19/06/2025
FIBROAMELE, ORIGINEA LOR EMOȚIONALĂ...
Fibroamele sunt cu siguranță un program feminin, parte a arborelui genealogic, care apar doar la o femeie care este devalorizată pentru că este una.
Organul reproducător feminin este unul dintre cele mai importante pentru femei, deoarece concentrează în sine reprezentarea puterii ei de a se bucura, de a concepe, de a gesta.
Este un organ care, dacă nu este în echilibru, manifestă un disconfort aproape insuportabil.
Uterul în sine este un important centru energetic care primește și generează viață; simbolizează vatra, casa, intimitatea, feminitatea.
Când diagnosticul medical indică fibroame, prima întrebare care apare este „de ce?”
Și răspunsul nu este că avem o îngrijire intimă slabă, dar merge mult mai departe.
Vorbim despre emoții prost gestionate și moștenite.
Emoții care modifică funcția celulară, care o hrănesc negativ, adunându-i structura.
Energia uterului gestionează zilnic atitudinile, fricile, nesiguranța și nedumeririle cu privire la a fi femeie, a fi mamă, a fi partener și, mai ales, a dorinței subconștiente de a fi mamă.
Și ce se întâmplă când aceste emoții au produs deja fibroame?
Se întâmplă ca un conflict emoțional, legat de valoarea noastră feminină, de dragostea noastră pentru a fi femei, de dorința noastră de a fi mame sau de a avea un partener stabil, să fi provocat dureri neasimilate.
Din punct de vedere clinic, fibroamele sunt formațiuni nodulare care se dezvoltă în peretele muscular al uterului dintr-o singură celulă musculară care conține în codul său genetic o tendință de creștere, care se va transforma într-un fibrom sau tumoră benignă.
Dezvoltarea necontrolată a primei celule musculare este cauzată de un model de gândire negativ, prelungit pe o perioadă lungă de timp, în multe cazuri chiar ereditar.
Dar atenție!
Fibroamele nu sunt ereditare, ci mai degrabă modelul de gândire, de-a lungul generațiilor, care duce la apariția lor.
Există două emoții de bază care produc fibroame:
1. NU SUNT DEMN CA FEMEIE.
- M-a înșelat.
- Se culcă cu alta.
- Nu vrea copii cu mine.
- Nu sunt atractivă s*xual.
- Nu-mi place s*xul.
- O să mă părăsească.
- Mă înșală și spune că îmi imaginez lucruri, că sunt nebună
- A avut copii cu alta.
- A lăsat încă una însărcinată.
- Etc.
2. AM FOST ABUZATĂ
- Am fost violată.
- M-au atins.
- M-a lovit.
- Mă ignoră.
- Nu vorbi cu mine, nu mă atinge.
- Mă umilește
- Etc.
Dacă o femeie a trăit într-un mediu în care mama, bunica, surorile ei, verișoarele, mătușile sau chiar prietenii apropiați nu au o stima de sine ridicată, femeia este supărată de aceste emoții (resentimentar, dorința de a resimți, apropiindu-și sentimentul) și se hrănește din asta, are un procent mare de șanse de a moșteni un peisaj emoțional negativ similar cu cel al femeilor din jurul ei.
În acest caz, conflictul emoțional a fost PROGRAMAT să fie suferit, și este atunci când femeia suferă devalorizare sau abuz și nu știe cm să-l exprime.
Asimilați-l, confruntați-l, impactul declanșează fibromul.
Se estimează că între 40 și 80% dintre femeile de vârstă reproductivă au fibroame, care afectează mai ales femeile de peste 25 de ani.
Dacă fibroamele apar la femeile mai tinere, care nu au intrat încă în adolescență, conflictul emoțional revine în mod necesar mamei.
De ce la 25 de ani?
Pentru că femeile, în mod obișnuit, din copilărie au o dorință enormă de a crește, de a se îndrăgosti, de a fi partenerul bărbatului pe care îl plac și îl adoră, de a deveni femei adulte, de a avea o viață liberă și de a-și întemeia propria familie.
Pentru a realiza acest lucru, ele observă și imită atitudinile tuturor femeilor din familie.
În cele mai multe cazuri, nu există presiune sau îngrijorare pentru a mulțumi cuiva, nu există gânduri de înșelăciune sau minciună, iar suferința sau dezamăgirea nu sunt programate. Imaginația este complet „roz”.
Dar anii trec, și sosește momentul mult așteptat al împlinirii viselor și, în același timp, se deschide conștientizarea realității, ceea ce provoacă să apară Presiuni, temeri și nesiguranțe.
Întrucât există un inconștient social feminin colectiv în care este scris că fiecare femeie cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani ar trebui să aibă un partener stabil, să se căsătorească, să aibă copii și să trăiască fericită.
Dar ce se întâmplă dacă am deja 30 de ani și nu am îndeplinit niciuna dintre aceste așteptări?
Femeia începe să experimenteze conflicte emoționale, dar nu este conștientă de acestea. Știe doar că nu poate menține o relație stabilă, că nu mai are încredere în bărbați din cauza atâtea înșelăciuni, că are nevoie urgent să aibă un copil cu cineva, că nu are stabilitatea emoțională pentru a-și întemeia un cămin etc.
Ea nu mai este în pace.
Iar acele vise roz s-au transformat într-un coșmar care îi amintește zilnic că, ca femeie, nu și-a îndeplinit rolul.
Acolo semințele de fibrom începe să „germineze”.
Și nu este altceva decât manifestarea unui ansamblu de sentimente negative care rănesc centrul ei feminin, centrul care va genera viața unui copil, pregătind astfel un uter pentru a primi și a crește un fibrom, pentru că, „trebuie să ocupi casa cu ceva”, în timp ce eu reușesc să fiu femeie și mamă.
Acest fibrom este reprezentarea tuturor sentimentelor de devalorizare ca femeie; este noua ei casă, uterul.
Toată frica, vinovăția, tristețea, frustrarea, resentimentele, abuzul etc.
Femeia știe că deocamdată nu poate da viață, pentru că niciunul dintre elementele pe care și-a imaginat că se va întâmpla nu există.
Prin urmare, ea formează un fibrom ca un „copil temporar” pentru a ocupa acea casă și pentru a-și calma suferința.
Iar amintirea abuzului joacă și el un rol, însoțită de o supunere subtilă, forțată asupra partenerilor pe care îi găsește sau față de familie care o presează să fie o femeie de „vreme”.
Toate acestea, cuplate cu o s*xualitate care nu se bucură ca atare, ci mai degrabă ca dăruire de s*x în schimbul iubirii, dăruire de s*x în schimbul a nu fi lăsat, dăruire de s*x pentru a avea un copil, și un sentiment fals de dragoste pentru acel partener al momentului, devalorizează complet femeia.
Nu există femeie hotărâtă, curajoasă, puternică și hotărâtă.
Sunt femei care sunt îngrozite să fie singure, frică de a nu putea fi mamă, frică de a fi abandonate sau înșelate de partenerul lor.
Frica de a fi respinsă.
În multe cazuri, fibromul nu prezintă simptome, mai ales în cazurile în care femeia nu vrea să simtă nici plăcerea, nici rănile emoționale provocate de fibrom.
În aceste cazuri, fibromul crește de obicei în dimensiune (la fel și sentimentele ei negative), dar nu există semne că fibromul este deja în uterul ei.
Simptome care indică prezența fibroamelor:
- Perioade menstruale dureroase si prelungite.
- Sângerări între menstruații.
- Nevoia frecventă de a urina.
- Crampe pelviene.
- Senzație de presiune în abdomenul inferior.
- Durere în timpul actului s*xual.
Și după cm putem vedea, nu este o cauză fizică, este o reacție emoțională.
Femeile trebuie să accepte că nu există termene limită pentru fericire, pentru a trăi în cuplu, pentru a procrea.
Femeile trebuie să accepte că viața lor este perfectă, fără a fi nevoite să atingă aceste obiective, care doar încet-încet le distrug.
Femeile trebuie să înceapă să-și asume responsabilitatea pentru emoțiile lor și să elibereze acele vise roz.
Fiecare viață este independentă, diferită și trebuie apărată ca atare.
Pentru a localiza originea fibromului, este important să aveți o Analiză a arborelui genealogic.
Pentru a localiza originea seminței, pentru a găsi conflictul de programare și a-l dezactiva.
Și cel mai important, deveniți conștienți și schimbați-vă atitudinea.
Printr-o Analiză transgenerațională complexă a arborelui genealogic și prin Programul de Constelații familiale complexe, identificăm și dizolvăm, tiparele repetitive, fidelitatea invizibila, critica sau judecata.
Dacă te regăsești în descriere și dorești să faci ceva în această privință, eu te invit să discutăm.
Sunt cu tine cu toată dragostea mea și merg alături de tine pe drumul tău de eliberare și vindecare, mereu cu bunătate și ascultare.
Cu iubire și lumină.
Vasile Cotlet
