Claudia Andronic Terapie

27/09/2024

"Cum cureți resentimentele pe care nici nu știi că le ai? Pentru că egoul tău a aranjat lucrurile atât de „bine”, încât tu nici nu știi că ai anumite resentimente. Egoul tău nu vrea să știi ce programe/ credințe/ tipare ai interiorul tău, nu vrea să știi cm te-ai programat singur pentru încă o relație de coșmar, egoul nu vrea să știi nici lucruri din viețile tale anterioare, pentru că dacă le știi, le poți curăța/ elibera.

Acesta este unul dintre avantajele faptului că accepți să te lași ghidat de Divinitate: asta înseamnă că instalezi în interiorul tău acel „program spiritual antivirus”, care localizează singur „virușii” din interiorul tău, ți-i arată și te ajută să îi cureți. Nu trebuie să știi tu unde sunt toți „virușii”, se ocupă programul antivirus să-i localizeze. Dar pentru asta este necesar să fii dispus să instalezi „programul spiritual antivirus” în „calculatorul” tău. Iar dacă programul antivirus îți arată un „virus” și tu spui „Nu, pe ăsta lasă-l, nu mă îndur să renunț la el!”, acel virus rămâne în interiorul tău și va produce efecte.
Divinitatea îți aduce în față diverși „viruși”, prin diverse metode și tu ai posibilitatea să te ocupi de ei lucrând cu un terapeut, spre exemplu.
Tu alegi dacă te ocupi sau nu de acei viruși, dacă vrei să-i cureți sau nu.
Și da, poate fi intimidant, este posibil ca oamenii să se teamă să curețe un astfel de „virus”, fiindcă știu că acest lucru va produce schimbări în viața lor, îi va scoate din zona de confort.
Unii oameni simt că nu sunt pregătiți să facă acea curățenie, chiar dacă li se arată ce au de curățat. Ei vor rămâne în acea zonă de confort disfuncțională/ toxică până când lucrurile vor merge atât de rău, încât pur și simplu nu vor mai putea suporta și vor spune „Orice e mai bine decât asta. Nu mai pot continua așa!”. Abia atunci sunt dispuși să curețe „virusul”. Abia atunci vor capitula și vor spune „Doamne, sunt dispus să fac orice, numai să ies din asta. Te rog, ajută-mă!”." - Michael Mirdad
Via Mihaela Dan

20/09/2024

"Oamenii se roagă la început pentru lucruri materiale: „Doamne, dă-mi lucrul ăsta!”/ „Doamne, dă-mi mai multe lucruri din astea!”/ „Doamne, ajută-mă să nu pierd bunurile mele/ slujba mea/ căsnicia mea/ soțul meu!”/ „Doamne, fă-l pe bărbatul meu să nu se mai culce cu altele!”, etc.

Când începi să evoluezi înveți să te rogi altfel: „Doamne, dacă asta vrei să-mi dai la acest moment, atunci ajută-mă să apreciez această provocare exact în forma în care mi-ai trimis-o, fiindcă este clar că există un motiv pentru care mi-ai pus-o în cale! Ajută-mă să nu judec ceea ce mi-ai trimis, ci să fiu recunoscător pentru Darul pe care îl conține această provocare!”." - Caroline Myss
Via Mihaela Dan

19/09/2024

"Am făcut la un moment dat consiliere de cuplu cu doi soți și când i-am întrebat care este ordinea priorităților lor, dacă iau în calcul propria persoană, partenerul și copiii.
Bărbatul a spus că pe locul 1 este soția sa, pe locul doi sunt copiii și pe locul 3 este el însuși.
Femeia a spus că pe locul 1 este ea însăși, pe locul doi sunt copiii și pe locul 3 este soțul ei.
Bărbatul a fost foarte afectat de faptul că soția sa a pus copiii pe locul doi, după ea însăși. El a întrebat-o, șocat: „Cum este posibil să te pui pe locul 1, înaintea copiilor?!”.
Iar ea i-a explicat: „Dacă eu nu sunt bine, dacă nu-mi umplu propriul «pahar», dacă nu sunt cea mai bună Versiune care pot fi la acel moment, ce le pot oferi copiilor și ție? Mai nimic! Dacă sunt bolnavă, nefericită, plină de resentimente și de furie, ce vă pot oferi copiilor și ție?
Nu e vorba despre faptul că sunt egoistă și că nu-mi pasă de copiii mei, este vorba despre faptul că știu că dacă eu nu-mi încarc bateriile, dacă nu investesc în mine, în starea mea de bine la nivel fizic, emoțional și psihic, în evoluția mea ca ființă, nu le pot oferi copiilor cea mai bună mamă care aș putea fi”.

Noi trăim într-o lume în care suntem învățați că sacrificiul de sine este ceva nobil, că faptul că ne sacrificăm propria stare de bine, propria sănătate, propriile visuri, propria Menire pe altarul relației de cuplu/ familiei ne face să fim parteneri mai buni. Suntem învățați, practic, că autosabotajul este ceva nobil.
De fapt, sacrificiul de sine ne umple de resentimente, de regrete, de nemulțumire. Eu am văzut nenumărate persoane care au renunțat la visurile lor timp de 20 de ani, „sacrificându-se pentru familie/ copiii”, au considerat că a fi mamă reprezintă cel mai important lucru din viața lor și chiar erau mândre de sacrificiul lor. După ce copiii au crescut și au plecat de acasă, aceste femei au trecut printr-un șoc, au simțit că nu mai au niciun rost pe lume, nu mai știau cine sunt și ce vor, și-au pierdut identitatea. Aceste persoane au regretat faptul că nu și-au urmat visurile în timp ce își creșteau copiii." - Jay Shetty
Via - Mihaela Dan

27/08/2024

Ciclurile de 7 ani ale vieții omului

"De la 0 la 7 ani:
Există o legătură puternică cu mama. Cunoașterea lumii are loc pe orizontală. Se creează simțurile. Mirosul mamei, laptele, vocea, căldura şi săruturile ei sunt primele senzații. Această perioadă se sfârșește de regulă, prin ieșirea din cochilia protectoare a mamei şi cunoașterea lumii exterioare.

De la 7 la 14 ani:
Se creează o legătură puternică cu tata. Cunoașterea lumii are loc pe verticală. Se formează personalitatea. Tatăl devine cel mai fidel aliat pentru cunoașterea lumii din afara celulei familiei. Copilul o iubește pe mama, însă pe tata îl adoră.

De la 14 la 21 de ani:
Se începe revolta împotriva societății. Are loc cunoașterea materiei. Se formează intelectul. Începe criza adolescentină. Apare dorința de a schimba lumea şi de a distruge structurile existente. Adolescentul atacă celula familiei şi societatea în general. Este pasionat de tot ce exprimă revolta: muzica tare, relațiile romantice, tendința spre independenţă, evadarea, legăturile cu grupurile sociale marginale, valorile anarhiste, negarea sistematică a vechilor valori. Perioada se încheie prin părăsirea celulei familiei.

De la 21 la 28 de ani:
Are loc integrarea în societate. Stabilizarea după revoltă. Suferind eşec în dorinţa de a schimba lumea, omul se integrează, dorind iniţial să fie mai bun decât predecesorii săi. Omul caută un loc de muncă mai bun decât al părinților. Caută un loc mai bun pentru viaţă. Are loc încercarea de a crea o familie mai fericită decât cea a părinților. Alegerea partenerului şi crearea căminului familial. Crearea propriei celule. Perioada se încheie de regulă cu căsătorie. Din acest moment, omul şi-a îndeplinit misiunea şi a finisat legătura cu prima celulă protectoare – familia.

De la 28 la 35 de ani:
Crearea căminului familial. După căsătorie, locuință, mașină apar copiii. Se acumulează valori în interiorul celulei. Însă dacă primele 4 cicluri nu au trecut cu succes, căminul se distruge. Dacă relaţiile cu mama nu au fost cm trebuie, ea va fi o povară pentru ginere/noră. Dacă relația cu tata a eșuat, el se va implica în treburile interne ale tinerei familii, provocând conflicte. Dacă revolta împotriva societății nu a fost trăită, există riscul conflictelor la locul de muncă. 35 de ani – vârsta la care un cocon prost copt deseori explodează. Atunci se întâmplă divorțurile, concediere de la serviciu, depresie etc.

De la 35 la 42 de ani:
Totul se începe de la zero. După criză, omul îmbogățit de experiențe şi greșeli îşi reconstruiește a doua celulă. Este perioada când în viaţa persoanelor divorțate apar iubite/iubiți noi. Ei încearcă să perceapă ceea ce așteaptă deja – nu de la căsătorie, ci de la s*xul opus. Relația cu societatea, de asemenea, trebuie reevaluată. Locul de muncă deja este ales după criteriul cât este de interesant şi cât de mult timp liber oferă. După distrugerea primei celule omul întotdeauna simte necesitatea cât mai repede să-şi creeze a doua celulă. Căsătorie nouă, muncă nouă, relație nouă. Dacă omul a scăpat de elementele parazitare din trecut, el va construi o celulă mai bună. Dacă nu şi-a înțeles greșelile, atunci va creea o celulă asemănătoare şi va ajunge la aceleași eșecuri.

De la 42 la 49 de ani:
Se începe cucerirea societății. Imediat ce a doua celulă îmbunătățită a fost creeată, omul începe să simtă plinătatea vieții în căsnicie, în relaţia cu copiii, la serviciu etc. Această victorie generează două tipuri noi de comportament.Dacă omul pune accent pe bunăstarea materială, atunci apar mai mulți bani, mai mult confort, mai multă putere. Dacă, însă, accentul se pune pe latura sufletească, atunci se începe făurirea autentică a personalității. Această perioada se sfârșește printr-o criză de autoidentificare şi întrebări existențiale: de ce sunt aici, de ce exist, ce trebuie să fac pentru ca viaţa să fie plină de sens, în afara bunurilor materiale?

De la 49 la 56 de ani:
Revoluția spirituală. Dacă omul a reușit să-şi creeze sau să-şi reconstruiască celula sa şi s-a realizat în familie, pe plan profesional, el desigur are dorința să caute înțelepciune. Dacă se face cu dedicație şi sinceritate, această căutare nu va avea limite şi va continua până la sfârșitul vieții."

Fragment din cartea lui Bernard Werber "imperiul îngerilor"

12/07/2024

"O relație de cuplu sănătoasă funcționează ca o mașinărie bine unsă.

Vor fi oameni care sunt căsătoriți de 20 de ani, de 30 de ani, de 40 de ani și care îți vor spune că o căsnicie se ține greu, că trebuie să faci multe compromisuri, că înseamnă lacrimi, înseamnă durere, înseamnă să înduri multe. Astfel de oameni o să-ți spună că faptul că partenerul te-a înșelat, că te-a lovit sau că îți vorbește urât nu este un motiv de despărțire, că trebuie să înghiți astfel de lucruri și să mergi mai departe, pentru că numai așa „îți poți ține căsnicia”.
Astfel de persoane au suportat 20, 30, 40 de ani de chin, au îndurat abuzuri, au acceptat să fie înșelate, au acceptat să fie mințite, au acceptat să fie jignite/ ignorate/ neglijate, toate în numele „salvării căsniciei”.
Ce-au avut ele n-a fost o căsnicie adevărată. Nu așa arată o căsnicie adevărată. Ce-au avut ele a fost o minciună, nu o căsnicie. Și a fost alegerea lor să rămână în astfel de relații disfuncționale/ toxice, să trăiască în iad. S-au luptat decenii la rând cu partenerul lor, au suportat decenii la rând abuzurile unui om cu care nu era omul potrivit pentru ele și când au îmbătrînit, au obosit să se certe, au învățat să se tolereze unul pe altul, s-au resemnat, se acceptă unul pe altul așa cm sunt și numesc asta „iubire”.

Îmi pare rău să vă spun celor care ați avut parte de așa ceva, dar ce-ați avut voi nu a fost iubire și nu a fost căsnicie, a fost un iad.
O relație armonioasă, sănătoasă, între doi oameni care sunt potriviți unul pentru altul, este cu totul altfel. Nu spun că va curge tot timpul numai lapte și miere; vor fi momente mai tensionate, vor fi discuții mai delicate, vor fi neînțelegeri, dar toate se vor rezolva într-un mod echilibrat, cu respect reciproc, cu iubire. Nu va exista abuz, nu vor exista încercări de a-l controla pe celălalt, nu va exista încercări de a-l manipula pe celălalt, nu va exista infidelitate, ci vor fi doi oameni care au opinii diferite asupra unor subiecte importante și care vor ajunge la o soluție prin a comunica sincer și cu respect pentru celălalt.

Dacă tu crezi că o căsnicie înseamnă să accepți ca partenerul tău să te înșele, să accepți ca partenerul tău să te lovească, să accepți ca partenerul tău să te jignească, să accepți să vă despărțiți cu scandal și să vă împăcați de mai multe ori, tu nu ai înțeles ce este aceea o căsnicie. Dacă tu spui că trebuie să faci compromisuri ca să păstrezi o căsnicie și prin „compromisuri” faci referire la a trece peste faptul că ai fost înșelat, că ai fost lovit, că ai fost umilit, că ești jignit sistematic, că ești controlat, atunci tu nu știi ce vorbești. Tu nu ai pic de respect față de sine, tu nu ai stimă de sine, nu ai demnitate, dacă accepți așa ceva." - Tony Gaskins
Via Mihaela Dan

12/07/2024

"Energiile sunt foarte puternice în ultima perioadă, iar pentru unii dintre noi, starea de epuizare a devenit ceva „normal”.
În cazul meu, starea de epuizare arată cam la modul următor: corpul meu fizic „trage obloanele”, pur și simplu nu mai pot funcționa, nu mai pot gândi, nu mai pot procesa nicio informație, nu mai pot purta o conversație. Și nu e ceva anume din viața mea de zi cu zi care-mi produce acea stare de epuizare, nu fac nimic în plus față de programul meu obișnuit, nu am obligații casnice sau familiale care să mă extenueze, nu fac o muncă fizică sau intelectuală extenuantă.
La nivel energetic, însă, fac foarte multe și la fel faceți și voi, chiar dacă nu vă dați seama. De aceea vă simțiți epuizați dincolo de limita epuizării pe care o atingeați în vremuri „normale”.

În trecut, chiar dacă vă simțeați epuizați, puteați trage de voi și mai puteați funcționa la limita de avarie; acum, însă, corpul vostru fizic nu vă mai permite asta.
Acum corpul nostru fizic ne transmite mesajul: „Dacă nu alegi de bună voie să te odihnești, nu te vei putea forța să faci nimic. N-o să-ți permit să funcționezi în continuare. De ce opui rezistență? De ce nu înțelegi de vorbă bună și nu te odihnești?”.
Când voi vă judecați pentru faptul că sunteți epuizați „deși n-ați făcut mare lucru”, când nu vă permiteți să fiți obosiți, când nu vă permiteți să vă odihniți, când vă etichetați drept „leneși” pentru că nu vă puteți ridica din pat 10-12-14 ore, voi vă faceți un mare deserviciu.
Dacă nu vă permiteți să vă odihniți atunci când corpul vostru fizic vă cere să vă odihniți și atât cât vă cere corpul să vă odihniți, nu veți putea funcționa în continuare. Înțelegeți din prima atunci când corpul vostru vă cere să vă opriți și să vă odihniți, fiindcă altfel veți trece mult mai greu prin aceste perioade de epuizare. Înțelegeți că stările respective vin și pleacă, dar atunci când vin, este absolut necesar să le acceptați ca atare și să le onorați, odihnindu-vă." - Lorie Ladd
Via Mihaela Dan

04/07/2024

03/07/2024

"Dacă vrei să ai o relație de cuplu sănătoasă la toate nivelurile este necesar în primul rând să fii tu o femeie sănătoasă la nivel emoțional, mental, psihic. Este necesar să treci dincolo de nivelul la care crezi că cele mai importante lucruri la un bărbat sunt aspectul său fizic, mărimea portofelului și cât de bun e la pat. Este necesar să înțelegi că sunt alte lucruri importante, dincolo de s*x și bani, care fac ca o relație să fie sănătoasă și armonioasă. Doar femeile imature își fac alegerile relaționale după astfel de criterii.

Este necesar să te lămurești dacă ai de-a face cu un bărbat de onoare, cu caracter, un bărbat responsabil, un bărbat care își dorește o relație serioasă, un bărbat care este capabil să-ți fie fidel.
Dacă tu nu ai ajuns încă la nivelul la care ai în vedere astfel de criterii când e vorba de relația cu un bărbat, atunci te anunț că nu ești pregătită pentru o relație, că ție nu-ți trebuie un bărbat, ci îți trebuie un terapeut care să te ajute să-ți vindeci traumele.
Lămurește-te întâi cine ești și ce vrei, devino tu o femeie sănătoasă și abia apoi caută-ți un partener, fiindcă deocamdată standardele tale sunt foarte joase și alegerile pe care le faci în baza acelor standarde o să te conducă iar și iar către relații disfuncționale/ toxice." - RC Blakes
Via Mihaela Dan

03/07/2024

“Ai grijă cm etichetezi oamenii, pentru că sunt multe femei mai curajoase decât bărbații, bărbați mai sensibili decât copiii, copiii care suferă mai mult decât bătrânii, bătrâni mai rapizi decât cei tineri, iar tineri mai înțelepți decât bătrânii.
Și analfabeții care ne predau lecții de viață.”

Via Alături de tine

22/06/2024

Viata nu înseamnă să te gasesti pe tine însuți, ci sa te creezi pe tine însuți!
Pana acum "doar" m-am antrenat, de acum trec la nivelul urmator 😁

19/06/2024

"Este responsabilitatea ta să identifici ce anume te face să pierzi putere, cât de repede pierzi putere ca urmare a acelor lucruri pe care le faci, de ce pierzi putere și să decizi: „Chestia asta nu va mai continua”.

Când funcționezi de la un nivel redus de conștiință, tu ești interesat de lucruri materiale, te uiți după ce ai mai putea obține/ poseda. Te uiți la acele lucruri din perspectiva: „Care dintre aceste lucruri mă vor proteja/ mă vor face să mă simt în siguranță/ îmi vor asigura o stabilitate/ mă vor face să devin cineva? Am nevoie de mai multe lucruri de-astea!”.
Acestea sunt lentilele prin care privești lumea/ viața, pentru că funcționezi din tiparul supraviețuirii și crezi că dacă ai mai mult, ești în siguranță. De aceea vrei mereu mai mult din orice.
Când ești la acel nivel de conștiință ești un dependent. Ai aducții. Nu una, mai multe.

Și nu vreau să vă aud că spuneți că voi nu beți alcool, nu fumați, nu consumați droguri, etc. Nu la asta mă refer. Fiecare dintre voi aveți adicții.
Ca atare, primul lucru pe care-l aveți de făcut este să vă uitați bine la voi înșivă și să scrieți pe o foaie de hârtie ce adicții aveți.
Nu treceți bălării de genul „sunt dependentă de ciocolată”, că nu la asta mă refer. Treceți, de exemplu, că sunteți genul care amână mereu să facă ce are de făcut. Sau că sunteți genul care vrea să controleze totul. Sau că sunteți genul care are nevoie să aibă întotdeauna dreptate, că nu suportați să fiți contraziși." - Caroline Myss
Via Mihaela Dan

19/06/2024

"Unul dintre modurile în care pierdeți putere este faptul că vă agățați de nevoia de a vă spune la nesfârșit povestea personală.
Ce poveste este aceea, în cazul vostru? Ce poveste vă spuneți la nesfârșit?

Eu, una, îmi spun povestea nenumăratelor miracole care mi s-au întâmplat de-a lungul vieții. Și această poveste îi inspiră pe alții și îi deschide către ideea că există miracole și există Grație divină și li se poate întâmpla și lor.
Cei mai mulți oameni își spun povestea suferinței lor, a nenumăratelor traume/ trădări/ respingeri/ minciuni cu care s-au confruntat de-a lungul vieții. Și asta le spun și altora, așa se prezintă altora.

Eu, una, nu sunt dispusă să stau să ascult astfel de povești. Dacă începeți să-mi spuneți o asemenea poveste o să vă opresc; și o s-o fac pentru binele vostru. Ați spus acea poveste de 1000 de ori; v-a ajutat cumva, v-a făcut viața mai bună faptul că v-ați plâns la nesfârșit de toate nenorocirile care vi s-au întâmplat?
Ce așteptați de la mine, să vă ascult și să vă spun: „Vai, biata/ bietul de tine, cât de mult ai suferit”? N-o să se întâmple asta.
Vreți să vă tolerez niște comportamente deplasate, doar pentru că ați suferit în trecut? Nici asta n-o să se întâmple.
Ceea ce o să fac eu este să te opresc și să-ți explic că a spune la nesfârșit o poveste de suferință, a te prezenta ca pe o victimă, te face să pierzi putere iar și iar. Și e necesar să te întrebi: „De ce îi spun acestui om povestea de suferință? Ce vreau să obțin de la el? Sunt conștient că atunci când fac asta pierd energie, că îmi reduc puterea?”.
Bun, povestea ta a fost așa cm a fost; dar stă în puterea ta să îi dai un alt final. Poți să îți prezinți povestea într-un mod care te împuternicește și care îi inspiră pe ceilalți.

Recunoașteți povestea de suferință pe care obișnuiți să o povestiți și schimbați finalul poveștii, găsiți acel final care vă împuternicește. Și când observați cât de greu este să renunțați la finalul „clasic”, descoperiți de ce nu vrei să schimbați finalul. Ce beneficii obtineați din faptul că prezentați povestea aceea cu finalul care vă înfățișa ca pe o victimă?
Voi obțineați niște beneficii toxice din acea poveste, cu acel final.

De aceea oamenii nu se vindecă: fiindcă nu se îndură să renunțe la beneficiile pe care le obțin speculând la nesfârșit suferința din trecut. De aceea țin vie acea poveste de suferință.
Și vreau să explic un lucru. Dacă tu ai avut o copilărie traumatizantă, pentru a-ți vindeca acele traume ESTE NECESAR ca cineva (părinții, un terapeut, cineva în care ai încredere) să te asculte și să le valideze. Deci este necesar să împărtășești cuiva acea poveste; și poate să o spui de mai multe ori, ca să simți că ai fost AUZIT, că acele suferințe au fost validate și te-ai eliberat.
Dacă vrei poți să o spui de trei ori, astfel încât să o poți elibera la trei niveluri: al inimii, al minții și al sufletului. Dar de 3 ori e suficient.
Nu la asta mă refer eu când spun că e necesar să încetezi să mai spui acea poveste de suferință. Mă refer la faptul că unii oameni fac un stil de viață din a spune iar și iar acea poveste de suferință, pentru a obține beneficii personale din faptul că au suferit." - Caroline Myss
Via Mihaela Dan