Psiholog Nisioiu - Dominte Mădălina

06/12/2025

Au trecut 25 de ani de cand fiul meu a fost pentru prima oara diagnosticat cu autism infantil. Avea aproape 3 ani. A urmat un an in care am facut doctor shopping. Adica am mers de la un medic psihiatru la altul cu speranta ca unul din ei ne va spune altceva. Sau ca ne va oferi o solutie. In total 7 medici psihiatri. La primul medic, imi amintesc si acum. Aproape toate detaliile. Cum am stat in salonul de asteptare. Cum al meu se urca pe toate cele acolo. Unde de altfel mai erau vreo zece familii cu alti copii. Cum am intrat. Cum l-a urmarit circa cinci minute. Cum ne-a spus sec: autism infantil. Nici nu am inteles ce a spus. Am clipit de cateva ori. Am incercat sa citesc peste umarul asistentei ceea ce scrie la diagnostic. Nu am reusit sa inteleg si mi-a fost rusine sa intreb. Sa nu par prost. Dar eram. Habar nu aveam despre ce e vorba. Apoi imi amintesc de drumul spre iesire. Pe culoarele spitalului. Il tineam strans de mana. Mi se parea ca m-am dus bou. Si m-am intors si mai bou. Nu am comentat. Ne-am urcat in masina. Am condus pana acasa in tacere. Cand am ajuns am luat din nou raportul medical si am citit pe litere: autism infantil. Ce dreaq inseamna asta?

Nu-mi amintesc toti medicii psihiatri la care am fost. Cu doua sau trei exceptii. Pe restul ii am in dosarul medical. Dintre cei despre care imi amintesc ... Doamna dr Dobrescu la Obregia. Inca un doctor psihiatru la o clinica undeva langa cimitirul Reinvierea. Care la insistentele noastre ne-a scos pe hol si ne-a spus ca singura optiune e ca la 18 ani sa ii schimbam diagnosticul in schizofrenie sa il institutionalizam. Apoi doamna doctor Urziceanu. La un centru de zi. Singurul de pe vremea de dinainte de revolutie. Undeva prin Vitan. Trist si acolo. Al meu era atat de evident praf ca niciunul din cei 7 medici psihiatri nu a ezitat in a pune diagnosticul de autism infantil. Desi nu avea inca 3 ani. Iar paradigma la vremea respectiva era ca diagnosticul sa se pune d**a 5 ani impliniti.

Nu e vorba ca al meu nici la 5 ani nu era mai bine. Pampers, non-verbal, zero intelegere limbaj receptiv, dat din maini cu fata la perete aproape continuu, urcat si coborat scari, invartit rotite, inchis si deschis usi sau sertare, invartit alergand in cerc, zero contact vizual sau vreun semn ca existam in jurul lui. Nici de dormit nu dormea. Deloc. Sau nu aflam noi cand. Pentru ca ne prindea 365 de zile in fiecare an ora 5 dimineata leganand caruciorul din mijlocul sufrageriei. Am sesizat la un moment dat ca doarme ziua. Scurt. 5-10 minute. Des. Deloc noaptea.

Nici daca as fi vrut sa inteleg ce e aia autism la vremea respectiva nu as fi avut cum. Nu exista internet. Cu atat mai putin google. Asa ca am inceput sa citesc prin biblioteci sau sa rog prieteni medici, de alte specialitati, prieteni, sa imi explice. Atat si cm puteau. Mi-a luat vreun an sa inteleg ca nu e o raceala si ca nu exista nicio sansa sa "treaca" de la sine. Doar pentru ca copilul creste. Apoi a urmat, pe cand cel mic avea vreo 3 ani si jumatate, vizita la centrul pentru "copii autisti". Copii care aveau de fapt intre 14 si 25 de ani. Traumatic pentru mine ca parinte. Si cumva desteptator. Mi-am spus ca al meu copil nu poate sa se comporte asa la adolescenta. Ca trebuie sa fac ceva. Desi nimeni nu ne daduse nicio sansa. Si nici nu stiam ce ar fi trebuit sa facem. Dar stiam ca trebuie sa existe ceva de facut. Nu in Europa. Europa am scos-o de pe lista scurta. Nimic nu se intampla aici. Si am avut dreptate.

Am introdus interventia ABA in Romania si in cativa ani copilul imposibil de fi independent a devenit primul copil recuperat documentat, cu ajutorul unei interventii ABA intensive, din Romania si estul Europei. Au urmat douazeci de ani in care, eu si organizatiile din care am facut parte, am reusit sa recuperam inca vreo 30 de copii. Alte cateva sute au fost recuperati si integrati in scoli de masa de catre ceilalti specialisti si organizatii formate in interventiile ABA. 18 dintre cei 30 in ultimii 7 ani. Sunt putini? Versus niciunul acum 20 de ani sunt enorm de multi. Se poate mai bine? Cu siguranta da. Dar exista speranta. Ceea ce mie mi se pare ca este de departe cel mai mare castig al acestor 22 de ani.

Lumea evolueaza. Societatea evolueaza. Specialistii evolueaza. Sistemul educational evolueaza. Stiinta evolueaza. Noi, cu totii, evoluam.

Voi, parintii de dincolo de ecran. Luati informatie. Invatati. Informati-va. Intrebati daca nu va e clar. Voi sunteti factorul determinant in maximum de potential pe care copiii vostri il pot atinge. Specialistii, de orice gen vor fi ei, sunt trecatori prin viata copiilor vostri. Voi sunteti permanenti. Voi puteti fi artizanii succesului copilului de la voi de acasa. Stiu ca sunteti uneori bulversati. Sau ingropati in informatii imbecile, de discutie la coada la lapte, pe care nu stiti sa le gestionati. E greu? Da, e greu. Ganditi-va insa pentru o clipa ca acum 22 de ani nu exista nimic. Nu internet, nu google, nu informatie. Si totusi s-a putut. Puteti si voi!
Obiectivul este ca al vostru copil sa isi atinga potentialul maxim.

04/11/2025

14/09/2025

🧠 Teoria minții – o abilitate esențială a copiilor cu autism pentru înțelegerea lumii sociale
Teoria minții ne ajută să înțelegem ce gândesc, ce simt și ce intenționează ceilalți. Nu e vorba doar despre recunoașterea emoțiilor, ci despre a înțelege că fiecare persoană are propriile convingeri, dorințe și perspective – uneori diferite de realitate.
👶 La început, copiii învață să recunoască emoțiile și dorințele altora. Pe măsură ce cresc, e important să înțeleagă și lucruri mai subtile:
- că aparențele pot fi înșelătoare;
- că intențiile nu sunt întotdeauna exprimate direct;
- că unele persoane pot părea prietenoase, dar nu au - neapărat intenții bune;
ce înseamnă sarcasmul, ironia sau metaforele.
👉 Pentru copiii și adolescenții cu TSA, aceste abilități nu se dezvoltă automat, chiar dacă au un nivel cognitiv normal sau peste medie. Pot avea rezultate excelente la școală, dar să întâmpine dificultăți în a înțelege lumea socială.
🧩 Așadar, e nevoie de intervenții specializate și de predarea structurată a acestor abilități. Pentru că teoria minții nu se dezvoltă automat, ci trebuie formată pas cu pas, cu răbdare și ghidaj.

14/08/2025

08/07/2025

Tot am auzit despre "terapia ABA" in sus, "terapia ABA" in jos. Sau despre dificultatile parintilor de a gasi specialisti buni. Tot asa cm sunt foarte multi cei care nu inteleg de ce ABA nu e terapie sau de ce e inutil sa iau de la o alta familie PIP-ul (planul de interventie personalizat) al altui copil. Prin urmare hai sa disecam un strop lucrurile. Inclusiv pentru specialistii care desi au facut formare de lunga durata inclusiv in ABA, nici acum nu au inteles menirea lor. Tot asa cm intregi comunitati hulesc interventia ABA. Doar pentru ca nu inteleg ce e.

Analiza comportamentala aplicata e o stiinta care studiaza comportamentale umane. Nu comportamentele autiste. Ci comportamentele umane. La fel cm exista legile fizicii asa exista legi care guverneaza comportamentele umane. Sunt legi naturale care NU se schimba si NU difera de la un om la altul sau de la o locatie la alta. Daca am stabilit asta hai sa intelegem si ce inseamna interventiile ABA. O interventie ABA, indiferent de cui ii este aplicata (copil neurotipic, muncitor in fabrica, departament in corportatie, organizatie ecologica, cetateni ai unui oras, copil autist, adult cu intarziere in dezvoltare samd) isi propune sa predea accelerat fie o abilitate, fie un concept, fie o competenta etc. Interventia ABA nu are in esenta ei nicio legatura cu decizia referitoare la ce anume predau.

Acum sa dam pe repede inainte si sa ne concentram pe interventiile ABA in cazul copiilor autisti. Stim ca un copil autist are o inabilitate de a invata, din cauza acestui fapt ii lipsesc abilitati si ca urmare a aceste intarzieri in dezvoltare apar o multime de comportamente neobisnuite. Conceptul de simptome autiste e o prostie. "Simptomele" sau "felul de a fi autist" nu exista in fapt la varsta mica. La fel ca si aberatia ca interventia ABA isi doreste sa modifice "trasaturile autiste". Nu de alta, dar nu exista asa ceva la copilul sever afectat de autism. Acolo exista doar un ocean de abilitati lipsa. Exista un sistem de gandire neurodivergent, care se manifesta atunci cand vorbim de autism functional. Dar in conditiile astea nu exista nevoia unei interventii ABA intensive. Deci, cand vorbim de copilul autist grav sau mediu afectat, ne propunem sa il ajutam sa recupereze diferenta de dezvoltare pe care o are fata de copilul neurotipic si atunci avem doua componente. Pe de o parte CE II PREDAU! Respectiv ce abilitati nu are si l-ar ajuta sa le aiba. Dar ce anume abilitati are sau nu are, nu are nicio legatura cu ABA! Deci ce anume ii predau nu are nicio legatura cu interventia ABA. Informatia referitoare la anume ar trebui sa se predea unui copil autist se poate obtine fie din diverse evaluari, fie din etapele de dezvoltare a copilului, fie din dinamica de nevoi ale familiei. Nici una din surse nu are nicio legatura cu ABA. Ci cu natura umana si cu studiile referitare la dezvoltarea copilului. Analistul comportamental nu are pregatire in a defini sursele. Pregatirea lui e doar in zona de predare, nu in cea de selectie a surselor si cu atat mai putin in definirea surselor.

Nu e vorba ca sunt foarte multi specialisti, inclusiv cu formare de lunga durata in ABA care habar nu au ca de fapt specializarea si expertiza lor se reduce la "cum predau". Nu la ce predau. Pentru ca formarea in interventia ABA se refera strict la a deveni extrem de bun ca specialist in a sti cm sa predau eficient. Indiferent ce predau.

Uite, spre exemplu, pot sa construiesc un PIP bazat strict pe nevoile familiei. Ii rog pe parinti sa ia 3 foi de hartie si sa faca pe fiecare trei coloane. Apoi ii rog frumos sa puna titlul pe fiecare pagina: o zi oarecare dintr-o saptamana / o zi oarecare de weekend / o zi de vacanta. Apoi, pe coloana din mijloc ii rog sa scrie activitatile pe care copilul le face de dimineata pana seara (trezit, spalat pe dinti, spalat pe fata, mancat etc), pe coloana din stanga sa descrie cm se intampla, in amanunt, fiecare activitate iar pe coloana din dreapta cm ar vrea parintii sa se desfasoare fiecare activitate. La fel pentru toate cele trei tipuri de zile alese: saptamana, weekend, vacanta. Dintr-o astfel de sursa pot sa desprind exact cm se intampla acum si cm ar vrea parintii sa se intample. Din diferenta asta pot sa extrag o multime de abilitati care lipsesc. Si pe care sa ma gandesc cm sa le predau copilului. Pentru ca ala e domeniul meu de expertiza ca analist comportamental: cm predau ca sa eficientizez predarea si invatarea. Deci daca eu ca analist contruiesc un astfel de plan de interventie, exact in felul asta, extrem de personalizat, cm ar putea ca planul unui copil sa se potriveasca pentru un alt copil?! Exact, nu poate! Cu cat copilul creste in numar de abilitati si devine inalt functional si ii pot sesiza neurodivergenta, cu atata modul cm e construit un plan de interventie devine din ce in ce mai personalizat. Respectiv creez o interventie structurata strict pe copilul din fata mea. Complet nepotrivita cu orice alt copil.

Atunci cand ca parinte, specialist sau simplu membru al societatii reusesc sa inteleg asta ... intregi alte orizonturi mi se deschid 😉

22/05/2025

💬 De ce este important să respectăm etapele dezvoltării limbajului la copii?

🗣️Limbajul nu apare peste noapte, este rezultatul unor etape care se construiesc una peste alta – ca o piramidă.

Fiecare copil învață să comunice pas cu pas, iar fiecare treaptă este esențială! 👣
Nu putem construi un vârf stabil fără o bază solidă.🚩

27/04/2025

Anumite comportamente, adesea interpretate greșit de societate ca fiind lipsă de empatie, egoism sau rea-voință, sunt de fapt manifestări ale unor diferențe neurologice fundamentale, demonstrate științific. O persoană diagnosticată cu TSA care pare „centrată pe sine” nu este rău intenționată; creierul său, pur și simplu, prioritizează și procesează informația autoreferențială într-un mod diferit, implicând rețele neuronale extinse, așa cm arată și acest studiu.

🧠 Meta-analiză recentă despre procesarea sinelui în cazul persoanelor diagnosticate cu autism – ce ne spune neuroimagistica funcțională?

Astăzi avem la dispoziție o sursă științifică de excepție, care aduce lumină asupra modului în care persoanele diagnosticate cu TSA procesează informațiile despre sine. Este vorba despre o meta-analiză publicată recent, în aprilie 2025, în prestigioasa revistă Acta Psychologica (Elsevier), sub semnătura unei echipe internaționale de cercetători: Yue Yuan, Mingda Tao, Aibao Zhou, Xiangli Guan și Jiaomei Zhang.
Acest studiu – „Neural mechanisms of self-processing in autism: An ALE-based meta-analysis” – nu este doar o sinteză riguroasă a celor mai relevante studii fMRI din ultimii 20 de ani, ci și o dovadă a progresului pe care îl facem, pas cu pas, în înțelegerea autismului la nivel cerebral. Metodologia folosită (Activation Likelihood Estimation) este una dintre cele mai sigure și recunoscute la nivel internațional, ceea ce conferă robustețe și credibilitate rezultatelor.

🔬 Ce se întâmplă în creierul lor când procesează informații despre sine?

La copiii cu dezvoltare tipică, procesarea sinelui activează în principal girusul frontal inferior drept, o zonă esențială pentru diferențierea dintre sine și ceilalți, empatie și imitație. În schimb, la cei diagnosticați cu TSA, procesarea sinelui implică o rețea cerebrală mult mai extinsă: lobul limbic (emoții, motivație), lobul temporal (memorie, limbaj), hipocamp (memorie autobiografică), amigdala (procesarea emoțiilor) și porțiuni din lobul frontal stâng. Această activare extinsă sugerează că, în lipsa unor mecanisme eficiente de diferențiere între sine și celălalt, creierul caută soluții alternative, implicând structuri suplimentare pentru a procesa informațiile despre sine.

🩺 De ce contează aceste diferențe?

Activarea insuficientă a sistemului neuronilor oglindă în contextul autismului afectează capacitatea de a distinge între sine și ceilalți, ceea ce poate duce la dificultăți în relațiile sociale, empatie și imitare.
Implicarea suplimentară a structurilor limbice și a hipocampului arată că procesarea sinelui în cadrul TSA este într-o mai mare măsură dependentă de procesele interne, emoționale și de memorie, decât de integrarea eficientă a indiciilor sociale externe.
Această „supraconectare” internă poate explica de ce copiii cu TSA par adesea centrați pe propriile trăiri și au dificultăți în a răspunde la emoțiile sau intențiile celorlalți.

💡 Implicații pentru intervenție

Integrarea informațiilor despre mecanismele cerebrale nu este doar un exercițiu academic, ci o bază solidă pentru intervenții mai eficiente, adaptate la specificul fiecărui pacient. Descoperirile ne arată că este esențial să stimulăm nu doar comportamentele vizibile, ci și modul în care copilul procesează informațiile despre sine și ceilalți, să lucrăm pe recunoașterea și diferențierea dintre sine și celălalt, să integrăm indiciile sociale în terapie. Fiecare copil diagnosticat cu TSA are un profil neurocognitiv unic, iar strategiile de intervenție trebuie să țină cont de această diversitate.
Înțelegerea acestor particularități, pe care nu le putem și nici nu trebuie să le schimbăm medical în sensul „normalizării”, este fundamentală. Ne ajută pe noi, specialiștii, să oferim o îngrijire mai bine adaptată și plină de respect, iar pe părinți și comunitate, să cultive acceptarea și să combată stigmatizarea. Ne permite să vedem copilul în integralitatea sa sprijinindu-l acolo unde are nevoie, fără a încerca să-i alterăm modul unic de a funcționa cognitiv.

Deși activitatea mea ca medic psihiatru pediatric este centrată pe identificarea și managementul comorbidităților care pot influența negativ calitatea vieții copiilor cu autism, consider la fel de important să înțeleg și să respect diferențele neurobiologice care definesc această tulburare. Rolul meu este să intervin acolo unde sănătatea fizică sau psihică a copilului poate fi afectată de anumite condiții medicale, să tratez ceea ce este tratabil și să sprijin ceea ce este vulnerabil. Dar, în același timp, cred cu tărie că trebuie să recunoaștem și să acceptăm acele mecanisme care nu reprezintă o „problemă de rezolvat”, ci expresia unei diversități naturale a modului în care funcționează mintea umană. 🧠

Sursa informațiilor: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39938388/
Gânduri bune! 🌿
✍️Dr. Cotică George-Bogdan

05/03/2025

🔎Copilul tău urmează să împlinească 6 ani și încă nu știi dacă este cea mai bună decizie să înceapă școala anul acesta? Mai mulți părinți au aceste dileme:
❓Este pregătit?
❓Va face față?
❓Are suficiente cunoștinte?
❓Este dezvoltat emoțional corespunzător?
❓Ar fi oare mai bine să repete grupa mare?

Dacă și dvs. vă aflați în această situație, puteți solicita o evaluare psihologică pentru a evalua în mod obiectiv nivelul de pregătire al copilului pentru înscrierea la școală.
📝Programările se fac la numărul 0750.256.254