03/11/2025
🧩 Designul ambiental ca dialog între om și natură
🚋 Știți deja că ador să fac ateliere în tramvai. Tramvaiul pentru mine nu este deplasare din punctul A în B, ci un vehicul liminal, care îmi duce corpul din trecut spre viitor. E o ființă vie și un laborator al percepției. Un martor al cotidianului.
Ieri am susținut un atelier cu șapte studente de la Design Ambiental— o întâlnire în care le-am invitat să privească creația lor ca pe un dialog între om și natură, sau mai degrabă între om și tot ceea ce îl cuprinde: loc, lumină, sunet, textură, miros, emoție.
Am început călătoria în Tramvaiul Cafenea, transformat într-un spațiu cald și jucăuș. O casă în mișcare, dintr-o mașinărie de fiare, într-un spațiu îmblânzit.
✨ Ne-am așezat ca acasă, cu cafele și ceaiuri, amintind pe scurt concepte din ecopsihologie: Sinele nostru autentic (Nagual în spaniolă, true self în engleză) face parte din Natură. Separarea creează un gol interior și căutăm vindecarea separării – de sine, de ceilalți, de Natură.
💚 Transformarea începe din interior iar schimbarea personală este baza schimbării colective.
Pe acest fundal, am continuat cu o călătorie narativă — o ocazie de a observa, de a simți și de a povesti.
𝐋𝐚 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐭𝐚ț𝐢𝐞, 𝐨 î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐫𝐞.
La fiecare întrebare, un răspuns în scris, care te duce un pas mai apropate spre „nagual”- sinele autentic.
După coborâre, am continuat cu o plimbare contemplativă prin peisajul de toamnă. Apoi, un moment de ascultare mindfull, în mișcare lentă, în care întrebarea a fost:
„𝐂𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐞𝐮?”
🌍 Apoi, din această stare de prezență, le-am invitat să creeze 𝐨 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐯𝐢𝐳𝐮𝐚𝐥ă 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯ă despre design ca liant între om, sinele său și lumea vie.
Au colorat cu ceai, au lipit frunze, au desenat un tramvai fără tavan — o cafenea în care intră porumbeii și în care natura pătrunde firesc, ca un invitat drag.
☀️Dar, știți ce a fost cel mai mare câștig al acestui atelier?
Faptul că s-au lăsat purtate de proces și au vorbit din inimă. Că au fost martor una pentru cealaltă. Că și-au dat ocazia să scrie povești și să le transforme în conștientizări.
❤️ Mi-au spus că s-au cunoscut între ele altfel decât la școală.
Și că își doresc să mai ieșim în natură, mai ales dacă au ocazia de a desena.
🌱 Despre această experiență voi mai vorbi.
Și vom continua explorările narative. Aceasta a fost doar un ice-breaker.
EN:
🧩 Environmental Design as a Dialogue Between Humans and Nature
🚋 You already know how much I love holding workshops in trams.
For me, the tram is not just a vehicle that moves from point A to point B — it’s a liminal space, carrying my body from past to future. It’s a living being, a laboratory of perception, a silent witness of everyday life.
Yesterday I facilitated a workshop with seven Environmental Design students — an encounter where I invited them to see their creative process as a dialogue between humans and nature, or rather between humans and everything that holds them: place, light, sound, texture, scent, emotion.
We began our journey in the Tram Café, transformed into a warm, playful space — a moving home. A machine of steel turned into something softened, tamed, alive.
✨ We sat together as if at home, with coffees and teas, briefly recalling concepts from ecopsychology:
Our authentic self (Nagual in Spanish, true self in English) is part of Nature.
Separation creates an inner void — and healing comes through reconnecting: to ourselves, to others, and to the living world.
💚 Transformation begins within, and personal change becomes the seed of collective change.
Against this background, we continued with a narrative journey — an invitation to observe, to feel, and to tell stories.
At each tram stop, one question.
At each question, a written answer — one step closer to the nagual, the authentic self.
After getting off, we continued with a contemplative walk through the autumn landscape. Then, a moment of mindful listening in slow movement, where the question was:
“Who am I?”
🌍 From that space of presence, I invited them to create a collective visual story — about design as a bridge between the human being, the inner self, and the living world.
I gave them total freedom of expression, trusting their artistic intuition and curiosity.
They painted with tea, glued autumn leaves, and imagined a tram without a roof — a café open to the sky, where pigeons fly in freely and nature enters as a dear guest.
☀️ But do you know what the greatest gift of this workshop was?
That they allowed themselves to be carried by the process and to speak from the heart.
That they became witnesses for one another.
That they gave themselves permission to write stories and turn them into insights.
❤️ They told me they got to know each other in a completely different way than at school —
and that they wish to go out in nature again, especially to have the chance to draw.
🌱 I’ll share more about this experience soon.
And we’ll keep exploring narrative journeys together.
This was only the ice-breaker.
Proyecto Nagual
