03/05/2025
"Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor." (Matei 19, 14)
Cred că așa aș deschide această poveste a luptei cu infertilitatea. Pentru ca imaginea asta e expresia credinței neîncetate cu care mă surprindea
în fiecare conversație. Si da, e vorba de credința în Dumnezeu. Pentru ea, statornicia și frica să abandoneze acest drum al infertilității înainte de încununarea venită într-un final
așteptat de peste 10 ani au fost călăuzite
de credința ce-o poartă în divinitate.
Ne știam deja de aproximativ un an cand am decis o intervenție grea pentru ea, dar absolut necesară. Au mai trecut apoi încă 2 până am reușit s o văd cu inima și brațele pline. Un parcurs lung… care i-a obosit și solicitat psiho-emoțional, financiar, fizic. Aș descrie imaginea asta ca expresia pură a maternității , iar în prim plan o avem pe ea, cu chipu-i blând, cu lumina si speranța pe care mi-a arătat o cu fiecare vizită și luna trecută împreună cu bine, de la primele transferuri eșuate, până și-a adus pe lume copilul. Determinată, puternică, extrem de curajoasă, pozitivă ,dar mai ales purtând în suflet tăria credinței ca va avea puiul ei.
M-a ales să-i fiu călăuză , prieten, medic, confident. Mi-a pus sănătatea ei și a fătului ei în mâini.Am diagnosticat-o, operat-o, am obținut și transferat după câteva încercări acest bob de viața ce avea să mă invite să l aduc pe lume, la finalul celor 39 de săptămâni împlinite în uterul mamei sale.
În imagine, Gabriel la câteva minute de la venirea pe lume.
👼🏼
Povestea asta încă se scrie.