Magdalena Smolinschi - Psihoterapie & Art Terapie

19/11/2024

30/09/2024

Bărbați și femei singure și cupluri fără copii evident, nu sunt excluși să găsească iubire și sens în viața lor, dar au câteva probleme speciale de înfruntat și rezolvat. După cm trebuie să știți deja din propria experiență, a face față singurătății și a găsi sensul vieții poate fi deosebit de dureros pentru o persoană singură care nu are copii. Aceasta poate fi o situație foarte dificilă. Interesul meu este să înțeleg ce pot face oamenii în astfel de circumstanțe pentru a se asigura că potențialul lor de iubire și sens se realizează.

În constelațiile pe care le-am făcut, ați văzut că toți împărtășim soarta și vinovăția familiei noastre. Aceasta înseamnă că împărtășim în suferință consecințele a ceea ce fac alții din sistemul nostru, la fel cm ceea ce facem îi afectează pe ei. Oamenii care aleg liber să fie singuri acceptă, de asemenea, în mod liber consecințele alegerii lor și, de obicei, nu caută terapie. Mulți oameni nu sunt singuri pentru că vor să fie, ci pentru că sunt prinși într-o încurcătură sistemică sau pentru că plătesc o datorie pe care nu au contractat-o. De exemplu, un tată și-a abuzat soția și, pentru că ea se simțea dependentă de el, a îndurat abuzul fără să plece. Fiica lor a dezvoltat o neîncredere de-a lungul vieții în bărbați și în intimitate și a rămas singură. Fiind singură, pentru a fi fericită, trebuie să-și organizeze viața foarte diferit decât ar fi dacă ar fi căsătorită În multe privințe, are mai multă libertate decât au prietenii ei căsătoriți, dar plătește și un preț mare. Ea nu poate cunoaște libertatea care vine în mod paradoxal de a fi legat de un partener și de a trebui să îndeplinească cerințele impuse unei mame.

Știu că nu este la modă să spun asta, dar încă există familii în care o femeie își găsește împlinirea și atinge cea mai mare greutate psihologică și demnitate având mulți copii și o familie numeroasă, iubitoare. Mai poti vedea astfel de femei în satele rurale din unele țări. Există o privire de profundă seninătate pe fețele lor și ei radiază o calitate de a fi în pace și întemeiat în viață. A lor este o simplă și măreție complet naturală. Acest lucru este valabil și pentru soții lor, deși într-o măsură mai mică. Cerințele față de astfel de părinți sunt enorme, au trebuit să învețe să renunțe, să aibă răbdare și să ia ceea ce le oferă viața.
Calea spre împlinirea prin a avea o familie numeroasă a fost blocată în cultura noastră atât pentru femei, cât și pentru bărbați, dar asta nu înseamnă că suntem liberi să o înjosim. Deoarece această împlinire umană profundă și naturală nu mai este posibilă, femeile trebuie să caute alte forme de împlinire, în primul rând într-o carieră. Există o iluzie evoluată din punct de vedere cultural care îi ajută în acest sens că o carieră este mai împlinitoare pentru o femeie decât dacă este prinsa acasă cu copiii. Nu-mi pot imagina că a sta într-un birou, a te uita la computer toată ziua, este intrinsec mai împlinitor decât a fi acasă cu copiii. Cu toate acestea, cred că iluzia este necesară pentru ca femeile să poată face ceea ce le cere evoluția culturii și să experimenteze în continuare satisfacții în viața lor.

Femeile de multe ori nici nu observă această pierdere de posibilitate sau neagă că este o pierdere și o ignoră, de parcă ar fi lipsită de importanță. Când fac asta, devalorizează ceea ce odată a fost cea mai mare împlinire a femeii și disprețuiesc ceea ce nu mai este posibil. A avea copii este devalorizat, gospodăria este devalorizată, iar bărbații sunt devalorizați. Acest lucru face posibil ca femeile să se angajeze într-o carieră, dar prețul este că își pierd legătura și respectul față de un aspect important de a fi femeie.

Așa stau lucrurile cu totul – a face un lucru înseamnă a nu face altceva. Tot ceea ce facem este înconjurat de lucrurile împotriva cărora decidem, potențialele nealese care rămân nerealizate. Dacă ceea ce nu este ales este disprețuit sau înjosit, atunci orice a fost ales își pierde valoare și importanță. Pe de altă parte, dacă onorăm și prețuim toate posibilitățile nealese și nerealizate, ceea ce a fost ales este îmbogățit.

Există situații în care nu este nici posibil, nici de dorit ca oamenii să aibă copii sau să trăiască în parteneriat. Femeile care sunt pe deplin conștiente de valoarea a ceea ce au renunțat și care își fac alegerile în mod conștient pot salva femininul de această devalorizare implicită și pot duce plenitudinea ei în noul lor stil de viață. Și bărbații pot salva masculinul într-un mod similar. A onora ceea ce nu a fost ales aduce o calitate diferită în viața lor. Altceva este câștigat cu o renunțare conștientă a posibilităților pierdute. Dacă o astfel de pierdere este recunoscută și se ia o decizie conștientă de a renunța la familie sau parteneriat fără a le devaloriza, atunci ceea ce nu este ales adaugă ceva la ceea ce a fost ales.

Procesul de recunoaștere a pierderii funcționează în suflet și poate aduce ceva pozitiv la un cu totul alt nivel. Chiar dacă rămâne nerealizat, ceea ce nu este ales continuă să funcționeze atunci când este onorat și prețuit.

- Bert Hellinger ”Simetria ascunsă a iubirii”

30/09/2024

“Formarea unui cuplu nu înseamnă doar întâlnirea dintre un bărbat și o femeie. Relația celor doi presupune, de asemenea, uniunea a două familii, a două clanuri, cu istoria, cu destinele, cu poverile și resursele particulare pe care le posedă ele si cu diversele lor valori. Dificultatea constă în faptul că fiecare dintre parteneri consideră că familia lui și principiile acesteia reprezintă adevărul și justețea. Si cm fiecare crede acest lucru, se produce un conflict, pentru că cele doua familii sunt totuși diferite. Valorile uneia si ale celeilalte sunt valabile, deși distincte. Si de aici începe primul proces al morții.
In relația de cuplu, fiecare abandonează ceva provenind de la familia lui, valori pe care le-a acceptat până atunci și renunță la unele obiceiuri, opinii și dorințe ale sale. La începutul unei relații conflictele sunt provocate de faptul că fiecare crede că tot ce aduce cu sine trebuie să aibă câștig de cauză în detrimentul celuilalt, ca și cm sistemul lui de valori ar fi cel adevărat si just. Dar nu este cazul. Ambele sisteme sunt valabile si valoarea lor este egală. Așadar, prin conștientizare, prin recunoașterea și acceptarea diferențelor multiple, trebuie găsita o cale comună. În felul acesta devenim mai calmi. Renunțăm însă la anumite lucruri sau, ca să spunem așa, anumite lucruri se sting in sufletul nostru. Trecem peste ele in favoarea unor experiențe noi.”

Bert Hellinger

,

27/04/2024

Timp de calitate petrecut alături de oamenii dragi cu care am pornit pe calea sistemica - o adevarata familie pe care o port mereu cu bucurie in inima mea ❤️.
Inca nu imi vine sa cred ca au trecut 10 ani de la absolvirea formarii in psihoterapia sistemica! Orice alte directii sau abordari mi-au atras interesul sau ma vor face curioasă de acum inainte, rădăcinile profesionale riguroase si in acelasi timp pline de umanitate si prezență sistemică vor face parte mereu din felul in care lucrez in cabinet.
Asa curge firesc viata: tot ce am primit si ne este de folos, trecem prin propriile filtre, completam si îmbogățim, iar apoi dam mai departe spre cresterea si evoluția celor care doresc sa primească de la noi.