Cabinet medicina interna Dr Patrau Camelia

22/12/2025

Folosim cuvântul „stres” de nenumărate ori pe zi în diverse situații. Dar știm oare cu adevărat ce înseamnă el? Și, mai ales, știm ce avem de făcut ca să

22/12/2025

„Mergea zilnic. N-avea dureri...”
Așa încep multe povești pe care, ca medic, aș vrea să nu le mai aud.

Pacient cu diabet de peste 15 ani.
„Mă simt bine, doamna doctor. Nu mă dor picioarele.”

Și aici e capcana!

La persoanele cu diabet, boala arterelor de la nivelul picioarelor este frecventă, evoluează în tăcere și este diagnosticată prea târziu.
Pentru că nervii sunt afectați, durerea NU mai avertizează.

O rană mică.
„O zgârietură.”
Apoi culoarea.
Apoi infecția.
Apoi cuvântul pe care nimeni NU vrea să-l audă: amputația.

În 2025, Colegiul American de Cardiologie a publicat un Scientific Statement dedicat managementului bolii arterelor periferice la adulții cu diabet, în Journal of the American College of Cardiology (JACC) – unul dintre cele mai importante jurnale de cardiologie din lume.
Documentul completează și explică în detaliu Ghidul american din 2024 privind boala arterială periferică .

Mesajul este incomod, dar limpede:
la adultul cu diabet, verificarea circulației la nivelul picioarelor este justificată chiar și în absența simptomelor, mai ales dacă:
–fumează
–are diabet de mulți ani
–are leziuni sau probleme la nivelul picioarelor
–are peste 65 de ani

Tradus din limbaj academic, fără menajamente:dacă aștepți durerea, ai pierdut deja fereastra de prevenție.

Aceasta NU este „medicină excesivă”.
Este medicină modernă, bazată pe dovezi.
ESTE diferența dintre:o evaluare simplă a circulației făcută la timp
șio proteză explicată familiei prea târziu…

Diabetul NU omoară prin valoarea glicemiei.
Omoară prin artere ignorate.

Dacă ai în familie pe cineva cu diabet care spune
„mă simt bine, n-am nimic…”,
distribuie.
Pentru că, în această boală, tăcerea NU liniștește.
Tăcerea pune în pericol.

❤️Această postare are scop informativ și educativ.
Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament.

20/12/2025

☕️

Iubim mirosul de cafea mai mult decât gustul deoarece nasul nostru detectează peste 800 de compuși aromatici complecși care activează instantaneu centrul plăcerii din creier.
Interesant este că atunci când bem cafeaua, majoritatea aromelor se pierd prin gât (olfacție retronazală), motiv pentru care mirosul boabelor proaspăt râșnite pare întotdeauna mult mai intens și mai „magic” decât băutura propriu-zisă. Această discrepanță senzorială este una dintre marile ironii ale gastronomiei, cafeaua fiind singurul produs alimentar la care aroma promite mai mult decât poate oferi gustul efectiv.

Un factor biologic major care explică această diferență este saliva. În momentul în care luăm o înghițitură, saliva din gură descompune și spală o parte semnificativă din moleculele volatile responsabile pentru acele note fine de ciocolată, nuci sau fructe. Enzimele prezente în cavitatea bucală alterează compoziția chimică a lichidului, reducând intensitatea experienței aromatice comparativ cu inhalarea directă a vaporilor care se ridică dintr-o ceașcă fierbinte, unde moleculele sunt intacte.

Mecanica respirației joacă și ea un rol crucial. Când mirosim cafeaua (olfacție ortonazală), aerul intră direct în nări și lovește epiteliul olfactiv cu forță maximă. Însă, când bem, aroma trebuie să călătorească din spatele gurii spre nas (olfacție retronazală) printr-un canal îngust, în timp ce expirăm. Această cale este mai puțin eficientă, iar creierul procesează semnalul diferit, interpretându-l mai degrabă ca „gust” în gură decât ca miros distinct, ceea ce diluează percepția complexității.

Din perspectivă evolutivă, oamenii au o sensibilitate înnăscută la gustul amar, pe care natura l-a codificat adesea ca fiind un semnal de toxicitate. Cafeaua este, prin definiție, o băutură amară din cauza cofeinei și a altor alcaloizi. Mirosul, în schimb, este dominat de note dulci, caramelizate și prăjite, care semnalează creierului prezența carbohidraților gătiți și a energiei sigure. Astfel, există un conflict subconștient: nasul ne spune „hrană delicioasă și sigură”, iar limba ne spune „posibilă otravă”, creând o ușoară dezamăgire biologică la primul contact cu papilele gustative.

Chimia din spatele aromei irezistibile este rezultatul Reacției Maillard, care are loc în timpul prăjirii boabelor. Căldura transformă zaharurile și aminoacizii din boaba verde (care nu miroase a cafea, ci a iarbă) în sute de compuși volatili noi, precum pirazinele și furanii. Acești compuși sunt extrem de instabili și încep să se evapore imediat ce boaba este măcinată. De aceea, mirosul din prăjitorie sau din pungă este apogeul chimic al produsului, un moment pe care extracția cu apă nu îl poate capta în totalitate.

Limba noastră este un organ de simț destul de limitat, capabil să distingă doar cinci gusturi de bază: dulce, sărat, acru, amar și umami. Nasul, pe de altă parte, poate distinge mii de nuanțe diferite. Când spunem că o cafea are „gust” de afine sau iasomie, de fapt mirosim acele arome. Când lichidul ajunge pe limbă, textura și temperatura pot distrage atenția creierului de la finețea aromelor, focusându-se pe senzațiile tactile și pe amărăciunea dominantă.

Temperatura băuturii influențează direct volatilitatea compușilor. O cafea fierbinte emană aburi care transportă moleculele de miros direct către receptorii nazali, creând acea experiență imersivă. Pe măsură ce cafeaua se răcește, evaporarea scade, iar mirosul devine mai slab. În același timp, receptorii de gust de pe limbă percep gustul amar mai intens la temperaturi scăzute, ceea ce face ca o cafea rece să pară mai puțin plăcută decât una caldă, deși compoziția chimică este aceeași.

Conexiunea directă dintre bulbul olfactiv și sistemul limbic (centrul emoțiilor și al memoriei) explică de ce mirosul de cafea poate schimba starea de spirit chiar înainte de a o bea. Studiile au arătat că simpla inhalare a aromei de cafea poate reduce stresul și oboseala la nivel genetic, activând anumite proteine în creier. Această reacție psiho-emoțională este declanșată de miros, nu de ingestie, oferind o recompensă anticipată pe care gustul nu o poate egala ca intensitate emoțională.

Un alt aspect este legat de așteptările create de industria alimentară. De-a lungul timpului, am fost condiționați să asociem mirosul de cafea cu produsele de patiserie sau cu deserturile dulci care o însoțesc adesea. Creierul anticipează o experiență dulceagă bazată pe mirosul de caramel și nuci, iar contrastul cu lichidul neîndulcit și astringent din ceașcă creează o disonanță cognitivă care ne face să percepem gustul ca fiind inferior mirosului.

În final, mirosul de cafea rămâne superior gustului pentru că este o promisiune pură, nealterată de limitările fizice ale digestiei. Este o experiență estetică volatilă, în timp ce băutul este un act funcțional de consum. Această diferență nu scade valoarea băuturii, ci o transformă într-un ritual complex în care anticiparea olfactivă este jumătate din plăcere, motivându-ne să ne întoarcem la ceașcă în fiecare dimineață în căutarea acelei prime senzații perfecte.

19/12/2025

Ce este tabouleh? O salată de …pătrunjel!😜
Bucătăria libaneză este de referință când vine vorba de preparate din legume. Tabouleh este o salată făcută din pătrunjel, roșii proaspete, ceapă și bulgur (grâu mărunțit), asezonată cu sare, ulei și zeamă de lămâie. Iar dacă punem și semințe de rodie arată de sărbătoare!
🥗Tabouleh e mai mult decât o salată, e un produs pentru siluetă și sănătare. In spitale din sudul Franței pacienții primesc tabouleh ca fel de mâncare de bază- crește imunitatea, restabilește tranzitul intestinal după anestezia din operațiile chirurgicale și are efect antianemic.
☘️Pătrunjelul are: vitamina C mai multă decât în citrice, fier mai mult decât în spanac, fibre mai multe decât în prune, acid folic mai mult decât în brocoli și betacaroten mai mult decât în morcovi. E plin de antioxidanți, are proprietăți diuretice și detoxifiante și ajută și la slăbit!
Vă rog să mutați pătrunjelul din categoria “condiment” în categoria “aliment”. Și să-l mâncați cu castronul, nu cu firul!😂

19/12/2025

Grijă mare la igiena dentară!

Un studiu recent din Statele Unite a descoperit o relație interesantă: pentru fiecare dinte lipsă, riscul de accident vascular cerebral crește cu aproximativ 2%, iar persoanele care nu mai au deloc dinți prezintă un risc semnificativ mai mare comparativ cu cei care nu au dinți lipsă. Acest lucru nu înseamnă că dinții decid singuri dacă faci AVC, ci că sănătatea orală poate reflecta procese inflamatorii cronice care au efect și asupra sistemului vascular.

🦷 În paralel, revizuiri și meta-analize recente arată că persoanele cu boală parodontală (gingivită și parodontită) au un risc mai mare de AVC — în unele analize, chiar de peste de două ori mai mare, în special pentru forma ischemică de AVC comparativ cu persoanele cu gingii sănătoase. 
Un alt studiu a arătat că persoanele cu boală gingivală și carii dentare au avut un risc de peste 80% mai mare de AVC ischemic comparativ cu cei cu sănătate orală bună. 

📌 Datele sugerează că inflamația cronică asociată cu igiena orală precară poate contribui la problemele vasculare, inclusiv la arterele care irigă creierul. Îngrijirea dentară regulată, tratamentul bolii gingivale și controalele stomatologice periodice nu sunt doar pentru un zâmbet frumos — pot face parte dintr-o strategie de sănătate integrată, care include și prevenirea bolilor cardiovasculare și cerebrale.

În realitate, relația exactă de cauză-efect între sănătate orală și AVC nu este complet stabilită (necesită studii prospective mai solide), însă dovezile actuale susțin ferm că o igienă orală bună este asociată cu un risc mai mic de afecțiuni vasculare grave. 

🔢 Cifre-cheie pe înțelesul tuturor:

🦷 Pentru fiecare dinte pierdut, riscul de AVC crește ușor (≈ +2% conform unui studiu populațional mare). 
🧠 Persoanele cu boală parodontală severă pot avea de 1,8-2,3 ori mai mare risc de AVC comparativ cu cei fără afecțiuni gingivale. 
🔬 Combinația de boală gingivală + carii dentare poate fi legată de un risc de AVC cu până la 86% mai mare vs sănătate orală bună. 

Bibliografie:

1. El Masri, J., et al. (2024). The association between periodontal diseases, gingivitis, tooth loss and stroke risk: systematic review with meta-analysis. Brain Sciences, 15(1), 10. Analiză cantitativă ce arată o asociere semnificativă între boli parodontale, pierderea dinților și risc de AVC. 

2. Sen, S., et al. (2025). Gum disease and dental caries linked to increased ischemic stroke risk. Neurology: Open Access. Studiu de cohortă pe aproape 6.000 de adulți, ce arată un risc crescut de AVC ischemic la cei cu boală gingivală și carii. 


3. Meng, X., et al. (2025). Periodontitis and risk of stroke: updated systematic review and meta-analysis. Frontiers in Neurology. Studiu recent ce confirmă asocierea dintre parodontită și AVC, în special ischemic. 

19/12/2025

Știi ce se întâmplă în creier de sărbători? 🎄🧠 Newsletterul lunii decembrie îți dezvăluie ce spune neuroștiința despre bucuria festivă, stres, timp petrecut în familie, mese copioase și consum de alcool. Citește newsletterul în comments. 💬​

Fii la curent cu noutăți și recomandări de la specialiști pentru un creier sănătos. Abonează-te la newsletter-ul lunar Neuroaxis „1 minut pentru sănătatea creierului”. 👉 https://www.neuroaxis.ro/newsletter/

19/12/2025

De ce unii oameni ajung să creadă teorii conspiraționiste despre vaccinuri și boli?

În ultimii ani, mulți dintre noi am observat același tipar: persoane care resping orice explicație medicală, văd conspirații peste tot și reacționează agresiv la ideea de imunizare sau recomandări de sănătate publică.
Nu pentru că ar fi „răi” sau „proști”, ci pentru că mintea umană reacționează previzibil în fața fricii și incertitudinii.

Ce se întâmplă, de fapt?

Când lumea devine complicată, amenințătoare și greu de înțeles (pandemii, crize, războaie, instabilitate economică), creierul caută explicații simple.

Teoria conspirației oferă exact asta:

• un vinovat clar („ei”),

• o poveste coerentă, chiar dacă falsă,

• și senzația reconfortantă că „știu ceva ce alții nu știu”.

Rolul rețelelor sociale

Algoritmii online favorizează conținutul care provoacă emoții puternice: frică, furie, indignare.
Astfel, o persoană care începe cu o îndoială ajunge rapid într-un „tunel informațional” unde vede doar mesaje care îi confirmă temerile. Nu pentru că a ales asta, ci pentru că platformele îi servesc exact acel tip de conținut.

Un mecanism psihologic frecvent

Studiile arată că persoanele atrase de teorii conspiraționiste:

• au neîncredere profundă în instituții,

• simt că au pierdut controlul asupra propriei vieți,

• confundă informația izolată cu „dovada”,

• resping expertiza pentru că o percep ca autoritate impusă.

Nu e o problemă de inteligență.
Este o problemă de vulnerabilitate emoțională și cognitivă.

De ce contează asta în sănătate?

Pentru că deciziile medicale luate pe baza fricii și a dezinformării pot avea consecințe reale:

• boli prevenibile care reapar,

• forme grave de infecții,

• presiune inutilă pe spitale,

• suferință evitabilă.

Ce ajută cu adevărat?

Nu insulta. Nu ironia. Nu „certurile” în comentarii.

Ajută:
• explicațiile calme,

• datele clare,

• empatia,

• și limitele ferme atunci când dezinformarea devine periculoasă.

Concluzie

Teoriile conspirației nu sunt un semn de „trezire”, ci un semnal de alarmă că o parte din societate se simte pierdută, speriată și neauzită.
Educația, dialogul și informația corectă rămân singurele soluții reale.

Sănătatea nu se apără cu frică.
Se apără cu cunoaștere.

Bibliografie:

1. Douglas, K. M. et al. (2019). Understanding conspiracy theories. Advances in Political Psychology, 40(S1), 3–35.

2. van Prooijen, J. W., & Douglas, K. M. (2017). Conspiracy theories as part of history. Applied Cognitive Psychology, 31(3), 323–333.

3. Freeman, D. et al. (2020). Coronavirus conspiracy beliefs and mistrust. Psychological Medicine, 52(1), 1–10.

4. Roozenbeek, J. et al. (2020). Susceptibility to misinformation. Nature Human Behaviour, 4, 460–471.

5. Lewandowsky, S. et al. (2017). Beyond misinformation: Understanding resistance to correction. Journal of Applied Research in Memory and Cognition, 6(4), 353–369.

19/12/2025

Gândirea negativă cronică produce un exces de cortizol care poate micșora fizic hipocampul, zona creierului responsabilă de memorie.
Din fericire, neuroplasticitatea permite creierului să se reconstruiască în doar câteva săptămâni prin practicarea recunoștinței, proces care întărește fizic circuitele neuronale legate de starea de bine. Acest fenomen subliniază faptul că structura noastră cerebrală nu este fixă, ci se află într-o stare de remodelare continuă în funcție de stimulii cognitivi și emoționali pe care îi oferim zilnic.

Atunci când mintea se concentrează pe scenarii pesimiste, axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală este activată constant, menținând un nivel ridicat de cortizol în fluxul sanguin. Deși acest hormon este vital pentru reacțiile pe termen scurt, prezența sa prelungită devine toxică pentru neuroni. Cortizolul în exces perturbă echilibrul biochimic, inhibând procesul de formare a noilor conexiuni sinaptice și afectând capacitatea celulelor nervoase de a comunica eficient între ele.

Hipocampul este o regiune deosebit de vulnerabilă deoarece posedă o densitate foarte mare de receptori pentru glucocorticizi. În condiții de stres cronic, acești receptori sunt suprasolicitați, ceea ce duce la atrofia dendritelor și, în cazuri severe, la moartea celulară. Această diminuare a volumului hipocampic explică de ce perioadele lungi de negativitate sunt adesea însoțite de pierderi de memorie pe termen scurt și de o dificultate crescută în procesarea informațiilor noi.

Neuroplasticitatea reprezintă însă „asul din mânecă” al biologiei noastre. Creierul are capacitatea de a genera neuroni noi, un proces numit neurogeneză, chiar și la vârste înaintate, în special în interiorul hipocampului. Prin schimbarea voluntară a tiparelor de gândire, forțăm creierul să creeze noi rute electrochimice. Practic, ne antrenăm biologia să prioritizeze supraviețuirea prin optimism și reziliență, contracarând efectele erozive ale stresului.

Practicarea recunoștinței acționează ca un catalizator pentru eliberarea de dopamină și serotonină, supranumite „moleculele fericirii”. Când ne concentrăm pe aspectele pozitive, sistemul de recompensă al creierului este activat, producând o stare de satisfacție care reduce natural nevoia organismului de a secreta cortizol. Acest proces chimic nu doar că îmbunătățește starea de spirit, dar oferă și mediul propice pentru ca neuronii să se regenereze și să formeze noi ramificații.

Un alt beneficiu major al acestei reconfigurări este reglarea activității amigdalei, centrul emoțional responsabil pentru frică și anxietate. Gândirea negativă menține amigdala într-o stare de hiper-reactivitate. Prin exerciții cognitive de recunoștință, cortexul prefrontal — zona rațională a creierului — preia controlul și trimite semnale de calmare către amigdală. Rezultatul este o mai bună gestionare a emoțiilor și o reducere a reactivității impulsive în fața provocărilor cotidiene.

Principiul fundamental al neuroștiinței, „neuronii care se descarcă împreună, se conectează împreună”, explică cm se formează obiceiurile mentale. Repetând zilnic gânduri de recunoștință, aceste circuite devin mai groase și mai rapide, transformându-se în „autostrăzi” informaționale. În timp, devine mult mai ușor pentru creier să acceseze starea de bine decât pe cea de îngrijorare, deoarece calea fizică către optimism este acum mai bine dezvoltată și mai eficientă energetic.

Studiile realizate prin rezonanță magnetică (RMN) au arătat că după doar opt săptămâni de antrenament mental bazat pe atenție și recunoștință, densitatea materiei cenușii din hipocamp crește vizibil. Simultan, s-a observat o subțiere a țesutului în zonele asociate cu frica. Aceste modificări structurale demonstrează că biologia noastră urmează direcția atenției noastre, confirmând faptul că sănătatea creierului este, într-o măsură considerabilă, rezultatul igienei noastre mentale.

Efectele benefice se extind dincolo de bariera hemato-encefalică, influențând întregul corp prin intermediul nervului vag. Reducerea cortizolului și creșterea neurotransmițătorilor pozitivi îmbunătățesc variabilitatea ritmului cardiac și întăresc sistemul imunitar. Un creier „curățat” de toxicitatea gândurilor negative transmite semnale de siguranță tuturor organelor, facilitând procesele de vindecare celulară și reducând inflamația sistemică în tot organismul.

În concluzie, creierul este un organ dinamic care poate fi antrenat exact ca un mușchi. Avem puterea biologică de a ne rescrie arhitectura neuronală, trecând de la o stare de degradare cauzată de stres la una de regenerare prin recunoștință. Această descoperire ne oferă o responsabilitate enormă, dar și o libertate imensă: aceea de a înțelege că, prin controlul calității gândurilor noastre, ne putem modela direct sănătatea fizică și longevitatea mentală.

17/12/2025

🕯️🌸 Miros plăcut ≠ aer sănătos

Adevărul despre odorizantele de interior și lumânările parfumate

În multe case găsim:
❌ odorizante de cameră
❌ bețișoare parfumate
❌ spray-uri ambientale
❌ lumânări parfumate

Le folosim pentru „miros frumos”, relaxare sau atmosferă cozy 🛋️✨
Dar… ce respirăm de fapt? 🤔

🔬 Ce conțin aceste produse?
Majoritatea odorizantelor și lumânărilor parfumate eliberează în aer:
▫ compuși organici volatili (VOC)
▫ formaldehidă
▫ benzen
▫ ftalați (perturbatori endocrini)

👉 Acești compuși NU sunt inofensivi, mai ales în spații închise.

🫁 Ce efecte pot avea asupra sănătății?
🔹 iritații ale căilor respiratorii
🔹 tuse, nas înfundat, ochi iritați
🔹 dureri de cap, amețeli 🤕
🔹 agravarea astmului și alergiilor
🔹 efecte hormonale (în special ftalații)
🔹 posibil impact pe termen lung asupra sistemului cardiovascular și metabolic

👶🤰 Cine este cel mai vulnerabil?
⚠️ copiii
⚠️ gravidele
⚠️ persoanele cu astm, BPOC, alergii
⚠️ pacienții cu boli cronice

❗ Pentru ei, „doar un miros plăcut” poate însemna un factor real de risc.

🕯️ Dar lumânările „naturale”?

Chiar și lumânările pot polua aerul interior prin:
▫ particule fine
▫ funingine
▫ substanțe rezultate din ardere

Iar cele parfumate intens sunt, de regulă, cele mai problematice.

🌿 Alternative mai sigure:

✔ aerisire zilnică 🪟
✔ curățenie regulată
✔ plante de interior (cu rol limitat, dar util 🌱)
✔ miros natural de lămâie, cafea, scorțișoară (fără ardere)

Un miros „frumos” nu înseamnă automat siguranță pentru sănătate.

Toxicological evaluation of volatile organic compounds emitted from scented candles: in silico ADMET profiling, oxidative stress, inflammation, and lung injury in rats. Front Public Health. 2025 Sep 18;13:1678549. doi: 10.3389/fpubh.2025.1678549. PMID: 41048308; .

Dr. Alina Onofriescu