Cabinet Individual de Psihologie 𝑨𝒏𝒅𝒓𝒆𝒆𝒂 𝑭𝒆𝒓𝒂𝒓𝒖

20/04/2025

Poate că uneori simți că porți o povară care nu îți aparține. Că trăiești frici, blocaje sau suferințe pe care nu le poți lega de nimic concret din viața ta. Și, totuși, ele sunt acolo.

Constelațiile familiale sunt o metodă blândă și profundă care ne ajută să înțelegem legăturile invizibile dintre noi și familia din care venim. Adesea, purtăm – inconștient – durerile, traumele sau vinovățiile celor care au fost înaintea noastră. Din iubire și loialitate față de sistemul familial.

Într-o sesiune de constelații, lăsăm ca povestea din realitatea Sufletească să se arate. Nu prin minte, ci printr-un câmp al simțirii – acolo unde adevărul nu are nevoie de explicații. Acesta este terenul fenomenologiei: locul unde ne permitem să vedem, să simțim și să onorăm ce este, fără să judecăm sau să schimbăm forțat.

Este un proces de recunoaștere. Iar în recunoaștere, apare eliberarea.

Constelațiile nu promit miracole, dar uneori aduc exact acel pas de care ai nevoie pentru a-ți regăsi locul, rădăcinile, și curgerea firească a vieții tale.

Tu ce simți că porți cu tine și nu îți aparține?

29/03/2025

36 years of becoming and unbecoming … Becoming is not always graceful.
Unbecoming is not always loss.
Sometimes, it’s the most sacred act of coming home to myself.

29/03/2025

27/01/2025

Via Oana Moraru

“Imaginează-ți că locuiești într-o casă mare, cu o cameră principală, din care se deschid, ca petalele, uși către alte încăperi. În camera mare, te simți prezent, conectat, încrezător, liniștit, sigur pe tine, optimist, creativ.

De câte ori deschizi uși și pășești dincolo de pragul lor, te regăsești într-unul din rolurile tale de zi cu zi: mama, sora, administratorul, îngrijitorul, soția, partenera, femeia, copilul care ai fost odată, etc. Operezi, în fiecare încăpere, din alte griji, alte reguli, cu emoții și moduri de relaționare distincte.

Imaginează-ți că din fiecare asftel de cameră secundară, cu roluri bine scrise pe uși, la intrare, se deschid, la rândul lor, alte uși, către alte odăi ale casei - una în care care îmbraci rolul războinicului, alta în care ești nevoit să porți haina protectorului, una a salvatorului, a indiferentului, a anxiosului, optimistului, bufonului etc.

În fiecare dintre aceste odăi sunt alte uși, cu deschideri către alte și alte încăperi, unde tot joci rolul de războinic fie vindicativ, fie certăreț, fie de sacrificiu sau de restaurator al dreptății. Din camera optimistului, se deschid odăile optimistului naiv, poate și cea a optimistului depresiv, a celui constructiv, a încrezătorului, a adaptabilului, a prefăcutului etc. Și tot așa. Cu toții am fost, pe rând, și una și cealaltă, la un moment dat.

Între timp, cu cât dechizi mai multe uși, cu atât ești mai departe de camera mare, cea principală.

Puțini adulți, care au, la rândul lor, propriile case, cu multe camere de tip vagon, care dau una dintr-alta la nesfârșit, știu, de regulă să te găsească atunci când îți bat la ușă. De multe ori, adulții își ”strigă” ce au de spus, fiecare dintr-o altă cameră - secundară și îndepărtată mult de ușa principală. De aici, o mulțime de neînțelegeri și rătăciri.

Copiii, însă, știu exact unde ești. Știu exact să te strige și să te aștepte în camera principală. Ca să te aducă acolo, trebuie neapărat să te facă să te simți neconfortabil în rolurile secundare în care ai rătăcit, printre culoarele edificiului tău. Devin dificili, opoziționiști, agitați, nerezonabili, retrași, nemulțumiți.

Și tot te așteaptă acolo, până vii.”

Sursa foto: pinterest

21/08/2024

561 Followers, 200 Following, 113 Posts - See Instagram photos and videos from 𝑨𝒏𝒅𝒓𝒆𝒆𝒂 𝑭𝒆𝒓𝒂𝒓𝒖 ✨ 𝐶𝑎̆𝑙𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝐶𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢𝑙 𝐹𝑖𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑖 ® (.psihologultau)

20/08/2024

06/08/2024

12/05/2024

Poverile moștenite

“Deoarece copiii sunt extrem de dependenți de părinții lor și nespus de doritori să fie incluși în cultura familiei, ei sunt în mod deosebit susceptibili la poverile care sunt transmise de la o generație la alta, inclusiv la povara de a proteja un alt membru al familiei sau de a deveni o persoană de succes sau de a crede că lumea este mult prea periculoasă pentru a fi explorată.

Părțile care tânjesc după aprobare pot imita efectiv orice parte a unui părinte sau a altei figuri de autoritate. În cadrul unei familii vedem aceeași povară transmisă de-a lungul mai multor generații. Această noțiune de proces de transmitere este similară cu ceea ce terapiile analitice numesc 𝘪𝘯𝘵𝘳𝘰𝘪𝘦𝘤𝘵̦𝘪𝘦, însă există o diferență conceptuală importantă. În SFI, considerăm că poverile moștenite nu reprezintă nici esența strămoșilor din care derivăm, nici esența vreunei alte părți interioare. Introiecția este povara și nu partea în sine. Scopul nostru este să eliberăm părțile de influența constrângătoare a poverilor lor, făcându-le să-și îndeplinească rolurile constructive pe care ele le preferă. În loc să le împingem să se schimbe, noi le ajutăm să renunțe la rolurile pe care au fost obligate să le joace.”

Fragment din 𝐓𝐞𝐫𝐚𝐩𝐢𝐚 𝐒𝐢𝐬𝐭𝐞𝐦𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐅𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐚𝐥𝐞 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐞, Richard C. Schwartz & Martha Sweezy

01/04/2024

Via Brené Brown

“Să vorbim despre noua AI - intimitate artificială. Am 1000 de prieteni pe social media, dar nu am măcar o persoană care să-mi hrănească pisica la nevoie” - Dr. Esther Perel

01/04/2024

La 35 de ani, am energia pe care nu o accesam la 25, mă simt mai tânără ca niciodată pentru că astăzi cred în Viață Veșnică.

🌱 Astăzi sunt pe deplin responsabilă cu privire la maniera în care pot “atinge” oamenii care vin spre mine și viețile lor.

♾️ Sunt mai conștientă decât am fost vreodată că ceea ce fac aici va dăinui prin copiii mei și copiii copiilor mei.

✨ Nu sunt perfectă, nu vreau, nici nu pot. Dar sunt suficient. Suficient de iubitoare, suficient de caldă, suficient de profesionistă. Sunt suficient de bună și învăț ca asta să fie suficient pentru mine.

Cu recunoștință și iubire,
𝑨𝒏𝒅𝒓𝒆𝒆𝒂 𝑭𝒆𝒓𝒂𝒓𝒖, 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒍𝒐𝒈𝒖𝒍 𝒕𝒂̆𝒖

Mulțumesc! 🤍

01/04/2024

12/03/2024