02/03/2026
Ieri a fost unul din acele momente în care te simți împlinit și ești recunoscător pentru viață și pentru tot ce ți-ai dat voie să aduci în lume.
Și nu întâmplător spun „lume”: mă simt atât de conectată cu o mână de oameni de peste tot în lumea asta largă, alături de care am crescut și simt că aparțin.
Unii dintre ei încă sunt uimiți cm la Iași se transformă tramvaiele în spații liminale sau de transformare. Te transportă între cine ești tu înainte de a urca în el și cine vei deveni la destinație. Tramvaiele noastre pictate, îți dau ocazia să pășești în ele și să împletești călătoria ta personală prin viață cu o călătorie urbană.
Așa a fost și ieri când am urcat în tramvaiul mărțișorului ,care ne-a „trecut” în noul an. Că în multe culturi, acum începe anul, când momentul renașterii, aducerii la viață. Și astfel, un rit de trecere s-a petrecut chiar prin trecere.
Mulțumesc invitatului nostru, muzeograf Ovidiu Focsa, care a oferit un întreg univers de informații despre importanța acestei zile de 1 martie. Cred că în inima participanților a atins cel puțin un sens, un înțeles. Am discutat despre mituri și rituri românești dar și universale, despre ciclurile vieții, ciclurile calendaristice atât de importante pentru viața agrară, despre cm oamenii conectați la natură nu au nevoie de ceas ca să știe ce moment al zilei este, despre reprezentări ale Babei Dochia prin diverse zone ale țării și legătura cu sărbătoarea Sfintei Evdochia care se serbează pe 1 martie.
Mulțumesc din inimă prietenilor mei care au venit ieri să fie alături de mine. Jumătate de tramvai a fost cu voi. Cu bucurie mai mare poate avea un om?
Ieri eram emoționată și prinsă cu totul în gestionarea evenimentului și tare mi-ar fi plăcut să stau mai mult cu fiecare în parte. Dar v-am simțit alături de mine, prin priviri, prin prezență pur și simplu.
Mulțumesc și colegilor CTP Iași și Voluntarilor Asociaţia Pasionaţilor de Transport Public Tramclub Iaşi. Mi-aș dori ca localnicii noștri să poată aprecia mai mult munca lor adesea invizibilă, dar care face ca Iașul să aibă acele tramvaie care sunt iubite internațional.
Bucuriile de ieri au continuat. După plimbarea cu tramvaiul, era programată o ieșire la pădure cu Cristina Derscariu, care a schimbat programul ca să aducă oamenii ei mai întâi la discuția din tramvai. Și o întâmplare a făcut să nu mai pornească mașina iar Cristina să spună amuzată: iată încă o confirmare că baba Dochia e chiar capricioasă! Am transformat momentul în a sta împreună și am avut cea mai hrănitoare masă, pe bancă, la propriu, cu bucate gătite din inimă de Mihaela.
Iar mesajul din seara asta de la Raúl Sola - Rase Tapándari, trainer din AncientFutures, mi-a adus atât de multă bucurie încât am lăsat epuizarea acumulată din 3 weekenduri cam fără pauză în februarie și m-am așezat acum să aștern rândurile astea, cu recunoștință.
Sunt zile în care știi.
Că ești exact unde trebuie.
Cu cine trebuie.
Făcând ceea ce ai venit să faci.
Și ieri a fost una dintre ele.
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! Hai babă Dochia cu oile pe munte dar lasă-ne inimile dezghețate și vii.
