𝑨𝒏𝒅𝒓𝒆𝒆𝒂 𝑭𝒆𝒓𝒂𝒓𝒖, 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒍𝒐𝒈𝒖𝒍 𝒕𝒂̆𝒖

13/02/2026

Suntem răniți într-o relație, ne vindecăm în relație

„Ne naștem singuri, murim singuri. Nu am nevoie de o relație ca sa fiu fericită!” Asta mi-a spus o clientă în urmă cu ceva vreme, stând pe canapea chircită de durerea unui nou sfârșit de poveste, chiar înainte sa fi început.

Mi-am amintit recent această idee și am simțit fiori și un ghem în stomac.

„Ne naștem singuri, murim singuri”.

Câtă durere stă în spatele acestei afirmații! Cât de dureroasă trebuie să fi fost o relație ca să ajungi să crezi asta? Și nu ma gândesc la orice relație, ci la ACEA relație! Prima relație care ne modelează, ne engramează – cea cu figura semnificativă de atașament: Mama.

De fapt, nimeni nu se naște singur. Intreaga existență depinde și se învârte în jurul RELAȚIEI.

O nouă viață poate fi concepută doar dintr-o . Apoi fătul crește și se hrănește în relație cu mama (cordonul ombilical fiind un simbol al acestei relații). Nașterea este o relație, presupune armonizarea și colaborarea dintre corpul mamei și corpul bebelusului, iar după tăierea cordonului ombilical continuă această relație profund semnificativă atât pentru mamă, cât și pentru nou născut. Acesta este dependent de contactul cu îngrijitorii săi primari (mama și tatăl în scenariul ideal) pentru a supraviețui, pentru a se hrăni, dar și pentru a se simți în siguranță.

Felul în care mama răspunde nevoilor bebelușului, dacă este sau nu prezentă fizic, dar mai ales suficient de disponibilă emoțional și conținătoare – toate acestea formează stilul de al micului om. Cu alte cuvinte disponibilitatea emoțională a mamei devine fundația felului în care se va simți în lume viitorul adult. Relația cu mama devine un reper al tuturor celorlalte relații pe care le va avea acesta. Lumea este un loc prietenos si cald, unde oamenii sunt de încredere? Ori ma simt în nesiguranță, am nevoie să mă protejez (mă închid), fug de relații sau ma agăț de ele?

Întorcându-mă la afirmația de la care am plecat, credința că „ne naștem singuri” poate dezvălui, de fapt, lipsa de conectare pe care am experimentat-o în relație cu mama, sădind astfel engrama mentală și emoțională „Nu merit iubire”.

În ceea ce privește a doua parte a credinței – „murim singuri” – îmi permit să pun sub semnul întrebării și această afirmație.

Există mărturii ale oamenilor care au avut experiențe aproape de moarte (Near Death Experience), iar un element comun al acestora ar fi apariția entităților de lumină sau a rudelor/prietenilor decedați. Așadar s-ar părea că nici măcar nu murim singuri, dimpotrivă am fi întâmpinați și însoțiți și în această trecere, iar acest lucru are foarte mult sens și poate fi reconfortant să privim moartea astfel.

În sfârșit, hai sa vedem dacă este real că „Nu avem nevoie de o relație ca să fim fericiți”. Probabil ați citit despre studiul longitudinal Harvard al Dezvoltării Adulților, acesta fiind cunoscut și ca Studiul Fericirii.

Timp de 75 de ani, au fost urmarite viețile a 724 de bărbați, an după an fiind întrebați despre munca lor, despre viața de acasă și despre sănătate.

Ei bine, concluzia principală a acestui studiu este că relațiile împlinitoare ne mențin sănătoși și fericiți.

Da, ați citit bine! Nu cât de sus au ajuns în carieră, nu câți bani au reușit să câștige ori dacă au ajuns faimoși. Relațiile apropiate, de calitate sunt cele care determină starea de bine și de sănătate fizică și psiho-emoțională.

Însă acest lucru nu înseamnă că trebuie să aștepți să ai un partener de cuplu ca să fii fericit/ă. Prima relație spre care îți poți îndrepta atenția pentru a te simți împlinit/ă este relația cu tine însuți/însăți. Să înveți să îți oferi iubire, blândețe și compasiune, chiar și atunci când nu faci asta (uh, cât de alambicat sună ideea asta).

Dacă pare o misiune imposibilă deoarece mereu apare o voce critică, simți că nu meriți sau nu ești suficient de bun, apelează la suport de specialitate.

Psihoterapeutul te poate însoți construind o relație de încredere, oferind spațiu, conținere emoțională, blândețe, compasiune, chiar și Iubire. Această relație securizantă conturează un nou model relațional sănătos pe care, în timp, îl integrezi și începi să îl manifești în relație cu sine și cu ceilalți.

Nu va fi un drum scurt sau ușor de parcurs, dar îți garantez că merită!

Mai bine zis… MERIȚI! ♡

𝐶𝑎̆𝑙𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢𝑙 𝐹𝑖𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑖

*articol scris la cald în 2023, link în primul comentariu

11/02/2026

Există o veche poveste hasidică despre un rabin care purta o conversație cu Domnul despre Iad și Rai. „Îți voi arăta Iadul”, a spus Domnul și l-a condus pe rabin într-o cameră în care, de jur împrejurul unei uriașe mese rotunde, era adunat un grup de oameni disperați, înfometați peste poate. În mijlocul mesei era așezată o cratiță mare, cu tocană, mai mult decât suficientă pentru a-i sătura pe toți.

Aroma tocăniței era îmbietoare, de-i lăsa gura apă rabinului. Cu toate acestea, nici unul dintre cei aflați la masă nu mânca. Fiecare dintre mesenii așezați ținea în mână o lingură cu coadă foarte lungă, suficient de lungă pentru a ajunge la cratița cu tocăniță, însă prea lungă pentru ca mâncarea să poată fi adusă la gură. Rabinul a văzut că suferința lor era teribilă și și-a aplecat capul cu milă.

„Acum am să-ți arăt Raiul”, a spus Domnul, și au intrat într-o altă cameră, identică cu prima — aceeași masă uriașă și rotundă în mijloc, aceeași cratiță enormă plină cu tocăniță, aceleași linguri cu cozile foarte lungi. Și cu toate acestea în aer plutea veselia; fiecare părea bine hrănit, toți erau durdulii și exuberanți.

Rabinul nu putea înțelege și privi spre Domnul.

„Este simplu”, spuse Domnul, „dar necesită o anumită îndemânare. Vezi tu, oamenii din camera asta au învățat să se hrănească unii pe alții!”

📖 Irvin D. Yalom & Molyn Leszcz – Tratat de psihoterapie de grup

Această poveste surprinde esența unuia dintre cei mai puternici factori terapeutici ai terapiei de grup: altruismul.

În grupurile terapeutice, oamenii descoperă adesea ceva neașteptat: vindecarea nu vine doar din a primi sprijin, ci și din a-l oferi. Experiențele dureroase pot deveni resurse și a fi de folos cuiva poate da sens propriei suferințe.

𝑨𝒏𝒅𝒓𝒆𝒆𝒂 𝑭𝒆𝒓𝒂𝒓𝒖, 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒍𝒐𝒈𝒖𝒍 𝒕𝒂̆𝒖


Sursa foto: pinterest

08/02/2026

Se pare ca ChatGpt știe ca obișnuiesc să mă ocup de mai multe lucruri deodată așa ca mi-a făcut trei mâini. 😂

08/02/2026

🌀 O invitație deschisă, fără obligații

Dacă ai lucrat cu mine într-un cadru terapeutic și simți că este potrivit pentru tine, poți lăsa o recenzie generală pe Google sau pe Facebook, fără a include informații personale sau detalii din procesul terapeutic.

Oferirea acestei recenzii este complet opțională și nu influențează în niciun fel relația terapeutică, prezentă sau viitoare.

Feedback-ul poate ajuta alte persoane să își facă o imagine generală și să găsească un spațiu de lucru potrivit pentru ele.

👉 Google: Cabinet Individual de Psihologie 𝑨𝒏𝒅𝒓𝒆𝒆𝒂 𝑭𝒆𝒓𝒂𝒓𝒖 https://g.page/r/Ce9TcHsl2kawEBM/review

03/01/2026

Dear little girl,
I know you’re scared. I’m here for you.
You are no longer alone with your big feelings.
I’m here to stay, to hold space, to embrace all your parts. You are safe. You don’t have to prove your worth.
You are Enough 🤍

https://youtu.be/cTCwbVHIeIM?si=Eed4uWoEKs0mYSVT

23/12/2025

Mi-am luat timp și am despachetat cadoul astăzi dimineață la cafea alături de băieții mei … A fost o surpriză atât de plăcută să găsesc o scrisoare scrisă de mână 💌 Atât de intim este acest gest, atât de încărcat emoțional … mi-au dat lacrimile citind-o, iar băieții mei, curioși și empatici, au vrut să știe ce scrie acolo. Așa că le-am citit și lor acele rânduri despre o relație de susținere, despre bucuria de a fi văzut și însoțit. Au zâmbit și m-au îmbrățișat, nu a fost nevoie de mai multe cuvinte 🤍

Una peste alta, se pare ca a venit timpul să mai citesc și beletristica ✨

22/12/2025

Vi s-a întâmplat să primiți un cadou atât de frumos împachetat încât să vă fie milă să rupeți ambalajul? Mai ales după ce auzi “este prima mea împachetare tip plic” ♥️✨ loading…

13/12/2025

Aceasta poză reflectă fidel starea mea la finalul workshop-ului de Constelații Familale cu numărul 6. Cred ca zâmbetul meu spune deja multe 😅

Mă simt foarte recunoscătoare pentru cei care, într-o perioadă atât de aglomerată, au ales să petreacă o zi de sâmbătă alături de mine în 𝑪𝒂̆𝒍𝒂̆𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆 𝒄𝒂̆𝒕𝒓𝒆 𝑪𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖𝒍 𝑭𝒊𝒊𝒏𝒕̦𝒆𝒊 🤍
Cu atât mai mult cu cât am anunțat acest eveniment luni, iar astăzi s-a întâmplat cu bunăvoința și disponibilitatea celor ce au spus DA.

Mă bucur nespus de încrederea voastră și de felul în care v-ați deschis inimile. A fost intens, a fost dureros, dar am și râs muuuult. Iubesc asta la workshop-urile mele. Am avut și astăzi parte de un grup de oameni atât de faini, s-a simțit în mod real conexiunea între noi.

Mulțumesc mult, mult, mult! Astăzi am muncit, dar mai ales m-am împlinit alături de voi! 🙏

20/10/2025

“Când nu îţi întâlneşti sufletul-pereche şi ajungi în cabinetul de psihoterapie sau de psihanaliză, iată situaţia, câtuşi de puţin infrecventă, pe care psihiatrul şi psihanalistul Mark L. Ruffalo o abordează în articolul „Making Sense of Chronic Relationship Instability. Paradox, self-destructiveness, and personality disorder”, in Psychology Today, 15 septembrie 2025.

Adesea în cabinetele psihologice, de psihoterapie şi de psihanaliză intră pacienţi care, în moduri dramatice, indicând o urgenţă, sunt sfâşiaţi de sentimente dureroase de a nu-şi găsi un partener de viaţă stabil, sănătos, apropiat – sau, cm se spune, de a nu-şi întâlni „sufletul-pereche”. Instabilitatea relațională cronică se manifestă ca un tipar persistent al unor relaţii haotice, tumultoase, cu alternanțe repetate între apropiere şi distanţare, idealizare şi dezamăgire. Clinicienii observă că multe dintre aceste persoane îndeplinesc criteriile pentru tulburări de personalitate din Clusterul B – tulburarea de personalitate narcisică, borderline, antisocială etc. – sau diagnostichează o tulburare de stres post-traumatic complexă.

Aceste istorii despre relaţii proaste sau deosebit de proaste sunt nu de puţine ori atât de stringente şi se repetă de atât de multe ori, încât psihoterapeutul sau psihanalistul ar putea începe să creadă că pacientul este cea mai ghinionistă persoană din lume şi că tratamentul presupune în esenţă să îl ajute să îşi aleagă obiecte mai bune (cu consacratul termen kleinian). Spre o atare concepţie duce, de altfel, şi uriaşa cantitate de literatură self-help şi de psihologie populară, care afirmă la unison că pacienţii au nevoie de susţinere şi de validare şi că asta va rezolva lucrurile pentru ei.

Dar ce susţine această literatură e o concepţie dezarmant de simplistă. În fapt, repetarea acestor relaţii dezastruoase nu e întâmplătoare sau auxiliară pentru suferinţa acestor pacienţi, ci stă în miezul ei. Iar aceasta nu e o observaţie nouă. Psihiatrul şi psihanalistul John G. Gunderson, considerat părintele diagnosticului de tulburare de personalitate borderline, arăta încă mai demult că trăsătura distinctivă cea mai pregnantă pentru aceşti pacienţi este tocmai disfuncţionalitatea relaţională.

Pornind de la Freud şi compulsia la repetiţie, trecând prin conceptele despre distrugerea obiectelor bune despre care vorbeşte Melanie Klein, de incapacitate a pacientului de a susţine continuitatea relaţiilor de holding despre care ne spune D. W. Winnicott şi prin cele despre predominanţa mecanismului clivajului şi atacurile asupra integrării despre care expune Otto Kernberg, două mecanisme psihodinamice centrale sunt evidențiate de Mark L. Ruffalo în aceste cazuri din cabinetele de psihoterapie: selecţia obiectelor rele şi distrugerea obiectelor bune. E o altă perspectivă, cu adevărat în esenţa problemei, despre ce se întâmplă atunci când nu îţi întâlneşti sufletul-pereche.”

Când nu îţi întâlneşti sufletul-pereche şi ajungi la psihoterapie sau psihanaliză ideile de „validare” şi „susţinere” sunt nule. Psihoterapia e altceva.

10/10/2025

Schema Therapy is a new chapter in my therapist Journey.
*
*
*
*
Pictură realizată de o elevă A.M. C. de 16 ani de la liceul Lascăr Rosetti Raducaneni, jud. Iași.

06/10/2025

Un dar care mi-a ajuns direct la inimă ✨

Aseară, în avion, am primit o surpriză neașteptată: o carte pe care o prețuiesc profund — „Ține-ți copiii aproape” de Gordon Neufeld și Gabor Maté — însoțită de un autograf din partea autorului.

Dar partea cea mai emoționantă? Autograful nu era pentru cititoarea Andreea, ci pentru terapeuta care însoțește un alt Om în Călătoria sa interioară. Un gest mic, dar cu sens profund — confirmarea că relația terapeutică este un spațiu sigur de conexiune umană.

05/10/2025

Lucrul corporal dinamic în psihoterapie corporală - fluxul vieții și conștientizarea energiei sexuale

My beloved and respected mentors,
Prof. Psih. Amara Renate Eckert & Gerd Fichtner 🤍