Psihoterapeut dr. Andreea Chirilă

08/12/2025

Corpul are propriul lui mod de a vorbi despre relația cu ceilalți.
Fără să judece. Fără să acuze.

Uneori ne relaxăm lângă cineva fără să știm exact de ce.
Alteori apare o mică tensiune, o respirație mai scurtă, un ritm interior diferit.

Ceea ce înseamnă doar că sistemul nostru nervos răspunde la prezență, la ton, la energie.

Corpul spune mereu adevărul despre cm ne simțim.
Iar ascultarea acestui adevăr nu ne îndepărtează de ceilalți —
ne apropie mai mult de noi.

06/12/2025

În postarea anterioară vorbeam despre tensiunea musculară ca formă de protecție — felul în care corpul se mobilizează atunci când simte presiune sau alertă.

Astăzi mergem spre un alt semnal al sistemului nervos: oboseala bruscă.

De multe ori, când corpul simte că e prea mult, nu ne împinge să facem mai mult, ci ne invită să încetinim.
Nu este o renunțare.
Este o ajustare. O conservare. O formă de grijă.

Iar iarna poate amplifica acest răspuns.
Lumina e puțină, ritmul naturii e mai lent, iar corpul se poate sincroniza cu acest ritm fără să ne întrebe.

Oboseala care apare dintr-o dată nu e slăbiciune.
E mecanismul prin care corpul spune:
„Atât pot acum. Hai mai încet.”

Și poate că întrebarea care ne ajută în zilele astea este:
Care e ritmul pe care corpul meu îl poate susține astăzi?

30/11/2025

Tensiunea este adesea primul semnal că sistemul nervos se organizează pentru protecție.
Nu e o greșeală, ci un reflex de supraviețuire.
Ce poate comunica tensiunea?
• că ești în alertă subtilă, chiar și în repaus;
• că ai nevoie de predictibilitate;
• că există un impuls de acțiune blocat (fight/flight nefinalizat).
Întrebarea nu este «cum scap de tensiune?», ci «ce încearcă tensiunea să țină sub control și cm pot oferi siguranță corpului?»

29/11/2025

Mult timp am privit simptomele din corpul meu ca pe ceva ‘greșit’: tensiuni fără motiv, noduri în stomac, presiune în piept, zile în care nu puteam respira adânc sau în care oboseala apărea dintr-o dată.

Apoi, pe măsură ce am crescut în abordarea somatică, am început să înțeleg un lucru esențial:
corpul meu nu încerca să mă saboteze — încerca să mă protejeze.

Fiecare tensiune putea fi o formă de alertă blândă.
Fiecare presiune putea fi un semnal de limită.
Fiecare nod în gât putea fi un adevăr nerostit.
Fiecare respirație tăiată putea fi o încercare de a economisi energie.
Fiecare oboseală bruscă putea fi un apel la încetinire.

Corpul avea mereu un mesaj, doar că eu aveam nevoie să învăț limbajul în care mi-l transmitea.

Așa a început transformarea mea — nu forțând corpul să fie altfel, ci ascultându-l.

În această serie de postări, vreau să împărtășesc exact asta:
🌿 cm să recunoști simptomele somatice ca forme de comunicare,
🌿 cm să înțelegi ce încearcă corpul să îți transmită,
🌿 și cm să te întorci treptat la siguranță, fără presiune, fără luptă, fără să te forțezi să ‘fii bine’.

Pentru că, de fapt, corpul nu strigă ca să te sperie — ci ca să te aducă înapoi la tine.

19/11/2025

Uneori, când începem să privim cu sinceritate în interiorul nostru, descoperim nu probleme… ci uși.
Uși spre emoții pe care nu le-am lăsat niciodată să fie simțite cu adevărat.
Spre corpul nostru, pe care l-am ignorat în ritmul zilnic.
Spre nevoi care au rămas în șoaptă.

Și tocmai acest proces — de a asculta, de a simți, de a ne întoarce la noi — deschide drumul către feminitate.

Feminitatea nu vine din exterior.
Vine din interiorul unei femei care începe să își respecte ritmul, să își înțeleagă energia și să își onoreze emoțiile.
Vine dintr-o reconectare blândă cu sinele ei real: sensibil, intuitiv, blând.

Astăzi, te invit să privești în tine cu câteva secunde mai multă blândețe.
S-ar putea ca exact acolo să fie o licărire din feminitatea ta.

Te aștept la workshop. Te poți înscrie pe andreeachirila.ro

15/11/2025

27/10/2025

În cabinet aud adesea: „Nu mai pot să mă opresc din gânduri. Totul se agită în mine.”
În Somatic Experiencing, primul pas nu este să „rezolvăm” gândurile, ci să revenim în corp și să ne conectăm la ceea ce simțim aici și acum.

Corpul păstrează informația emoțională.
Când îl mișcăm conștient — prin pași atenți, stretching, respirație sau în alte moduri — ne permitem să simțim și să eliberăm tensiunea acumulată.
Senzațiile fizice devin mesaje: „Sunt aici, sunt în siguranță, pot să reglez ceea ce simt.”

Mișcarea nu e doar despre forță sau performanță, ci mai ales despre prezență și autoreglare.
Este un mod de a fi în contact cu emoțiile tale, fără a fi copleșit de ele.
De a-ți simți corpul, de a simți viața din el și de a reveni în centrul propriei experiențe.

Iar în ce mă privește, nu pot decât să mă bucur că am descoperit la timp: conștientizarea somatică și mișcarea conștientă mi-au salvat echilibrul psiho-emoțional. Faptul că am tras de mine să încep să practic jogging la 16 ani (pentru ca în timp mișcarea să devină parte din rutina mea zilnică) este una dintre cele mai bune decizii ale vieții mele.

Pentru că atunci când corpul este implicat, mintea găsește claritate, emoțiile se temperează și starea de bine devine mai accesibilă.

Astăzi știu că echilibrul nu vine doar din rațiune sau introspecție.
Vine din întoarcerea conștientă în corp.
Din mișcare care curge, respiră și reglează.
Din prezența care vindecă.