Coach Emoțional Transformațional & Master Trainer NLP (17 ani experiență)| nu ești tu problema, ci felul în care gândești despre tine | Te ajut să te iubești și să îți construiești încrederea pe care o meriți | Ghidul meu gratuit te așteaptă ⬇️ Sunt Dr. Paula Drosescu și cred într-o abordare integrativă în care medicina, psihologia, știința creierului și Sufletul se întâlnesc. Am creat programe ca Brain & Emotions Reset pentru cei care nu mai vor doar explicații, ci transformare reală – cu structură, blândețe și profunzime. Aici găsești un spațiu pentru reconstrucție conștientă, claritate mentală, echilibru emoțional și încredere autentică.
🎯 Lucrez cu oameni care caută sens, nu doar soluții rapide.
🌿 Și cred că întoarcerea la tine e cel mai curajos drum.
29/01/2026
Simți ceva intens… și nu ai cuvinte pentru ce simți?
Nu ești nebun. E corpul tău care vorbește primul.
Sentimentele apar în sistem nervos cu mult înainte de gânduri clare.
Creierul tău nu te pedepsește – te apără prin ce simți.
Amigdala scanează amenințare sau siguranță în milisecunde.
Cuvintele? Vin secunde… sau ani mai târziu.
Nu forța explicații.
Ascultă șoapta corpului: „Asta e real acum.”
Nu e nimic greșit în ce simți fără nume.
Sunt aici să le ținem împreună… până când ești gata să le spui.
Pas cu pas. 🤍
Tu ce senzație intensă porți fără să o poți numi? Scrie jos 👇 și tag un om drag care are nevoie de reminder-ul ăsta. Salvează reel-ul ca ancoră blândă. ❤️
28/01/2026
Unele sentimente trăiesc în tine cu mult înainte să găsești cuvintele pentru ele…
Durere, iubire, frică – copilul din tine le-a simțit toate fără să știe ce să spună.
Nu ești ciudată. Nu ești „prea sensibilă”. E normal. E omenesc. 🤍
Creierul și corpul înregistrează emoții înainte ca limbajul să prindă din urmă.
Cuvintele vin mai târziu… sentimentele erau deja acolo.
Nu trebuie să explici totul azi.
Ajunge să spui: „Simt asta… și e real.”
Sunt aici cu tine, chiar și în tăcerea lor.
Pas cu pas.
Tu ce sentiment fără nume porți în tine?
Scrie jos 👇 și tag un om drag care are nevoie să audă asta. Salvează reel-ul ca reminder blând. ❤️
”
28/01/2026
Nu e lene.
Nu e lipsă de voință.
Este protecție biologică.
Când oboseala crește, creierul alege siguranța.
Nu pentru că nu vrei.
Ci pentru că încearcă să te țină în echilibru.
De aceea schimbările forțate nu țin.
Și de aceea vinovăția nu ajută.
Schimbarea care durează începe cu liniște.
Cu pași mici.
Cu respect pentru ritmul tău.
Nu e nimic în neregulă cu tine.
E doar un mecanism care poate fi înțeles.
Sunt aici. Pas cu pas.
26/01/2026
Se spune că Bayazid Bastami era un om extrem de fericit. Nimeni nu-l văzuse vreodată trist sau plângând. Nu se plângea niciodată – oricare ar fi fost soarta lui, rămânea vesel.
Chiar și când zile întregi nu avea ce mânca, era fericit. Chiar și fără haine decente, era fericit. Chiar și dormind sub cerul liber, fericirea lui nu se clătina.
Când era întrebat cm reușește, râdea și alunga curioșii.
Pe patul de moarte, cineva i-a pus iar întrebarea:
„Bayazid, spune-ne secretul tău. Pleci curând. Care e?”
El a răspuns simplu:
„Nu există secret. În fiecare dimineață, când deschid ochii, viața îmi oferă două alegeri: «Bayazid, vrei să fii fericit sau nefericit?»
Eu răspund: «Vreau să fiu fericit.» Și aleg fericirea. Atât. Rămân fericit toată ziua.”
Dar adevărul șocant nu e simplitatea alegerii.
Bayazid nu alegea fericirea pentru că era orb la durere sau iluzionat de iluminare.
Dimpotrivă: el simțea totul cu intensitate maximă.
Știa că foamea arde, frigul mușcă, singurătatea apasă, trupul obosește, mintea se umple de umbre.
Nu nega suferința. O trăia cu toată ființa.
Tocmai de aceea alegerea lui era un act de curaj pur.
A spune „Vreau să fiu fericit” când știi că ziua te va lovi iar și iar – asta nu e optimism naiv.
𝑬 𝒐 𝒓𝒆𝒗𝒐𝒍𝒕𝒂̆ 𝒕𝒂̆𝒄𝒖𝒕𝒂̆ 𝒊̂𝒎𝒑𝒐𝒕𝒓𝒊𝒗𝒂 𝒈𝒓𝒂𝒗𝒊𝒕𝒂𝒕̦𝒊𝒆𝒊 𝒅𝒖𝒓𝒆𝒓𝒊𝒊.
𝑬 𝒐 𝒅𝒆𝒄𝒍𝒂𝒓𝒂𝒕̦𝒊𝒆 𝒅𝒆 𝒊𝒏𝒅𝒆𝒑𝒆𝒏𝒅𝒆𝒏𝒕̦𝒂̆ 𝒔𝒖𝒗𝒆𝒓𝒂𝒏𝒂̆:
„Da, lumea e așa cm e. Da, doare. Și totuși eu aleg altceva.”
Fericirea lui nu era rodul circumstanțelor favorabile.
Era o decizie conștientă, luată în fiecare dimineață, indiferent de ce urma.
De aceea râdea când era întrebat „cum reușești?”.
Pentru că nu era un secret mistic ascuns.
𝑬𝒓𝒂 𝒐 𝒂𝒍𝒆𝒈𝒆𝒓𝒆 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒊𝒏𝒆 𝒐 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒇𝒂𝒄𝒆 –
dar foarte puțini au curajul s-o facă cu adevărat.
Tu ce alegi azi dimineață?
Când deschizi ochii și viața îți șoptește iar:
„Fericit sau nefericit?”
Răspunsul tău nu schimbă lumea.
Dar schimbă tot ce simți în ea. ❤️
25/01/2026
𝑻𝒆 𝒓𝒐𝒈, 𝒂𝒔̦𝒕𝒆𝒂𝒑𝒕𝒂̆ 𝒑𝒖𝒕̦𝒊𝒏 𝒄𝒖 𝒎𝒊𝒏𝒆.
Știu cm e să vrei răspunsul acum, să grăbești totul, să simți că timpul te lasă în urmă.
Am făcut-o și eu de atâtea ori – am alergat după claritate, după „de ce”, după următoarea etapă, uitând că sufletul meu nu era încă pregătit să primească.
Dar azi aleg altfel.
Aleg să respir adânc în momentul ăsta mic, aparent gol.
Aleg să savurez ce e aici, chiar dacă e doar liniștea care doare un pic.
Aleg să am încredere că ceea ce trebuie să vină... va veni.
Nu mai devreme, nu mai târziu. Exact când voi fi gata să-l primesc întreg.
Nu e grabă.
Nu trebuie să fiu deja „acolo”.
Pot să merg încet, cu pași mici și blânzi față de mine însămi.
Pot să las așteptările să cadă, ca niște frunze uscate.
Și să rămân prezentă – cu inima mea așa cm e azi, imperfectă, dar vie.
Ceea ce e menit mâine va sosi.
Și va fi frumos tocmai pentru că l-am așteptat cu răbdare.
Dacă și tu te grăbești azi... ia o pauză scurtă.
Respiră cu mine.
Totul va avea sens.
La timpul lui.
La timpul nostru. ❤️
Mă trezesc și mă uit în oglindă.
Nu e nimeni acolo pe care să-l recunosc.
Doar o umbră obosită, care respiră mecanic,
care așteaptă ziua să treacă, fără să știe de ce.
Am pierdut părți din mine pe drum.
Am dat zâmbete când înăuntru era gol.
Am spus „sunt bine” până când minciuna a devenit piele.
Am îmbrățișat pe alții atât de tare, încât m-am desprins de mine.
Acum port în suflet greutăți pe care nimeni nu le vede:
răni nerostite, răspunsuri care n-au venit niciodată,
sute de nopți în care am plâns în tăcere.
Vreau doar un moment de liniște adevărată.
Un loc în care să nu mai fiu nevoită să joc rolul.
Să plâng deschis, să respir adânc, să mă așez pe mine însămi.
Dar știu că undeva, în adâncul ăsta de întuneric,
mai pâlpâie o scânteie.
Una mică, uitată.
Suficientă cât să-mi amintesc că pot să mă țin de mână singură.
Că pot să-mi sprijin capul pe propriul cer.
Nu mai sunt necunoscuta din oglindă.
Sunt eu... revenind încet.
Cu o îmbrățișare pe care mi-o datorez.
Și e ok să fii așa acum.
Ești doar obosită de atâta dat.
Permite-ți să fii blândă cu tine, măcar azi.
Un pas mic: o ceașcă de ceai doar pentru tine.
Sau o respirație lungă, fără grabă.
Asta e deja începutul revenirii.
Tu... te mai recunoști în oglindă?
Sau e timpul să te cauți din nou? ❤️
24/01/2026
Nu gândurile te obosesc.
Ritmul te rupe.
Ai fost antrenat să mergi tare.
Să rezolvi.
Să anticipezi.
Să nu te oprești.
Și acum ceri minții liniște
în exact același ritm
care a suprasolicitat-o.
Calmul nu apare când schimbi gândul.
Apare când schimbi viteza.
Dacă începe să aibă sens, rămâi.
23/01/2026
𝑵𝒖 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒄𝒂̂𝒔̦𝒕𝒊𝒈𝒊 𝒎𝒆𝒓𝒆𝒖.
E ok să pierzi runde.
Important e 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒕𝒆 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒛𝒊 𝒑𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆 𝒊̂𝒏 𝒑𝒓𝒐𝒄𝒆𝒔. 𝑵𝒊𝒄𝒊𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂̆.
Nu trebuie să fii cel mai bun în fiecare zi.
E suficient să fii azi doar un pic mai bun decât ieri.
Un pas. O alegere. O respirație mai adâncă.
Cazi? Normal.
Toată lumea cade.
Dar ridicarea aia... aia e tot ce contează.
Nu contează cât de jos ai ajuns – contează că te ridici de fiecare dată, chiar dacă tremuri, chiar dacă doare, chiar dacă nimeni nu aplaudă.
Poate acum te simți slab.
Dar nu-ți da voie să fii laș.
Slăbiciunea e omenească. Lașitatea e alegere.
Viața asta e a ta.
Tu joci rolul principal.
Tu scrii scenariul.
Tu plătești prețul – și tot tu culegi roadele.
Și nu, nu se termină la primul eșec, la primul „nu”, la primul colț întunecat.
Viața nu se oprește până nu decide ea însăși. Sau până nu o faci tu să continue.
Nu trebuie să dovedești nimic nimănui.
Nu alerga după aplauze.
Învață să crești în liniște.
Adevărata putere se construiește acolo – în tăcere, printre răni care se vindecă lent, cu sufletul în convalescență.
Apoi... revino.
Revino mai întreg. Mai clar. Mai puternic.
Și arată-le tuturor cine ai devenit.
Nu pentru ei.
Pentru tine.
Că oricum... n-ai altceva mai bun de făcut decât să devii versiunea aia pe care o simți în tine de mult.
Tu ce alegi azi?
Să rămâi jos... sau să te ridici încă o dată? ❤️
Spune-mi în comentarii – ce versiune a ta revine acum?
23/01/2026
Nu haosul te epuizează.
Controlul o face.
Ai fost învățat(ă) să ții totul strâns.
Să anticipezi.
Să repari.
Să nu scapi nimic.
Dar controlul înseamnă tensiune continuă.
Vigilență fără pauză.
Un corp care nu mai coboară din alertă.
Când renunți la control,
nu pierzi direcția.
Recâștigi energie.
Nu e nimic de reparat.
Doar de reglat.
Dacă începe să aibă sens, rămâi.
23/01/2026
u gândurile te obosesc.
Ritmul te rupe.
Ai fost antrenat să mergi tare.
Să rezolvi. Să anticipezi. Să nu te oprești.
Și acum ceri liniște… în același ritm care te-a suprasolicitat.
Calmul nu apare când schimbi gândul.
Apare când schimbi viteza.
Dacă începe să aibă sens, rămâi.
22/01/2026
Dacă iubești pe cineva 𝑫𝑶𝑨𝑹 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒖𝒏 𝒎𝒐𝒕𝒊𝒗…ce naiba se întâmplă când motivul ăla dispare?
Când nu mai e luna de miere hormonală,
când slăbește magia primei priviri,
când oboseala de la job înlocuiește fluturii din stomac,
când banii se împuținează, ridurile apar, atenția scade, chimia se diluează, corpul se schimbă, rutina câștigă teren…
Ce rămâne?
Îți schimbi inima ca pe o pereche de pantofi uzați?
Îți rescrii sentimentele cu „𝑎ℎ𝑎, 𝑑𝑒𝑐𝑖 𝑛𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎̆”?
Sau te trezești brusc că de fapt iubeai un proiect, nu o persoană?
Asta e diferența uriașă între
„Te iubesc pentru că…”
și
„Te iubesc. Punct.”
Eu aleg varianta a doua.
Fără „pentru că”.
Fără condiții ascunse.
Fără termen de valabilitate scris cu litere mici.
Îmi placi pentru că ești tu.
Cu tot ce înseamnă asta azi: cu nesomnul tău,
cu glumele proaste,
cu felul în care-ți muști buza când ești concentrat,
cu momentele în care taci și tot spui o mie de lucruri,
cu defectele care nu se rezolvă cu self-help și
cu calitățile care nu se pozează în stories.
Te plac chiar și în zilele în care nu ești „cea mai bună versiune a ta”.
Pentru că nu sunt îndrăgostită de o versiune.
Sunt îndrăgostită de tine – varianta reală, nefiltrată, uneori enervantă, mereu umană.
Și da, e mult mai greu așa.
E vulnerabil.
E riscant.
Nu ai garanții că „motivul” principal nu se va evapora vreodată.
Dar tocmai de-asta e și singurul mod în care iubirea nu devine tranzacțională.
Așa că te întreb și pe tine, sincer:
Când te uiți la omul de lângă tine (sau la cel pe care îl porți în minte),
ce vezi primul?
Un motiv… sau o ființă?
Spune-mi în comentarii – fără judgement, doar adevărul tău.
Eu sunt curiosă. ❤️
22/01/2026
Ai promis sală zilnic sau zero dulce… și deja ai renunțat? 😅
Nu ești tu „slab/ă cu motivația” – e creierul tău care le vede ca pe o AMENINȚARE! ⚠️🧠
Creierul adoră familiarul și siguranța. Schimbări mari = stres, cortizol ↑, rezistență inconștientă.
De asta 88% abandonează rezoluțiile în primele săptămâni!
Secretul? Nu lupta cu el – lucrează CU el!
Începe cu micro-obiceiuri de 1-2 minute + reguli „dacă… atunci…” (ex: Dacă mă trezesc → beau 1 pahar cu apă).
Schimbări mici = succes mare în 2026! 💪
Tu ce rezoluție ai abandonat deja? Scrie în comentarii 👇 și tag un prieten care are nevoie de asta! Salvează reel-ul ca reminder! ❤️
Be the first to know and let us send you an email when Dr. Paula Drosescu - Doctorul Relațiilor Sănătoase posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.
Contact The Practice
Send a message to Dr. Paula Drosescu - Doctorul Relațiilor Sănătoase:
Dr. Paula Drosescu - medic primar Medicina sportivă & Profesor universitar
Dr. Paula Drosescu este medic primar Medicina sportivă, Profesor universitar, și Formator în maximizarea potențialului personal și profesional.
Cu o experiență de mai bine de 10 ani ca formator și numeroase certificări de la instituții de renume, Dr. Paula Drosescu a ajutat atleți din loturile olimpice, sportivi de performanță, oamenii de afaceri și chiar și studenți să își atingă obiectivele.
De-a lungul carierei sale, Dr. Paula Drosescu a avut numeroase apariții media și a trezit interesul publicului prin modul de abordare și valorificare al potețialului energetic emoțional. În prezent, cursurile sale despre puterea emoțiilor se adresează tutoror celor care doresc să realizeze schimbări majore prin pași mici.
Proiectul de Medicină, altfel Coaching integrativ, s-a născut din pasiunea de a învăță oamenii cm să gândească pentru a fi sănătoși și împliniți, cm să își trateze holistic diferitele afecțiuni, cm să își înțeleagă afecțiunile, cm să ajungă la esența emoțională care a determinat îmbolnăvire și mai ales ce se poate face în vederea prevenirii afecțiunilor.
2012 – NLP Master Trainer ARONLP (Asociația Română pentru Programarea Neuro-Lingvistică) și EANLP (European Association of Neuro-Lingvisitc Programming)
2013 – Master Coach NLP ARONLP (Asociația Română pentru Programarea Neuro-Lingvistică) și EANLP (European Association of Neuro-Lingvisitc Programming)
2009 – Associate Certified Coach (The International Coach Federation)
2011 – Master Practioner in Neuro-Linguistic Coaching (Like Key Institute, Inc)
2009 – Diplomă de Master în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea A.I. Cuza, Iași)
2007 – Formator (Schultz Consulting) și Train of Trainers (MEC și MM)
