18/04/2026
Infertilitatea nu se vede.
Nu vine cu semne evidente, nu are simptome care să o trădeze din exterior. Așa că, de cele mai multe ori, nu știm cine trece prin asta.
Mi s-a întâmplat frecvent, în ultimii ani, să am în cercul de prieteni sau familie cupluri care suferă de infertilitate… iar despre asta să știu doar eu din grup.
Infertilitatea este, de cele mai multe ori, o luptă dusă în intimitate.
Fiecare cuplu are motivele lui pentru care alege asta și, într-un fel, este de înțeles. Este o problemă profund personală și, probabil, în multe situații, aș face la fel.
Dar ce nu cred că aș face — și totuși văd frecvent — este să nu cer ajutor.
Uneori, chiar și o consiliere psihologică poate face diferența.
Așa cm infertilitatea era un subiect tabu acum 10 ani, am senzația că astăzi terapia a devenit noul tabu.
Și totuși, am văzut cupluri la care schimbarea după terapie a fost vizibilă.
Există și situații în care, dezamăgiți de experiențe anterioare (de comunicare, de soluțiile oferite), unii aleg, ca formă de retragere sau revoltă, să nu mai facă nimic o perioadă.
Dar timpul trece… iar șansele scad.
Doar săptămâna aceasta am întâlnit 3 astfel de cazuri. Aproape identice.
Infertilitatea nu se vede.
Dar voi o vedeți în fiecare zi, atunci când vă priviți în oglindă.Și vă spun din experiența acestor ani: multe cupluri își definesc ulterior perioade din viață ca fiind
„anii în care ne-am luptat cu infertilitatea”.Este o amprentă profundă — asupra psihicului, relației de cuplu și vieții sociale.
Dar există o diferență majoră între cei care rămân acolo… și cei care merg mai departe:
CEI CARE ALEG SĂ ACȚIONEZE!
Cuplul m-a vizita, a ales sa actioneze. Sa lupte cu endometrioza si sa creada ij sigurul lor embrion obtinut, acest copil simpatic foc❤️❤️❤️