9 martie 2017 - ziua care marchează începutul unui Vis. Ziua în care PRIMUL Atelier de Bunăstare a luat naştere.
Dar ce s-a întâmplat înainte de 9 martie 2017?...
Cu ceva timp înainte, o fetiţă bolnăvioară, cu capul plecat, inima frântă şi plete fără vlagă s-a reîntors acasă, în sânul familiei. Călătorise mult. Doi ani. Fără oprire. Era palidă, slabă şi foarte obosită. Totuşi, o parte din ea a rămas intactă - Puterea de a visa. Luni în şir a muncit să-şi refacă forţa vitală. Într-un final, a reuşit să-şi sărute fiecare lacrimă şi să-şi aline fiecare rană. Zâmbetul i-a revenit pe chip, iar chipul şi-a reluat strălucirea de odinioară. Apoi, în apropierea primăverii, în timp ce-şi pieptăna părul de aur cu câteva, zbârlite fire argintii, s-a gândit:
- Am trecut prin cele mai adânci abisuri, am depăşit chinuri îngrozitoare, am lăsat haosul să-mi sfâşie pielea până la os şi, totuşi, iată-mă acum: sănătoasă, în siguranţă şi cu mai multă încredere în viaţă. Totul a fost cu rost. Ştiu asta. Aşa că voi lăsa toate aceste învăţăminte să fie îndrumare şi pentru alţii. Iar în această călătorie, îndrumare pentru mine va fi Visul. Visule, sunt în urma ta!
Antrenamentele au început la Centrul Natura CHI, pe 9 martie 2017. Scopul era îmbunătăţirea calităţii omului. Important în zilele noastre, corect? Totuşi, ceva este special în toată povestea asta. A numit antrenamentele “Atelierul de Bunăstare”. Oameni din toate cotloanele oraşului aveau să vină pentru a-şi recâştiga starea de bine. Nu oricum, ci prin propriile forţe. Fata cu părul de aur şi fire argintii era hotărâtă să creeze oameni liberi, autonomi, care să poată face faţă şi celor mai grele încercări fără pastile, dispozitive exterioare sau chiar o altă persoană-ghid. Mai mult, era hotărâtă să aducă spiritul colaborării în comunitate. Toţi pentru Unul şi Unul pentru Toţi!
Mai concret spus, a unit domenii de mare interes, pecum medicina, psihologia, arta, ştiinţa, spiritualitatea şi sportul. Le-a îmbinat pe toate creativ. Apoi, a oferit semenilor căi eficiente prin care aceştia să revină la starea de fericire şi sănătate optimă pentru ei, folosind doar resursele native: puterea de focalizare (atenţia), respiraţia corectă, puterea de a iubi, imaginaţia, intuiţia şi puterea de conştientizare. Iată câteva din temele pe care le-a propus în comunitatea sa:
Mă echilibrez psiho-emoţional! Înţeleg cm să-mi gestionez gândurile şi emoţiile care mă tulbură, pentru a ajunge la starea de linişte şi pace dorită.
Restabilesc pacea minţii! Înţeleg mecanismele minţii şi cm o pot folosi în beneficiul meu, pentru a-mi creşte performanţa în activităţile zilnice.
Activez bunăstarea organică! Revitalizez cele 5 organe principale (inima, splina, plămânii, rinichii, ficatul) şi recalibrez sistemul hormonal (sistem de 7 glande hormonale).
Practic Dansul Inimii! Creez spaţiul necesar pentru ca ideile geniale (claritate şi clarviziune) să apară, iar iubirea să se manifeste în corp (stimularea endorfinelor, încălzirea extremităţilor, aspect mai tânăr).
Practic gimnastica de bunăstare! Cresc mobilitatea corpului. Mă mişc cu uşurinţă şi graţie.
Utilizez geometria sacră şi simbolurile divine în crearea realităţii! Observ şi trăiesc pe propria piele puterea adusă de infinit, spirală, floarea vieţii, geometriile sacre (solidele platonice).
Armonizez arhetipurile, elementele naturale şi energiile masculin-feminin! Mă joc cu rolul de rege-regină, magician-înţeleaptă, amant-curtezană, gladiator-amazoană. Percep în mine focul, apa, pământul, aerul şi le aduc în armonie. Creez coerenţă între energiile de tip masculin-feminin, lumină-întuneric, cald-rece, alb-negru.
Fata cu părul de aur şi zulufi argintii a menţinut constanţa întâlnirilor. În fiecare seară de joi a sunat gongul. Toată lumea din oraş ştia că Magia îşi face din nou apariţia la Atelierul de Bunăstare. Unii ajungeau, alţii erau cuprinşi de alte treburi. Şi mai era o mână de oameni care ajungeau la fiecare reuniune, perseverau acasă şi reuşeau să se vindece. Aceştia erau cei care dădeau sfoară-n ţară:
- Mi-au dispărut insomniile! spunea o doamnă cu încântare în glas şi veselie în ochi.
- Pe mine nu mă mai doare spatele! spune altcineva. Şi nici genunchii. Acum pot sta în picioare fără dureri.
Veştile continuau să circule:
- Mi-a trecut depresia! Am spus “adio” pastilelor. Acum dansez şi fac exerciţii zilnic. Am grijă de mine.
- Am învăţat să îmi fac timp pentru mine! Acum mă iubesc, nu mă mai ocărăsc pentru orice lucru minor.
- Relaţia mea de cuplu a înflorit! Era bună, dar acum e şi mai bună! Nu ştiam cm ar putea fi mai bună. Acum, ştiu!
- La muncă, totul e mai bine. Colegii mă întreabă ce fac de sunt aşa fericită şi încrezătoare. Se vede că m-am schimbat!
Da, starea de bine din comunitate creştea precum firul de iarbă: încet şi sigur; nu îl vezi că a crescut, decât după un timp mai îndelungat. Fata cu părul auriu se uita la aceste evenimente ca la un tablou frumos pictat în culori vii. “Da, şi-a spus în sinea ei, trăim într-un univers prietenos.” Iar în acel moment de reflecţie, a coborât privirea către inima ei, şi-a întins rădăcinile către Pământ, şi-a deschis aripile către Cer şi a rostit:
- Soldat al Iubirii... TREZIREA!
