06/11/2025
Ajunsesem deasupra norilor, cred ca eram deja in etapa de cruise fly. In dreapta mea un cuplu la vreo 35 de ani se tineau de mana si atipise linistiti. Ma uitam la restul oamenilor din avion care pareau linistiti, stapaniti de un sentiment de siguranta desi, sub noi, este o prapastie de mii de metri daca ceva nu merge bine. Ma gandeam ca in acest avion ma aflu dintr-o nevoie: sa fiu alaturi de unul dintre cei mai buni prieteni intr-un moment stresant al vietii lui de parinte. Si, probabil ca mine, toti sunt in acest avion pentru rezolvarea unei nevoi. Dar zborul nu a aparut ca o nevoie, nu, a aparut ca visul unor frati sa zboare, sa stapaneasca inaltimile. Si nu a fost doar visul lor, dar cu siguranta initial a fost doar visul unei mâini de oameni…un vis in care doar ei au crezut la inceput, un vis luat in deradere si ridiculizat de multi la inceput. Un vis realizat cu pretul vietii. Insa odata concretizat acest vis, chiar si in forma lui bruta, rudimentara, imediat multi s-au adunat in directia imbunatatirii si perfectionarii acelui vis.. dar deja, pentru acestia din urma, nu mai era despre vis, era despre o nevoie…nevoia de a ne dezvolta, de a ne deplasa, de a face profit si uneori dintr-o motivatie meschina (la nivel profund) de a face mai bine si de a “corecta” ce li se parea ca nu au facut bine cei care au avut visul. Dar noi astazi, zburam pentru ca cineva, candva, a avut un vis. - O viață de om.
Asa a aparut si procedura de FIV, cu un vis de darui copii celor care pe cale naturala nu pot. Nu renuntati la visul vostru, oriunde ati lupta!
