28/12/2024
A apărut teza de doctorat Neuoștiințele Vieții Spirituale susținută la UMFCD (magna cm laude, 2023). Cartea este publicată la Editura Medicală ”Carol Davila” 2024.
Fragment din Cuvântul autorului
La începutul acestei cărți, sunt dator să Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul cunoașterii și al oamenilor minunați pe care i-am întâlnit pe drumul acestui proiect. Și, pe lângă aceasta, mai sunt dator să ofer o explicație amestecată cu multe mulțumiri. Le schițez pe ambele deodată, în cele ce urmează...
Pentru lucrarea de față sunt îndatorat multor persoane. Cronologic, după etapa cărților despre tainele creierului și apoi despre misterele universului, a apărut pasiunea pentru dialogul dintre teologie și știință, insuflată de Părintele Patriarh Daniel, în perioada când era Mitropolit la Iași. Îi sunt profund îndatorat. Urmam atunci Facultatea de Teologie Ortodoxă, după ce inițial
finalizasem studiile în matematică. Cumva paradoxal, deși eram pasionat și de cosmologie și de teologie, citind cam tot ce se putea citi în ariile celor două, nu cunoşteam nimic despre dialogul celor două arii, angajate de teologi și oameni de știință, în mediul occidental. Fiind student la Teologie în anul al III-lea, dar având o licență obținută în matematică, am primit recomandarea să realizez o lucrare despre dialogul dintre cosmologia științifică și cea teologică. Aceasta se întâmpla chiar la începutul anilor 2000.
Un alt moment important s-a petrecut șase ani mai târziu, într-o perioadă în care îi transmiteam Mitropolitului Moldovei și Bucovinei scurte rapoarte lunare care prezentau descoperirile din câmpul cercetărilor științifice.
Preocuparea pentru dialogul dintre teologie și știință căpătase caracteristicile unei activități curente. În scurtele rapoarte, întocmite în baza unor surse disponibile pe Internet (precum Sciencedaily.com. sau ScienceDirect.com), erau în atenție descoperiri și rezultate care prezentau relevanță pentru acest dialog, din cosmologie și astrofizică, despre găurile negre, din fizica fundamentală. Temele și ariile de interes s-au conturat cumva firesc, în prelungirea studiilor de matematică și teologie, a programului de masterat în fizica teoretică (care au inclus și teoria gravitației și cosmologia), finalizat în 2005. Totuși, în unele rapoarte erau menționate și alte descoperiri care vizau curiozități din lumea vie, descoperiri despre complexitatea și armonia formelor vii, dar și unele rezultate despre fenomenele încălzirii globale și amenințarea speciilor.
Undeva la începutul anului 2007, s-a consumat un alt moment. În timp ce făceam explorări pentru întocmirea raportului lunar, am descoperit ceva cu totul nou pentru mine. Pentru că în ScienceDaily existau scurte articole de prezentare a unor descoperiri din toate domeniile științelor, am găsit un studiu care sugera că 20 de minute de meditație echivalează cu 40 de minute de somn (nu am mai regăsit acest material, deși l-am căutat îndelung). Cunoscând vigoarea cognitivă și starea de bine pe care au arătat-o și o arată părinții neptici și călugării care priveghează îndelung, am inclus și acel rezultat în raportul lunar. Acesta a fost momentul în care neuroștiințele mi-au atras din nou atenția.
Începând de atunci, am început să caut tot mai mult studii asemănătoare, pentru micile mele rapoarte, și, mai apoi, pentru articolele de popularizare care priveau dialogul dintre teologie și știință (Mai mulți ani, aceste articole au apărut în cotidianul Lumina și în Săptămânalul Lumina de duminică. O parte din ele sunt și astăzi disponibile online)...
Cinci ani mai târziu, după multă lectură neorganizată și explorări nesistematizate, s-au conturat alte două momente minunate. Este vorba despre două întâlniri providențiale, cu două personalități ale vieții medicale românești: Prof. Leon Zăgrean (despre care aveam să descopăr, ulterior, că este cel care a adus în mediul academic medical din România primul curs de neuroștiințe) și regretatul Prof. Ovidiu Băjenaru (multă vreme Președinte al Societății Române de Neurologie, considerat de mulți dintre colegii domniei sale, un nume cu o contribuție importantă în școala românească de neurologie). Le sunt profund îndatorat celor doi profesori pentru numeroasele ore pe care mi le-au dăruit în întâlnirile de lucru, în multitudinea de emisiuni realizate împreună şi în lungile discuții telefonice. Am avut șansa să învăț enorm de pe urma clipelor petrecute împreună și vă port în suflet și în amintire cu multă recunoștință! Învăț și acum de pe urma întâlnirilor noastre!..
Datorez mulțumiri echipei de cercetare, alcătuită prin implicarea Prof. Leon Zăgrean și a Prof. Ana-Maria Zăgrean de la Centrul de Cercetare Neuroștiințe, UMFCD. Am fost decisiv ajutat în studiile desfășurate în laborator de: Alexandru Cătălin Pâslaru, Delia Oana Popa, care au avut, alături de Prof. Ana Maria Zăgrean și de Conf. Daniela Gabriela Bălan, un rol crucial în colectarea datelor în lungile zile de măsurători, pre- și post-experiență, stând ore întregi în activități individuale, cu cei aproape 40 de voluntari...
Cercetările au necesitat cheltuieli pentru diverse materiale, care s-au apropiat de 18.000 Euro. Mi-ar fi fost imposibil să reușesc singur să acopăr această sumă. Au fost necesare kituri salivare, achiziționate din SUA, cască cu senzori și materiale pentru măsurători EEG. Numeroși donatori, persoane fizice, m-au ajutat în acest sens. Fără ajutorul lor, partea practică a tezei nu ar fi putut fi realizată. Îi menționez aici, purtând în suflet multă recunoștință pentru ajutorul oferit: Nicoleta Corina Babalic, Constantin Zavate, Iolanda Maxiniuc, Costina Dobre, Carmen Cârlan, Andrei Domet Ciobanu, Vlad Cristian Manolache, Dr. Bajenaru Paslaru Adrian, Bratu Simona (Băiculești), Bianca Scorțea, Mihai Buf, Nicolae Dobre, Andrei Ologeanu, Monica Ion, Rodica Pop, Doina Șerban, Elena Codescu, Adina Barberu, Asociația Institutul de Formare (Iași), Claudiu Bărbieru, Dana Mihaela Lupu, Andrei Silviu Panaite, Liliana Siemsen, Moldovan Dan Eliodor (Elveția) și Beatrice Herrmann (Elveția) şi arbitrul Radu Tudor. Mulțumiri calde Dr. Alina Oritza (Elveția) și familiei Cristian și Cristina Neguț (Learning Ecosystem), pentru sprijinul consistent.
În prelucrarea datelor preliminare obținute și dezvoltarea analizelor ulterioare am beneficiat de colaboratori minunați, care au desfășurat, cu consecvență, o muncă minuțioasă. Îi menționez aici și le mulțumesc: Prof. Marian Silviu Poboroniuc și Dănuț Irimia de la Universitatea Tehnică ,,Gheorghe Asachi” Iași. Un ajutor important mi-a oferit Iulian Stoleriu, conferențiar la Facultatea de Matematică din Iași, care a răspuns favorabil invitației de a se alătura acestui proiect după mulți ani de la terminarea facultății în calitate de colegi. Esențială a fost și contribuția prietenei mele bune, psiholog dr. Oana Vicu pentru munca migăloasă și observațiile atente, formulate cu referire la secțiunea care a vizat evaluarea psihometrică. Tuturor le sunt dator cu mulțumiri!
Adresez un cuvânt de recunoștință echipei Spitalului Providența, unde am înființat Centrul de Cercetare în Medicină și Spiritualitate Creștină, pentru sprijinul acordat, precum şi managerului Marinel Talpeș şi doamnei contabil Mihaela Taciuc.
Pe parcursul acestor 10 ani, am primit multe încurajări pentru a finaliza acest proiect de la câțiva ierarhi: Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Nicolae întâistătătorul Mitropoliei Ortodoxe Române a Celor două Americi, Înaltpreasfințitul Iosif, întâistătătorul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, dar și din partea Preasfințitului Siluan, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a Preasfințitului Ignatie, Episcopul Episcopiei Romanului și Hușilor, și a Preasfințitului Atanasie de Bogdania, episcop vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și a Preasfințitului Sofian Brașoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului. Le mulțumesc pentru faptul că încurajările, în multe momente de poticnire, au contat enorm.
Fiind în regim de taxă, programul de doctorat a necesitat sume importante pe care nu mi le-aș fi permis. Un număr mare de persoane mi-au arătat mult sprijin prin plata propriu-zisă a taxei de doctorat, dar și prin rugăciune și încurajări: Cristina Gheorghe, Radu Lotrean, Felix Tătaru, Pr. Pompiliu Nacu din Monza (Italia), Pr. Trandafir Vid din Bologna (Italia), Pr. Ciprian Mihail Badin din Preston (Marea Britanie), Pr. Cristian Prilipceanu din Como (Italia), Pr. Nicolae Clempuș, Pr. George Axente și Doru Șandor (toți trei din Atlanta, Georgia SUA), Pr. Nicolae Lăpuște (Vancouver, Canada), Pr. Gabriel Ilieș și Pr. Valentin Ilieș, ambii din Texas, dar și Pr. Laurențiu Precup din Berna și Pr. Ion Popescu de la Biserica Icoanei din București.
Mulți prieteni apropiați mi-au fost de asemenea de ajutor și doresc să îi menționez aici: Pr. Narcis Axinte, Monica Costea, Dr. Ilie Crețu din Franța şi Ostap Paparega din Marea Britanie. Alături de aceștia, au fost și alte persoane apropiate care, în diferite momente, au sprijinit în varii forme acest proiect: Luciana Zangara (Italia), Claudia Tănase, Președinta Fraternității Medicilor
Ortodocși din Franța, Monica Turinici din Franța și comunitatea Parohiei ”Saint Sulpice” din Paris, împreună cu Părintele Răzvan Ionescu, de la care am primit multe încurajări.
În mod special, le mulțumesc profesorilor care au fost în comisie la susținerea lucrării, prezentată în iulie 2023. Este vorba despre Acad. Luiza Flonta, Prof. Daniel David, rectorul Universtității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Prof. Octavian Buda. Le mulțumesc mult și profesorilor care mi-au oferit multe observații utile despre conținutul lucrării: Prof. Mihaela Moisescu și Prof. Daniela Manuc. Am avut și numeroase termene strânse, care au ținut de calendarul activităților administrative, în pregătirea presusținerii lucrării. Le-aș fi gestionat foarte greu, ținând seama că întregul program s-a desfășurat la București, domiciliul și activitatea mea fiind în Iași. Și pentru acest ajutor prețios, oferit constant, cu multă căldură, adresez mulțumiri domnului Gabriel Babă.
În mod special, adresez mulțumiri conducătorului tezei, domnului Prof. Leon Zăgrean, pentru încrederea arătată în tot acest timp, și domnului Prof. Bogdan Ovidiu Popescu, pentru disponibilitate și sprijin, domnia sa acceptând – într-o perioadă cu un program încărcat - să lectureze textul și să scrie prefața pentru lucrare. Le mulțumesc de asemenea, călduros, doamnei Consuela-Mădălina Gheorghe, doamnei Elena Celărel și domnului director Petruț Radu de la Editura UMFCD, pentru colaborarea excelentă. Am reușit, într-un timp relativ scurt, să pregătim acest text pentru publicare, fără sincope, printr-o corespondență și muncă exemplare!
De asemenea, doresc să mulțumesc familiei, în primul rând soției, pentru infinita răbdare cu care m-a așteptat și mă așteaptă acasă, iar și iar, la întoarcerea mea din întortocheatele drumuri ale cunoașterii, dar și copiilor mei, care au fost și sunt pentru mine o continuă provocare și inspirație! Îi mulțumesc tăticului meu, Constantin (care nu a încetat să mă încurajeze mereu să îmi hrănesc curiozitatea cu alte și alte întrebări, și dorința de a explora), dar adresez mulţumiri și socrilor mei, Elena și Jan, care, cu multă delicatețe, mi-au arătat mult ajutor și îngăduință, în numeroasele zile în care, ocupat cu obligații de cercetare, am fost absent din viața familiei.
Tuturor le sunt îndatorat, tuturor le mulțumesc călduros!..
Ne-am putea imagina că peste doar câțiva ani, facultățile de medicină din Romania și școlile postliceale cu profil sanitar, vor oferi viitorilor medici și asistenți medicali astfel de cursuri opționale? Ar fi util ca viitorii medici să învețe, încă din timpul facultății, să își cultive compasiunea și să aplice această manieră de raportare inter-personală în relația cu pacienții? Ar fi de ajutor ca viitorii medici și asistenții medicali să cunoască potențialul terapeutic al vieții spirituale și impactul ei sanogen, pentru a apela la această resursă? Ar fi trebuincios pentru medici și pacienți să deprindă, încă de pe băncile școlilor de medicină, strategii și practici de creștere a rezilienței și de utilizare a acestei resurse în asistența medicală și în îngrijirea de lungă durată? Descoperirile din ultimele decenii oferă răspunsuri la aceste întrebări. Credința și viața spirituală, pe care mulți medici, asistenți medicali și pacienți nu le neglijează, pot oferi astfel de resurse, iar cercetările științifice care evidențiază această realitate nu sunt puține. Experiența vieții spirituale se dovedește a fi benefică, atât pentru personalul de îngrijire cât și pentru pacienți, și chiar dincolo de intervalul îngrijirii medicale. Ea poate modula, de o manieră dezirabilă, și relația medic-pacient, sporindu-i caracterul terapeutic, dar poate crește și calitatea vieții și a sănătății celui vindecat. Depinde de noi ce anume vom face în anii care vin.
28 noiembrie 2024
Textul integral al Cuvântului autorului este disponibil la
https://www.researchgate.net/publication/387465081_Neurostiintele_Vietii_Spirituale_teza_de_doctorat_UMFCD_2023_-_Cuvantul_autorului?fbclid=IwY2xjawHc4vtleHRuA2FlbQIxMAABHf8TKYM4WHv2KtRhT2hAXtTGPeEiHJisNLDp-CTSFtIFsly9RGHF01Y4dA_aem_xB7m-FOAdcs-U7cXTEfaDw
PDF | Cuvâmtul autorului. Mulțumiri adresate colaboratorilor. | Find, read and cite all the research you need on ResearchGate
