19/08/2025
✨ Ieri am scris despre prietenie. Și, imediat după ce am publicat textul, s-a întâmplat ceva… magic.
O persoană cu care nu mai vorbisem de mult mi-a trimis un mesaj. Primul lucru pe care persoana respectivă l-a făcut a fost să mă întrebe: „Ești bine?”
Mi-a spus că a rezonat cu ceea ce am scris, că i-au venit în minte câteva întâlniri pe care le-am avut cândva și că, în acele momente, chiar a simțit prietenia.
A adăugat și ceva care m-a emoționat: că și-ar dori să reluăm acele întâlniri, după o perioadă personală foarte solicitantă pentru ea.
În spatele cuvintelor am simțit grijă, considerație, un fel de ascultare fără prezență fizică.
Seara, am trăit din nou magie într-o întâlnire în curte. Am stat împreună, printre țânțari enervanți, în aerul de seară de august, și am ascultat.
Câinele lătra, ceilalți de prin curte își făceau rutinele de seară, dar noi am suspendat spațiul și timpul și am scos zgomotul în afara noastră pentru că se auzeau mai tare poveștile despre perioade grele, despre lupte, despre cm e să porți totul singur. Și ascultând, am simțit cm se topesc încet distanțele.
💚 Asta face ascultarea: apropie. Îți amintește că nu ești singur. Îți aduce înapoi bucăți de realitate împărtășită.
Nu știu câte definiții are prietenia. Uneori e despre două cuvinte trimise la momentul potrivit. Despre o seară simplă, cu povești spuse în șoaptă. Despre a sta cu cineva în greul lui, fără să încerci să repari.
Prietenia e uneori fragilă, alteori surprinzătoare, dar întotdeauna… vie, atunci când o lași să fie. Iar ascultarea o alchimizează.
🌿 Dacă ți-a venit în minte cineva citind aceste rânduri, scrie-i chiar azi: „Ești bine?”. Întreabă-l ce face și invită să îți spună efectiv asta. Spune-mi și mie cm a fost experiența.
Până atunci… mă pregătesc să deschid un nou spațiu pentru astfel de momente.
