21/07/2025
Via Dr. Ursula Sandner
“Relația pe care ai avut-o cu părinții în copilărie îți influențează dezvoltarea creierului, a nervului vag și a întregului sistem nervos, în special în zonele responsabile de reglarea emoțională.
Felul în care ai fost văzut, susținut și liniștit în momentele de stres sau disconfort a devenit baza pentru modul în care astăzi îți gestionezi emoțiile, reacțiile și interacțiunile cu ceilalți.
Dacă părinții tăi au fost atenți la nevoile și la stările tale emoționale și au răspuns adecvat, cu empatie, oferindu-ți în mod constant un sentiment de siguranță, sistemul tău nervos a învățat să se calmeze după momente de stres și să se simtă în siguranță în relații.
Însă dacă ai crescut într-un mediu imprevizibil, rece, critic sau abuziv, sistemul tău nervos poate rămâne blocat într-o stare de alertă și nesiguranță. Anxietatea, evitarea, blocajele emoționale sau chiar disocierea devin mecanisme de protecție.
Astfel, capacitatea de autoreglare emoțională nu se dezvoltă firesc, prin siguranța și sprijinul oferite, ci devine o strategie de supraviețuire. De exemplu, „îngheți” ca să supraviețuiești. Iar acest mod de a funcționa se menține și în viața adultă, afectând relațiile, capacitatea de a gestiona stresul și modul în care te raportezi la propriile emoții.
Sistemul nervos are însă capacitatea de a se recalibra. Prin creșterea tonusului vagal, adică prin capacitatea corpului tău de a reveni la calm, prin conștientizare și intervenții terapeutice, prin a învăța să fii un sprijin pentru tine însuți în momente dificile, prin relații în care te simți în siguranță, care îți aduc liniște și sprijin, poți construi o nouă relație cu propriile tale emoții și reacții. Nu este ușor, dar este posibil.”
Sursa foto: pinterest
