de Psihanaliză de Cuplu și Familie
☎️- 0745460318
📩- gabrielazboiu@gmail.com
28/04/2024
𝗖𝗲 𝘀𝗲 𝗶̂𝗻𝘁𝗮̂𝗺𝗽𝗹𝗮̆ 𝗶̂𝗻 𝗜𝗨𝗕𝗜𝗥𝗘?
𝗔𝗰𝗰𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹 𝘀𝗲 𝗽𝘂𝗻𝗲 𝗶̂𝗻𝘁𝗼𝘁𝗱𝗲𝗮𝘂𝗻𝗮 𝗽𝗲 𝗲𝗺𝗼𝘁̦𝗶𝗮 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲 𝗺𝗶𝘀̦𝗰𝗮𝗿𝗲𝗮, fie că aceasta derivă din 𝗶𝘂𝗯𝗶𝗿𝗲, 𝘂𝗿𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗱𝗼𝗿𝗶𝗻𝘁̦𝗮 𝗱𝗲 𝗰𝘂𝗻𝗼𝗮𝘀̦𝘁𝗲𝗿𝗲, fie că provine din dorința de a 𝗶̂𝗻𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶 𝗶𝘂𝗯𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗰𝘂 𝘂𝗻 𝗮𝗿𝘁𝗶𝗳𝗶𝗰𝗶𝘂, 𝘂𝗿𝗮 𝗰𝘂 𝗼 𝗱𝗼𝗿𝗶𝗻𝘁̦𝗮̆ 𝗿𝗲𝗰𝗲 𝗱𝗲 𝗮 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗶 𝘀𝗮𝗱𝗶𝗰, 𝗶𝗮𝗿 𝗰𝘂𝗻𝗼𝗮𝘀̦𝘁𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗰𝘂 𝗼 𝗺𝗮𝘀𝗰𝗮𝗿𝗮𝗱𝗮̆ 𝗺𝗮𝗻𝗶𝗽𝘂𝗹𝗮𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲 𝘀̦𝗶 𝗰𝗶𝗻𝗶𝗰𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗶̂𝗻𝘁̦𝗲𝗹𝗲𝗴𝗲𝗿𝗲.
Una dintre categoriile L, H sau K prezintă adesea dificultăți deosebite pentru un anumit cuplu: poate că provoacă prea multă durere sau provoacă prea multă vinovăție, resentimente, gelozie, invidie, sa**sm sau excitare.
𝗖𝗮 𝘂𝗿𝗺𝗮𝗿𝗲, 𝗰𝘂𝗽𝗹𝘂𝗹 𝘀𝗰𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗶̂𝗻 𝗮𝗳𝗮𝗿𝗮 𝗹𝗲𝗴𝗶𝗶 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮̆ 𝗹𝗲𝗴𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗮̆, 𝗶𝗻𝘀𝗲𝗿𝗮̂𝗻𝗱 𝗶̂𝗻 𝗺𝗼𝗱 𝗶𝗻𝗲𝘃𝗶𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹 𝗻𝗲𝗴𝗮𝘁𝗶𝘃𝘂𝗹 𝗶̂𝗻 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗹 𝗲𝗶. Cel puțin, acest lucru pune sistemul de cuplu în pericol, în afara unui echilibru sănătos.
𝗗𝗮𝗰𝗮̆ 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁 𝗽𝗿𝗼𝗰𝗲𝘀 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗶𝗻𝘂𝗮̆ cu intensitate, sau pe o perioadă lungă de timp, sau ambele, 𝗰𝗲𝗹𝗲𝗹𝗮𝗹𝘁𝗲 𝗹𝗲𝗴𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗽𝗼𝘇𝗶𝘁𝗶𝘃𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗶𝗻𝗲𝘃𝗶𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹 𝘀̦𝗶 𝗲𝗹𝗲 𝘀𝘂𝗯𝗺𝗶𝗻𝗮𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗮𝗺𝗶𝗻𝗮𝘁𝗲.
Poate că este de așteptat ca legătura H să cauzeze adesea cele mai evidente probleme. Ura poate evoca vinovăția și pedeapsa, iar faptul de a urî sau de a fi urât este atât de des resimțit ca fiind neplăcut, încât duce la raționalizarea experienței. Ura tinde să evoce ură în schimb, ceea ce este, de asemenea, neplăcut
Pe de altă parte, 𝗱𝗮𝗰𝗮̆ 𝗰𝗶𝗻𝗲𝘃𝗮 𝗶̂𝘀̦𝗶 𝗶𝘂𝗯𝗲𝘀̦𝘁𝗲 𝗰𝘂 𝗮𝗱𝗲𝘃𝗮̆𝗿𝗮𝘁 𝗼𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁𝘂𝗹, 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗶̂𝗻𝘁𝗼𝘁𝗱𝗲𝗮𝘂𝗻𝗮, 𝗹𝗮 𝘂𝗻 𝗮𝗻𝘂𝗺𝗶𝘁 𝗻𝗶𝘃𝗲𝗹, 𝗲𝘅𝘁𝗿𝗲𝗺 𝗱𝗲 𝘁𝘂𝗹𝗯𝘂𝗿𝗮̆𝘁𝗼𝗿 𝘀𝗮̆ 𝘀𝗶𝗺𝘁𝗮̆ 𝗼 𝘂𝗿𝗮̆ 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗻𝘀𝗮̆ 𝗳𝗮𝘁̦𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗮𝗰𝗲𝗹𝗮𝘀̦𝗶 𝗼𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁 (Klein, 1935). Așadar, tindem să nu fim surprinși atunci când cuplurile își prezintă incapacitatea de a se urî unul pe celălalt, lucru pe care adesea vor avea o înțelegere parțială, descriindu-se poate ca "𝗮𝘃𝗮̂𝗻𝗱 𝗱𝗶𝗳𝗶𝗰𝘂𝗹𝘁𝗮̆𝘁̦𝗶 𝗰𝘂 𝗳𝘂𝗿𝗶𝗮".
Am văzut un astfel de cuplu, care avea probleme masive cu H, dar care a demonstrat în cantități destul de egale K și -K.
Având în vedere cât de mult au scos în afara legii H, -K-ul lor nu este o surpriză.
Dar se agățau în mod impresionant de K, arătând o dorință sinceră de a cunoaște și înțelege cu adevărat, de a se întreba unul pe celălalt și pe mine întrebări incomode, care păreau foarte mult pe partea de legătură și de viață.
S*X, ATTACHMENT AND COUPLE PSYCHOTHERAPY
Psychoanalytic Perspectives edited by Christopher Clulow
foto - „Les amants” de René Magritte
27/04/2024
𝗖𝗲 𝘀𝗲 𝗶̂𝗻𝘁𝗮̂𝗺𝗽𝗹𝗮̆ 𝗶̂𝗻 𝗜𝗨𝗕𝗜𝗥𝗘?
Teoria lui Bion privind 𝗹𝗲𝗴𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 este de o relevanță centrală pentru psihoterapia de cuplu, deoarece este vorba despre subiecte și obiecte care se leagă sau nu între ele și despre calitatea acestor legături.
Acestea sunt probleme fundamentale ale cuplului. În lexiconul său, 𝗟 reprezintă 𝗼 𝗹𝗲𝗴𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗮̆ de 𝗶𝘂𝗯𝗶𝗿𝗲 (LOVE), 𝗛 𝗼 𝗹𝗲𝗴𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗮̆ 𝗱𝗲 𝘂𝗿𝗮̆ (HATE), iar 𝗞 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗼 𝗹𝗲𝗴𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗰𝘂𝗻𝗼𝗮𝘀̦𝘁𝗲𝗿𝗲 (KNOWLEDGE).
Legătura K este la fel de fundamentală ca și celelalte două si exprimă intuiția sa că 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗹𝗮 𝗳𝗲𝗹 𝗱𝗲 𝗳𝘂𝗻𝗱𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗹 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗺𝗶𝗻𝘁𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗰𝗮𝘂𝘁𝗲 𝗔𝗱𝗲𝘃𝗮̆𝗿𝘂𝗹 𝘀̦𝗶 𝗖𝘂𝗻𝗼𝗮𝘀̦𝘁𝗲𝗿𝗲𝗮, 𝗱𝗮𝗰𝗮̆ 𝘃𝗿𝗲𝗮 𝘀𝗮̆ 𝗳𝗶𝗲 𝘀𝗮̆𝗻𝗮̆𝘁𝗼𝗮𝘀𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝘀𝗮̆ 𝗰𝗿𝗲𝗮𝘀𝗰𝗮̆, 𝗽𝗿𝗲𝗰𝘂𝗺 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗼𝗿𝗽 𝘀𝗮̆ 𝗰𝗮𝘂𝘁𝗲 𝗵𝗿𝗮𝗻𝗮. Iar cunoașterea în cauză 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗼 𝗰𝘂𝗻𝗼𝗮𝘀̦𝘁𝗲𝗿𝗲 𝗲𝗺𝗼𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆, 𝗰𝘂𝗻𝗼𝗮𝘀̦𝘁𝗲𝗿𝗲 𝗰𝘂𝗹𝗲𝗮𝘀𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗟 𝘀̦𝗶 𝗛.
Consider că este o axiomă utilă să considerăm că, pentru ca o relație de cuplu să fie sănătoasă, să fie vitală și să crească, trebuie să funcționeze pe toți acești trei piloni.
𝗣𝗮𝗿𝘁𝗲𝗻𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗻𝘂 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝘀𝗮̆ 𝘀𝗲 𝗶𝘂𝗯𝗲𝗮𝘀𝗰𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝘀𝗮̆ 𝘀𝗲 𝘂𝗿𝗮𝘀𝗰𝗮̆ 𝗿𝗲𝗰𝗶𝗽𝗿𝗼𝗰, 𝗰𝗶 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮̆ 𝘀̦𝘁𝗶𝗲 𝗶̂𝗻 𝗺𝗼𝗱 𝗰𝗼𝗻𝘀̦𝘁𝗶𝗲𝗻𝘁 𝗰𝗮̆ 𝘀𝗲 𝗶𝘂𝗯𝗲𝘀𝗰 𝘀̦𝗶 𝘀𝗲 𝘂𝗿𝗮̆𝘀𝗰. Ei trebuie să se gândească la ei înșiși și unul la celălalt în lumina acestor experiențe emoționale, cu gânduri care se nasc spontan și organic.
De exemplu, ce anume la partenerul lor evocă iubire sau ură, de ce 𝙖𝙘𝙚𝙨𝙩 𝙨𝙚𝙩 𝙙𝙚 𝙘𝙞𝙧𝙘𝙪𝙢𝙨𝙩𝙖𝙣𝙩̦𝙚 a declanșat un răspuns de iubire sau ură 𝙨̦𝙞 𝙣𝙪 𝙖𝙘𝙚𝙡 𝙨̦𝙞𝙧 𝙙𝙚 𝙚𝙫𝙚𝙣𝙞𝙢𝙚𝙣𝙩𝙚, de ce 𝙨𝙖̆𝙥𝙩𝙖̆𝙢𝙖̂𝙣𝙖 𝙖𝙘𝙚𝙖𝙨𝙩𝙖 𝙨̦𝙞 𝙣𝙪 𝙨𝙖̆𝙥𝙩𝙖̆𝙢𝙖̂𝙣𝙖 𝙩𝙧𝙚𝙘𝙪𝙩𝙖̆... și așa mai departe. Aceste interogații pline de viață sunt simptomatice pentru o legătură K sănătoasă, în căutare de adevăr.
Partenerii care suportă să își pună întrebări fundamentale despre ei înșiși și unul despre celălalt, 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗲 𝗽𝗼𝘁 𝗹𝗲𝗴𝗮 𝘀̦𝗶 𝗶̂𝘀̦𝗶 𝗽𝗼𝘁 𝘂𝗻𝗶 𝗳𝗼𝗿𝘁̦𝗲𝗹𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮 𝘀𝗲 𝗴𝗮̂𝗻𝗱𝗶 𝗹𝗮 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗮𝗿 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗮 𝗳𝗶 𝗿𝗮̆𝘀𝗽𝘂𝗻𝘀𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲, 𝗮𝘂 𝗼 𝗹𝗲𝗴𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗮̆ 𝗞 𝗯𝘂𝗻𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝘀𝘂𝘀𝗰𝗲𝗽𝘁𝗶𝗯𝗶𝗹𝗶 𝗱𝗲 𝗮 𝗳𝗶 𝗶̂𝗻𝘁𝗿-𝗼 𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮̆ 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗮̆ 𝗯𝘂𝗻𝗮̆.
De asemenea, este puțin probabil ca aceștia să fie pacienții noștri și este puțin probabil să aibă o problemă sexuală gravă. Noi, ca terapeuți, am putea spera la astfel de rezultate ca urmare a terapiilor noastre de cuplu.
𝗘𝘀𝘁𝗲 𝗼 𝗽𝗿𝗼𝘃𝗼𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗳𝗮𝗽𝘁𝘂𝗹 𝗰𝗮̆ 𝗕𝗶𝗼𝗻 𝗮 𝗱𝗲𝘀𝗲𝗺𝗻𝗮𝘁 𝗛 (𝘂𝗿𝗮) 𝗰𝗮 𝗳𝗶𝗶𝗻𝗱 𝗼 𝗹𝗲𝗴𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗮̆ 𝘀𝗮̆𝗻𝗮̆𝘁𝗼𝗮𝘀𝗮̆ și să aflăm că ceea ce el considera 𝗼𝘀𝘁𝗶𝗹 𝘀𝗮̆𝗻𝗮̆𝘁𝗮̆𝘁̦𝗶𝗶 𝗲𝗺𝗼𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗻𝘂 𝗲𝗿𝗮 𝘂𝗿𝗮, 𝗰𝗶 𝗿𝘂𝗽𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗹𝗲𝗴𝗮𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿, care apare în funcțiile negative pe care le-a numit -𝗟, -𝗛 𝘀̦𝗶 -𝗞.
Be the first to know and let us send you an email when Gabriela Zboiu - Cursuri. Traininguri. Workshopuri posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.
Contact The Practice
Send a message to Gabriela Zboiu - Cursuri. Traininguri. Workshopuri:
Unul dintre principalele motive pentru care oamenii caută psihoterapia este ca să găsească soluții la probleme care durează de ceva vreme sau la probleme noi, acute și dureroase; ori pentru că o persoană se poate simți blocată și neputincioasă în propria viață, ori pentru că își dorește să rupă tipare disfuncționale, ori pentru că trebuie să facă o alegere dificilă.
De multe ori psihoterapia pare a fi un demers inutil. Doar există cărți, cursuri, materiale video, prieteni și rude. De ce nu s-ar rezolva toate problemele astfel? Sigur că situațiile care nu necesită psihoterapie se rezolvă chiar și prin câteva sfaturi sau câteva cărți citite. Dar nu acestor situații se adresează psihoterapia.
Scopul unei psihoterapii este insight-ul personal, descoperirea personală de sine. Psihoterapia este un proces de conștientizare; cu cât suntem mai puțin conștienți de motivele, sentimentele, gândurile, acțiunile noastre, cu atât ele ne vor controla mai mult și vom rămâne blocați în vechile pattern-uri care nu mai funcționează.
Scopul psihoterapiei este de a aduce omul în punctul în care poate alege liber. Iar aceasta se întâmplă prin învățare. Însă învatarea la nivel intelectual este rareori eficienta. Cheia înțelegerii acestor comportamente este inconștientul, pentru că nimeni nu poate spune că alege un comportament distructiv sau prostesc în mod intenționat și deliberat. Nimeni nu-și dă seama de ce se comportă cm se comportă – însă toți știm dacă suntem fericiți sau nu în anumite relații sau situații din propria viață. Diferitele simptome, cm ar fi: depresie, anxietate, insomnie, abuz de substanțe, furie nejustificată, tristețe fără motiv, fobie, atacuri de panică, „probleme de personalitate”, etc, sunt doar expresii ale unor trăiri profunde care au găsit o cale de a ieși la suprafață. Aceste simptome se numesc mecanisme de apărare - și într-un fel ne protejează pe noi, de noi înșine. Dar nu în cel mai sănatos mod și cu un cost foarte mare.
Din acest motiv psihoterapia durează mai mult decât câteva ședințe: pentru că este imposibil să descoperi ce stă în spatele unui mecanism de apărare în câteva întâlniri. Psihoterapia este un dialog în care se analizează faptele. Faptele nu sunt doar externe, acțiunile vizibile de oricine. Faptele înseamnă și sentimentele, și reacțiile, și percepțiile, și interpretările proprii clientului.
Scopul psihoterapiei este să te descoperi pe tine și prioritățile tale, să îți găsești sau regăsești curajul de a acționa. Terapeutul nu îți dă sfaturi. Un terapeut bun, oricât ar insista un client, nu va cădea în capcana de a da sfaturi. A exprima o opinie sau o recomandare într-un caz de abuz nu este un sfat. Uneori este necesar ca acea persoană să iasă dintr-un mediu toxic pentru a putea face un pas înainte în procesul de vindecare. Și sigur că ședințele nu sunt identice. Într-un parcurs terapeutic de câteva zeci, poate sute de ședințe, vor fi și ședințe de psihoeducație, vor fi ședințe în care vrei ca terapeutul să fie doar un martor al suferinței tale, vor fi ședințe provocative care te vor răscoli. Dar diferența între psihoterapie și sfaturi, suport, învățare despre sentimente și comportament este că acestea din urmă nu oferă insight. Psihoterapia este insight! Știm că este insight atunci când, într-o anume situație sau problemă, ne vom simți mai clari și mai hotărâți, când vom simți că s-au limpezit dintr-o dată o parte dintre necunoașterile și dilemele noastre.
Insight-ul nu este învățare în sens intelectual. Este o experiență personală intensă și care trebuie să fie în centrul fiecărei psihoterapii.
„Riscul” unei psihoterapii, partea neplăcută a acestui proces, este suferința. Acceptarea unei realități așa cm este ea, acceptarea neputințelor proprii, a gândirii greșite, acceptarea unor probleme ascunse și nerezolvate, va fi cu suferință. Sigur că este dificil să lupți și cu problemele actuale și cu cele ale trecutului. Se simte mai rău înainte de a se simți mai bine. Dar cu un ajutor specializat, chiar dacă nu întotdeauna te simți confortabil, ajungi să ai reacții emoționale rezonabile la urcușurile și coborâșurile vieții și nu să dezvolți tot felul de mecansime de apărare disfuncționale.
