𝑨𝒏𝒅𝒓𝒆𝒆𝒂 𝑭𝒆𝒓𝒂𝒓𝒖, 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒍𝒐𝒈𝒖𝒍 𝒕𝒂̆𝒖, Strada Aurel Vlaicu nr. 78, Iasi (2025)

19/09/2025

Simina Angelescu despre Oglindirea Terapeutică

“Funcția de oglindă a psihoterapeutului este centrală în psihoterapie. Se referă la modul în care terapeutul reflectă înapoi pacientului stări, gânduri, emoții, comportamente, trăiri, pentru a-i facilita înțelegerea de sine și procesul de autocunoaștere.
O oglindă empatică, reflectând în mod mai clarificat, organizat, lipsit de judecată. Si mai ales într-un cadru /relație de siguranță și încredere.
Scopul nu este să arate terapeutul ce tehnică grozavă știe și că vede mai mult decăt crede clientul.
Ci este ca persoana să-și poată vedea mai limpede propriile trăiri și mecanisme interioare, să se vadă mai bine pe sine.
Tehnica oglinzii se bazează pe funcția maternă de oglindire a copilului, care îl ajută să se conecteze cu propriul corp, cu stările, cu cine este el.
Psihoterapeutul face această funcție maternă de oglindire și asta înseamnă re-parentarea din terapie. Subtil, delicat, empatic, la momentul potrivit.
Primul pas este că terapeutul să asculte bine , să observe detalii non verbale, nuanțe paraverbale, să simtă, să înțeleagă, să facă legături. Apoi să reflecte fără judecată, și mai ales conștient - fără să proiecteze din propriile conținuturi!!

Oglindirea poate să devină toxică pentru pacient(!) dacă este mecanică, seacă, lipsită de simțire. Dacă este prematură sau la momentul nepotrivit. Daca este intruzivă, agresivă, foarte interpretativă, dacă urmărește să influențeze clientul, să îi inducă anumite idei, dacă este ironică.
Atitudinea de non-judecată a terapeutului necesită multă practică și muncă cu sine, pentru a fi adevărată, simțită, nu mecanică.

În psihodramă, când lucrăm cu un grup terapeutic, funcția de oglindă constă în faptul că o altă persoană, cu funcție de eu-auxiliar (adică tot funcție psihică maternă), verbalizează sau joacă rolul protagonistului. Îi oglindește comportamentul, gesturile, cuvintele sau atitudinea pe care acesta le-a exprimat anterior. Protagonistul se retrage și observă această scenă jucată de altcineva în locul lui. Se vede în oglinzi.
El se vede pe sine cm îl văd ceilalți.
Ceea ce poate genera insighturi despre propriile reacții, trăiri sau conflicte, poate recunoaște emoții reprimate sau neconștientizate, se reduc mecanismele de apărare si poate deveni mai deschis la schimbare. Sau îl ajută să se "răcească" puțin, adică să se decupleze tempor de trăirile intense și să aibă o privire mai obiectivă asupra propriei persoane.”

29/08/2025

În descrierea pe care am făcut-o pentru Grupul de suport terapeutic pentru bărbați, am menționat câteva reguli pe care orice astfel de grup le are, cm ar fi confidențialitatea sau lipsa consumului de alcool.

Însă am adăugat și o mențiune care poate părea atipică: Onorăm femeile.

În mod firesc, n-ar avea nici un sens să subliniez acest lucru. Însă realitatea ne arată că, în România, în anul de grație 2025, avem parte de:

Femicid: cel puțin o femeie este omorâtă de un (fost) partener, în fiecare săptămână;

Violență domestică: 339 cazuri de violență domestică (raportate), în fiecare zi, iar majoritatea sunt împotriva femeilor;

Hărțuire sexuală: aproape orice femeie a experimentat de-a lungul vieții forme de hărțuire sexuală, fie acasă, pe stradă sau la locul de muncă;

Lipsă de protecție: adăposturile pentru victimele violenței domestice sunt puține și subfinanțate, multe femei nu au încredere că autoritățile le pot proteja, iar multe din cazurile de abuz sau viol care ajung la tribunal sunt soluționate prin clasare.

Lista poate continua, însă mă doare stomacul doar căutând statistici. Căci știu că, în spatele fiecărei statistice, există persoane reale, cu nevoi, dorințe și aspirații ca oricare dintre noi.

Într-o lume ideală, ar fi de la sine înțeles că noi, bărbații, onorăm femeile așa cm ne onorăm pe noi înșine și pe ceilalți bărbați. Însă trăim într-o lume foarte departe de cea ideală, în care există inclusiv bărbați care promovează în mod activ valori, atitudini și comportamente care le desconsideră pe femei sau care instigă la abuz împotriva acestora.

Onorez femeile pentru că știu, pot și reușesc să mă onorez pe mine însumi în calitate de om, în primul rând, apoi în calitate de bărbat, soț sau alte roluri pe care le am în această viață.

Onorăm femeile pentru că ne întâlnim în grupul de suport doar noi între noi, bărbații, însă fiecare dintre noi poartă în sine urmele relației cu o mamă, o soră, o soție, o fiică, o parteneră sau o prietenă.

Onorăm femeile pentru că fără ele nu am fi aici, la propriu și la figurat. Iar în calitate de bărbați, avem nevoie să respectăm și să prețuim contribuțiile femeilor pentru a putea deveni oamenii care ne dorim să fim. Căci oameni suntem cu toții.

Te aștept în Grupul de suport terapeutic pentru bărbați, care începe pe 25 septembrie, dacă o parte din ceea ce am scris atinge ceva în tine.

Link în comentarii 🐝

06/08/2025

Via Dr. Natalia Alina Topor - psihoterapeut

Trauma de identitate și rolurile false, în cheie Franz Ruppert, completată cu IFS, constelații și teorie psihodinamică
Trauma de identitate și rolurile false

(Când nu mai știu cine sunt, dar știu ce vor ceilalți de la mine)

I. Definiție și încadrare

Franz Ruppert definește trauma de identitate drept rezultatul unei rupturi timpurii între ființa autentică a copilului și așteptările parentale sau ambientale. Copilul, pentru a supraviețui psihic și/sau fizic, renunță la propria autenticitate și adoptă o identitate falsă, adaptativă.

Această „pseudo-identitate” poate deveni:

copilul bun

adultul de succes

fata frumoasă și cuminte

băiatul puternic și tăcut

terapeutul salvator

femeia spirituală

bărbatul autosuficient

> „Când trăim în afara identității reale, devenim o copie a ceea ce ni s-a cerut să fim.”
— Franz Ruppert, „Early Trauma”

II. Cum se formează?

Trauma de identitate nu se formează printr-un eveniment singular, ci printr-un proces lent de modelare forțată, care include:

Invalidare repetată a trăirilor autentice: „nu ai voie să fii furios”, „nu plânge”, „nu vorbi așa”.

Identificare cu proiecțiile părinților: „ești exact ca bunica ta”, „numai tu îmi aduci bucurie”, „tu ești sprijinul meu”.

Roluri de supraviețuire transmise intergenerațional: „fii tare”, „nu arăta slăbiciune”, „reușește pentru familia noastră”.

III. În IFS – exilatul și managerul identitar

În perspectiva IFS (Internal Family Systems), trauma de identitate produce:

exilați: părți fragile, autentice, vulnerabile – ascunse și protejate

manageri identitari: părți hipercontrolate, performante, „corecte” – care țin imaginea intactă

Managerul identitar spune:

> „Nu arăt cine sunt cu adevărat. N-aș fi iubit(ă).”

IV. În constelații – identitate substitutivă

În constelațiile familiale:

persoana poate ocupa simbolic locul altcuiva (ex. un frate mort, un părinte respins, un bunic exclus).

se simte „altcineva”, dar nu poate formula asta în cuvinte.

trăiește o viață care nu e a ei, cu alegeri profesionale, relaționale sau spirituale care nu o reprezintă.

V. Semne clinice ale traumei de identitate

sentiment persistent de gol interior sau „nu știu cine sunt”

hiperadaptare socială și lipsă de spontaneitate

relații bazate pe ceea ce oferă, nu pe cine este

dificultăți în a lua decizii pentru sine

senzația că „joacă un rol” chiar și în terapie sau spiritualitate

disociere între imaginea publică și viața interioară

VI. Vindecarea: reconectarea cu identitatea autentică

Procesul implică:

1. Confruntarea cu golul: a rămâne în spațiul „nu știu cine sunt” fără a fugi în comportamente compensatorii

2. Separarea de proiecțiile parentale: „aceasta este imaginea mamei despre mine, nu eu”

3. Lucrul cu părțile (IFS): explorarea exilaților care au fost ascunși pentru a proteja sistemul

4. Ritualuri de separare și întoarcere: exerciții simbolice de ieșire din roluri și de revendicare a sinelui

VII. Fraze terapeutice (în stil constelațional)

„Îți dau înapoi imaginea despre mine. Nu e a mea.”

„Am jucat acest rol ca să te am aproape. Acum nu mai e nevoie.”

„Nu știu cine sunt. Dar azi încep să simt.”

„Ce simt e al meu. Ce vreau contează.”

„Îmi dau voie să nu știu. Să nu fiu perfect(ă). Să fiu eu.”

VIII. Întrebări pentru reflecție

Cine sunt dincolo de ce am fost nevoit(ă) să devin?

Ce rol joc frecvent în fața altora? Cui folosește acel rol?

Ce parte din mine îmi cere să fiu „altfel decât sunt”?

Ce n-am avut voie să exprim?

Ce simt când nu fac nimic pentru a fi văzut(ă)?

02/08/2025

Via Simina Angelescu
“Copilul tău se joacă singur?
Nu este o întrebare capcană 😉
Mulți părinți conștienți se tem să răspundă Da. Cred că e ceva greșit să lași copilul mic să aibă activități singur.
Unii răspund repede Nu, pentru că se tem că jocul independent al copilului înseamnă atașament evitant, tendința la izolare și neglijarea copilului.

Jocul independent nu înseamnă neglijare.
Jocul independent începe să apară mai evident în general în jurul vârstei de 2 ani. În mod sănătos. Forme de bază încep să fie însă observate destul de devreme, de pe la 12 luni sau chiar înainte, când copilul începe să manifeste interes pentru explorare și joacă, fără implicarea directă a adultului.

Dezvoltarea jocului independent continuă până în jurul vârstei de 4–5 ani, când copilul este capabil să se concentreze singur mai mult timp pe o activitate.

Nu înseamnă izolarea copilului, ci dezvoltarea treptată a capacității lui de a-și gestiona atenția, interesul și creativitatea într-un mod autonom.

🌟Jocul independent apare spontan în dezvoltare. Dar trebuie sa îl și permitem. Copiii au nevoie de joc pentru ei înșiși. Se interiorizează, se autonomizează, imaginează, dezvolta rezolvare de probleme, perseverență. Se simt bine cu ei în preajma unui adult fara să fie solicitanți sau să trebuiască să interacționeze.
Copiii învață că pot face lucruri fără ajutor permanent, ceea ce îi oferă un sentiment de încredere, de control și realizare.
Jocul singur îi susține dezvoltarea atenției și capacitatea de a sta concentrat mai mult timp.
Fără un adult care să ghideze și să intervină constant, copilul dezvoltă imaginația, inventează povești, scenarii și soluții proprii. Își dezvoltă motricitatea când are timpul să exerseze.
💥Copilul se pregătește astfel în mod natural pentru grădiniță, căci abilitatea de a face sarcini și singur este esențială în mediile educaționale. Jocul independent este și un indicator că este pregătit pentru gradiniță.

👇Să încurajăm jocul independent.
Cum?
Nu îi întrerupe joaca singur atunci când apare.
Încurajează-i inițiativa și perseverența în activitate.
Evită să-i dai mereu idei.
Lasă copilul să creeze și să își conducă jocul.
Nu te supăra dacă nu te invită în joc sau dacă te dă la o parte 😉

Jocul independent înseamnă că se joacă singur în preajma unui adult, simțind prezența adultului că protectoare.
Nu e mereu nevoie să interacționăm. E bine să ne simțim împreună, alături, fiecare cu activitatea și lumea lui.
Capacitatea de a se juca singur, în prezența unui adult, este o achiziție importantă în dezvoltarea copilului.”

Foto: arhiva personală

21/07/2025

Via Dr. Ursula Sandner

“Relația pe care ai avut-o cu părinții în copilărie îți influențează dezvoltarea creierului, a nervului vag și a întregului sistem nervos, în special în zonele responsabile de reglarea emoțională.

Felul în care ai fost văzut, susținut și liniștit în momentele de stres sau disconfort a devenit baza pentru modul în care astăzi îți gestionezi emoțiile, reacțiile și interacțiunile cu ceilalți.

Dacă părinții tăi au fost atenți la nevoile și la stările tale emoționale și au răspuns adecvat, cu empatie, oferindu-ți în mod constant un sentiment de siguranță, sistemul tău nervos a învățat să se calmeze după momente de stres și să se simtă în siguranță în relații.

Însă dacă ai crescut într-un mediu imprevizibil, rece, critic sau abuziv, sistemul tău nervos poate rămâne blocat într-o stare de alertă și nesiguranță. Anxietatea, evitarea, blocajele emoționale sau chiar disocierea devin mecanisme de protecție.

Astfel, capacitatea de autoreglare emoțională nu se dezvoltă firesc, prin siguranța și sprijinul oferite, ci devine o strategie de supraviețuire. De exemplu, „îngheți” ca să supraviețuiești. Iar acest mod de a funcționa se menține și în viața adultă, afectând relațiile, capacitatea de a gestiona stresul și modul în care te raportezi la propriile emoții.

Sistemul nervos are însă capacitatea de a se recalibra. Prin creșterea tonusului vagal, adică prin capacitatea corpului tău de a reveni la calm, prin conștientizare și intervenții terapeutice, prin a învăța să fii un sprijin pentru tine însuți în momente dificile, prin relații în care te simți în siguranță, care îți aduc liniște și sprijin, poți construi o nouă relație cu propriile tale emoții și reacții. Nu este ușor, dar este posibil.”

Sursa foto: pinterest

18/07/2025

Via Simina Angelescu

“Limbajul este gândire și conectare.
Când nu știi cm să te conectezi cu copilul, încă din perioada prenatală, o cale foarte simplă este să îi citești cu voce tare.
Da, chiar din sarcină. Și încă de la naștere, oricât de mic ar fi bebe, atunci când îi citești îi stimulezi adecvat creierul, îl ajuți să se dezvolte cognitiv, dar nu numai.
Cititul cu voce tare este o experiență emotională, psihică, împărtașită, care creează atașament, dragoste, prezență, cunoaștere reciprocă între părinte și copil, oricăt de mic. Sau de mare ☺️ Ii poți citi și după vârsta la care el insuși învață să citească. Și atunci este un mod de a fi împreună și de a ne bucura de o poveste. Și de a-i crește interesul și plăcerea pentru lectură.
Pentru bebe: lăsați deoparte cărțile speciale cu imagini alb-negru de stimulare vizuala. Nu de ele are bebe nevoie. Mai bine cititi-i voi, cu voce tare, cu conectare vizuala la fața voastră, cu voce expresivă, cu atingere și îmbrățișare. Nimic nu este mai sănătos ca prezența și relația senzorială cu părintele.

👇O recomandare de carte simpatică, despre citit: de ce, când, cm și ce poți citi copilului tău. Pentru cei care au nevoie de argumente științifice. 🙂 de preferat începeți din sarcină, căci după naștere nu știu cât timp de documentare mai aveți.”

09/07/2025

Text Oana Moraru 🌱

“Oul din care-ai ieșit a crescut în mama ta când aceasta era un fetus de numai 20 de săptămâni în uterul bunicii tale.
O parte din cine ești sau din ce simți astăzi trebuie că are legătură și cu dispozițiile bunicii de demult. E o linie directă către ea, mai rapidă decât internetul, aici în sufletul tău, în corpul tău, în potențialul tău de bine interior.

Un binecunoscut experiment pe șoareci a asociat mirosul de cireș sălbatic cu șocuri electrice, astfel încât, chiar în absența acestora, parfumul în sine este perceput cu groază. Interesant este că puii acestor șoareci - numai pe linie paternă sau maternă - simt panică în preajma mirosului de cireș, chiar dacă nu au experimentat niciodată șocuri electrice.

Ne uităm câteodată cu disperare la părțile nevindecabile din noi sau regăsim în copiii noștri dispoziții pe care nu știm de unde să le apucăm.
De când suntem cu toții educați în școli socratice, ne-am condiționat să căutăm sens, consecințe, cauze și metode.
Uneori, nimic nu funcționează.

Poate că oboseala pe care o simți nu este a ta. Neliniștea sau anxietatea copilului tău nu vin mereu numai din el. Poate că multe au apărut mult mai discret și greu de explicat în stilul demonstrativ al intelectului rațional.

Știu că sunt mulți părinți care se luptă cu dureri mari legate de copiii lor - depresii, tulburări alimentare, atacuri de panică, dificultăți de învățare.
În situațiii ca astea, nu funcționează numai logica și măsurile concrete. Cred că mai este ceva de făcut - la nivelul intuiției, al emoției, care nu poate fi explicat cu ușurință.

În ciclul acesta al oului impregnat de informație de la o mamă la alta, cred că adultul care poate pune lumina propriei conștiințe pe unul din programele transmise în familiile noastre este și adultul care poate întrerupe un fir nenecesar, transmis copiilor noștri, ca parfumul de cireș sălbatic.

Cum? Știu că unii fac terapie sau merg la constelații. Cred că sunt și alte metode: o cercetare cu multe întrebări despre bunicile noastre și o privire de departe, din exterior, strict observatoare, aruncată asupra lucrurilor despre care mamele noastre vorbesc repetitiv. Există acolo, cu siguranță, un refren care se tot aude. Cercetează-l. Vezi ce melodie e. Optimistă, agitată, tristă, critică, apăsată, intensă, detașată, oscilantă, învolburată? Cercetează-l fără atașament. Ca un cercetător detașat.

Ne putem ajuta copiii și în tăcere, făcând numai o muncă interioară, neștiută de nimeni, cu noi înșine. E munca aceea de scoatere din cântecul nostru a dominantelor involuntare ale acestei umbre.

Când o scoți, fir cu fir, se schimbă și cântecul lor.

Îmi amintesc că până în jurul vârstei de 5 ani, eram îngrozită de zgomotul avioanelor pe cer. Urlam și mă adăposteam sub masă, cu mâinilele la urechi și cu speranța că sunetul motoarelor va trece repede.
Am citit astăzi despre multe mărturii ale unor copii cu bunici în război, îngroziți, la rândul lor, de sunetele de sirenă.

Ați văzut cât de greu le este copiilor cu deja anume dificultăți să vă vadă muncindu-i tot pe ei. ”Să îl duc la psiholog? Să lucreze cu cineva în plus? Să mai văd un medic, totuși?”.

Da, toate acestea, probabil, dar, mai ales de făcut ajutorul pe interior, departe de copil: de dus în tine, de lucrat înăuntru, de văzut ce vine de demult, cu lumina intuiției tale. De multe ori, e suficient să vezi, şi schimbarea în celălalt apare de la sine.”

08/07/2025

Spiritualitatea nu înseamnă doar ceea ce crezi, ci și de cine asculți. În Calea sufită, Idries Shah a scris: „Fie că-și dă seama, fie că nu, ființa umană își pune încrederea în cineva sau în ceva în fiecare secundă a vieții sale.” Cu toții avem un maestru spiritual interiorizat. Ce voce se află în mintea ta? De furia cui te temi? Dacă iei decizii în funcție de ce va crede vecinul tău, atunci el este maestrul tău spiritual. Dacă iei decizii cu teama de ce va spune mama ta, atunci ea este. Ca om matur emoțional, tu ai dreptul să îți alegi credințele și practicile spirituale. Tu alegi ce sacrifici și ce păstrezi. John O’Donohue scrie: „Nu putem continua să căutăm în afara noastră lucrurile de care avem nevoie din interior. Binecuvântările la care năzuim nu se găsesc în alte locuri sau în alți oameni. Aceste daruri îți pot fi oferite doar de către tine însuți. Ele se află acasă în miezul sufletului tău.”

Fragment extras din “Blocajul”, Britt Frank

05/07/2025

🌱 „Obiectivul terapiei (sau al oricărui demers interior) nu este să te schimbi, ci să te cunoști, pentru ca apoi să îți dirijezi orchestra interioară cu pricepere și compasiune. Te gândești deseori la compasiunea de sine ca la obiceiul de a spune lucruri „drăguțe” despre tine însuți, dar adevărata compasiune de sine e mai mult decât atât. Este o căutare îndrăzneață pentru a cunoaște fiecare colțișor din lumea ta interioară. E o călătorie la capătul căreia te împrietenești cu toate părțile din tine însuți. Adevărata compasiune de sine îți cere să refuzi să abandonezi până și cele mai întunecate părți ale psihicului tău. Nu toate comportamentele sunt acceptabile, dar toate părțile sunt prețioase.”

Fragment extras din “Blocajul”, Britt Frank

22/06/2025

“Ralph Waldo Emerson spunea: „Condiția pe care o cere o prietenie de nivel înalt este capacitatea de a te lipsi de ea.” Același lucru este valabil și pentru dragostea de nivel înalt – să te poți lipsi de prezența fizică a partenerului tău, dacă este necesar, pentru că îl susții în călătoria vieții sale, chiar și atunci când se depărtează fizic de tine.”

Citat extras din “Tu esti persoana pe care o așteptai” , Richard Schwartz

15/02/2025

𝑪𝒖𝒎 𝒅𝒆𝒗𝒊𝒏𝒆 𝒔̦𝒊 𝒎𝒂𝒊 𝒃𝒊𝒏𝒆 𝒅𝒆𝒄𝒂̂𝒕 𝒂𝒕𝒂̂𝒕?

✨ Nou în cadrul cabinetului nostru:
Terapie Access Bars cu Alina Ichim, facilitator certificat ✨

Suntem încântate să te anunțăm că, în cadrul cabinetului nostru de psihologie și psihoterapie, am început o nouă colaborare cu Alina, facilitator Access Bars, pentru a-ți oferi și mai multe metode eficiente de relaxare, eliberare emoțională și echilibrare interioară.

🔹 Ce este terapia Access Bars?
Access Bars este o tehnică blândă și profundă care presupune activarea a 32 de puncte energetice de pe cap, asociate cu diferite aspecte ale vieții noastre – gânduri, emoții, convingeri, stres și blocaje mentale. Prin atingerea acestor puncte, se pot elibera tensiunile acumulate, facilitând claritatea mentală, liniștea interioară și o stare generală de bine.

Dacă simți că ai nevoie de o metodă blândă, dar profundă de relaxare și transformare interioară, te invităm să descoperi terapia Access Bars cu Alina.

📍 Programări și informații:

Telefon: 0752 383 187
Email: alina.m_ichim@yahoo.com
Instagram: https://www.instagram.com/alina.mihaela.i?igsh=MTA2eG5xc2owNTM5MQ==

https://alinaichim.ro/

Te așteptăm cu drag! 🌱

02/02/2025

SchoolHUB – Siguranță în școli, sprijin pentru tine!

📞 Linie de asistență: 0374.078.078 | Disponibilă 12/7

Fie că ești elev, părinte sau profesor, siguranța în școli este esențială. SchoolHUB este linia de suport psihologic dedicată celor care au nevoie de ajutor rapid în situații de violență fizică, emoțională sau suferință psihologică în mediul școlar.

🔹 Pentru elevi – Dacă ai fost victima sau martorul unui incident care te afectează emoțional, suntem aici să te ascultăm și să te ajutăm.
🔹 Pentru părinți – Dacă observi schimbări îngrijorătoare în comportamentul copilului tău, îți oferim îndrumare și suport.
🔹 Pentru profesori – Dacă ai nevoie de sfaturi despre gestionarea situațiilor delicate din clasă, echipa noastră îți stă la dispoziție.

Ce oferim?

✅ Sprijin emoțional imediat – Psihologi specializați gata să te asculte și să te ajute.
✅ Intervenție în criză – Consiliere pentru situații de anxietate, depresie sau agresiune.
✅ Redirecționare către specialiști – Psihologi clinicieni, psihoterapeuți, psihiatri, poliție, instituții medicale și asistență socială.

📢 Nu ești singur! Ai nevoie de ajutor? Sună la 0374.078.078. Împreună facem școala un loc mai sigur!

www.sigurantascolara.ro

𝑨𝒏𝒅𝒓𝒆𝒆𝒂 𝑭𝒆𝒓𝒂𝒓𝒖, 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒍𝒐𝒈𝒖𝒍 𝒕𝒂̆𝒖

19/09/2025

29/08/2025

06/08/2025

02/08/2025

21/07/2025

18/07/2025

09/07/2025

08/07/2025

05/07/2025

22/06/2025

15/02/2025

02/02/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category

Calatorie catre centrul fiintei tale