Psihoterapeut dr. Andreea Chirilă

24/03/2026

Călătoria Somatic Experiencing a continuat, de această dată, cu activarea împuternicirii și a reacțiilor de apărare naturale, existente deja în corp. Sunt profund uimită de capacitatea corpului uman de a deține toate acestea, în mod natural. Ele au nevoie doar să fie observate, activate și potențate.

Însă nu avem cm să facem toate acestea, decât într-un context de siguranță. Și intr-o relație, terapeutică sau nu, care să le poată conține.

Recunosc ca formarea Somatic Experiencing mi-a schimbat practica de psihoterapeut. Am coborât destul de mult din minte în corp. Pentru ca acolo sta adevarata capacitate de vindecare și descărcare a blocajelor, tensiunilor și chiar durerilor, fizice sau psihice.

22/03/2026

16/03/2026

Uneori, terapia începe cu un spațiu în care să poți respira.

Cabinetul meu este un loc cosy, liniștit și discret, unde oamenii pot veni așa cm sunt: cu întrebări, emoții, oboseală sau curiozitate despre ei înșiși.

Pentru mine, spațiul contează, pentru că poate deveni un loc sigur în care conversațiile importante să se întâmple în ritmul potrivit.

Aici se întâlnesc povești, emoții, întrebări și resurse – fiecare în ritmul său.

Un spațiu în care te poți simți suficient de sigur pentru a vorbi despre ce contează pentru tine cu adevărat.

12/03/2026

Din interiorul muncii de psihoterapeut

Din exterior, munca psihoterapeutului poate părea una a neutralității totale — un spațiu în care profesionistul rămâne calm, echilibrat și neafectat de ceea ce aude. În formare, învățăm despre neutralitatea binevoitoare: acea poziție interioară care permite să fim prezenți, atenți și implicați, fără a judeca și fără a ne lăsa absorbiți de poveste.

În realitate, lucrurile sunt mai nuanțate.

În cabinet intră zilnic fragmente de viață: dureri, pierderi, traume, speranțe fragile, încercări de a o lua de la capăt. Iar psihoterapeuții sunt, înainte de toate, oameni. Uneori anumite istorii ating ceva în noi. Alteori ne surprind emoții subtile – tristețe, îngrijorare, compasiune profundă.

Neutralitatea binevoitoare nu înseamnă absența emoției. Înseamnă capacitatea de a o observa, de a o conține și de a o folosi în serviciul procesului terapeutic.

De aceea, o parte esențială a profesiei se întâmplă în afara ședințelor: intervizare, reflecție personală, psihoterapia proprie, activarea resurselor care ne ajută să ne reglăm și să ne recuperăm.

Pentru că pentru a putea însoți oamenii în momentele lor dificile, avem nevoie și noi de spații în care să ne reechilibrăm.

În fond, poate că una dintre cele mai importante competențe ale psihoterapeutului este tocmai această capacitate: de a rămâne deschis, uman și prezent — fără a se pierde pe sine în povestea celuilalt.

08/03/2026

Astăzi, de 8 Martie, mă gândesc la ceva ce am învățat în timp — atât ca femeie, cât și ca psihoterapeut: feminitatea este un proces.
Este despre curajul de a te privi sincer.
Despre momentele în care te pierzi… și alegi să te regăsești. Despre a învăța să simți, să pui limite, să te asculți. Să ceri ceea ce-ți dorești.

Și eu am trecut prin acest parcurs. Cu întrebări, cu îndoieli, cu rătăciri și multă muncă interioară.
Am învățat că feminitatea se descoperă. Se cultivă. Uneori… se recuperează.

Așadar, la mulți ani femeilor care aleg, iar și iar, să se întoarcă spre ele însele. Care își oferă timp și spațiu pentru asta.

Pentru că feminitatea este ceva ce devenim, puțin câte puțin, pe parcursul întregii vieți. 💛

02/03/2026

Primăvara ne amintește că schimbarea începe atât în minte, cât mai ales în corp.

În natură, dezghețul se produce treptat. La fel și în sistemul nostru nervos. După perioade de „îngheț”, retragere sau suprasolicitare, corpul are nevoie de siguranță pentru a reveni la mobilizare și vitalitate.

În Somatic Experiencing, noi începuturi înseamnă:
🌱 mai multă reglare
🌱 mai multă prezență în corp
🌱 pași mici care cresc capacitatea de a simți fără a fi copleșiți

Primăvara nu forțează înflorirea. Ea creează condițiile pentru ca viața să reapară. La fel și procesul terapeutic.

01/03/2026

Primăvara vine, de fiecare dată, cu reamintirea despre noi începuturi. Natura nu se oprește din a reveni la viață, din nou și din nou. Avem nevoie să lăsăm fiecare rază de soare să ne fie făgăduință!

Pentru ca viața e aici, acum.

02/01/2026

Ce se întâmplă când nu te mai lupți cu mâncarea, ci începi să te asculți?

Sunt proiecte care nu apar peste noapte.
Cresc ani la rând, din studiu, din practică, din întâlniri cu oameni dragi.

Cursul meu de vindecare a mâncatului emoțional s-a născut din ultimii 10 ani de muncă, din doctoratul pe această temă și din multă experiență acumulată în cabinet – toate așezate într-un format accesibil, blând și profund.

Am adunat totul într-o carte, un Jurnal al stării de bine și un curs online inspirat din Somatic Experiencing, menite să te ajute să fii tot mai Acasă în corpul tău.

Mă bucur să scot la lumină un proiect de suflet, dar și unul solid, bine fundamentat – pentru că știu că poate face o diferență reală în relația cu mâncarea și cu noi înșine.

✨ Dacă simți că mâncatul emoțional nu e despre lipsă de voință, ci despre ceva mai profund, rămâi aproape.
Voi povesti mai multe în perioada urmatoare.

💙Salvează postarea dacă a simți ca e pentru tine.

20/12/2025

În perioada sărbătorilor, primim urările obișnuite de bine.
Și totuși, pentru mulți dintre noi, această perioadă vine cu mai multă presiune decât liniște.
Mai multe întâlniri. Mai mult zgomot. Mai multe task-uri. Mai puțin spațiu. Mai multe ‘ar trebui’.

Corpul simte asta, prin tensiune sau prin oboseală care apare din senin. De multe ori chiar prin nevoia de retragere sau de pauză.
Iar asta se întâmplă pentru că siguranța și liniștea în corp nu vin automat odată cu sărbătorile.

Binele tău poate însemna anul acesta să spui nu, să pleci mai devreme sau să-ți păstrezi ritmul. Să-ți asculți corpul chiar și atunci când nu se potrivește cu așteptările celorlalți.
Şi dacă ar fi o urare care simt că ar conta cu adevărat, ea poate fi aceasta:

Să-ți fie bine, în felul tău!

08/12/2025

Corpul are propriul lui mod de a vorbi despre relația cu ceilalți.
Fără să judece. Fără să acuze.

Uneori ne relaxăm lângă cineva fără să știm exact de ce.
Alteori apare o mică tensiune, o respirație mai scurtă, un ritm interior diferit.

Ceea ce înseamnă doar că sistemul nostru nervos răspunde la prezență, la ton, la energie.

Corpul spune mereu adevărul despre cm ne simțim.
Iar ascultarea acestui adevăr nu ne îndepărtează de ceilalți —
ne apropie mai mult de noi.

06/12/2025

În postarea anterioară vorbeam despre tensiunea musculară ca formă de protecție — felul în care corpul se mobilizează atunci când simte presiune sau alertă.

Astăzi mergem spre un alt semnal al sistemului nervos: oboseala bruscă.

De multe ori, când corpul simte că e prea mult, nu ne împinge să facem mai mult, ci ne invită să încetinim.
Nu este o renunțare.
Este o ajustare. O conservare. O formă de grijă.

Iar iarna poate amplifica acest răspuns.
Lumina e puțină, ritmul naturii e mai lent, iar corpul se poate sincroniza cu acest ritm fără să ne întrebe.

Oboseala care apare dintr-o dată nu e slăbiciune.
E mecanismul prin care corpul spune:
„Atât pot acum. Hai mai încet.”

Și poate că întrebarea care ne ajută în zilele astea este:
Care e ritmul pe care corpul meu îl poate susține astăzi?

30/11/2025

Tensiunea este adesea primul semnal că sistemul nervos se organizează pentru protecție.
Nu e o greșeală, ci un reflex de supraviețuire.
Ce poate comunica tensiunea?
• că ești în alertă subtilă, chiar și în repaus;
• că ai nevoie de predictibilitate;
• că există un impuls de acțiune blocat (fight/flight nefinalizat).
Întrebarea nu este «cum scap de tensiune?», ci «ce încearcă tensiunea să țină sub control și cm pot oferi siguranță corpului?»