12/03/2026
Din interiorul muncii de psihoterapeut
Din exterior, munca psihoterapeutului poate părea una a neutralității totale — un spațiu în care profesionistul rămâne calm, echilibrat și neafectat de ceea ce aude. În formare, învățăm despre neutralitatea binevoitoare: acea poziție interioară care permite să fim prezenți, atenți și implicați, fără a judeca și fără a ne lăsa absorbiți de poveste.
În realitate, lucrurile sunt mai nuanțate.
În cabinet intră zilnic fragmente de viață: dureri, pierderi, traume, speranțe fragile, încercări de a o lua de la capăt. Iar psihoterapeuții sunt, înainte de toate, oameni. Uneori anumite istorii ating ceva în noi. Alteori ne surprind emoții subtile – tristețe, îngrijorare, compasiune profundă.
Neutralitatea binevoitoare nu înseamnă absența emoției. Înseamnă capacitatea de a o observa, de a o conține și de a o folosi în serviciul procesului terapeutic.
De aceea, o parte esențială a profesiei se întâmplă în afara ședințelor: intervizare, reflecție personală, psihoterapia proprie, activarea resurselor care ne ajută să ne reglăm și să ne recuperăm.
Pentru că pentru a putea însoți oamenii în momentele lor dificile, avem nevoie și noi de spații în care să ne reechilibrăm.
În fond, poate că una dintre cele mai importante competențe ale psihoterapeutului este tocmai această capacitate: de a rămâne deschis, uman și prezent — fără a se pierde pe sine în povestea celuilalt.
