24/05/2025
Când simțurile devin ghizi ai sufletului:
🌏Expoziția de astăzi, „World Unseen”, mi-a reamintit de o intervenție psihopedagogică, pe care am avut-o acum câțiva ani, alături de un copilaș nevăzător. El m-a învățat despre bucuria autentică și despre ce înseamnă cu adevărat să „simți” lumea.
⏳Acești copii ne reamintesc că viața nu e despre „a face neîncetat”, ci despre „a simți”, „a descoperi” în profunzime si de a realiza acțiuni în congruenta cu acestea⚖️. Fiecare copil cu nevoi speciale ne aduce conștientizări, ne ancorează în prezent și ne învață să privim cu inima. Ne invită, prin simpla lor prezență și mod de a percepe lumea, să regândim relația noastră cu simțurile, cu timpul și cu ceea ce înseamnă „a fi”.
👣Simțurile devin complementare – când vederea lipsește, auzul și atingerea colaborează pentru a construi o hartă interioară a lumii. Așa numitul „auz tactil” se referă la perceperea sunetului prin vibrații și atingeri – o formă de orientare și învățare în care corpul „ascultă” împreună cu mintea.
🪩Una dintre cele mai reprezentative expresii ale acestei realități a fost imaginea din cadrul expoziției – creată special pentru a fi percepută prin atingere. Pentru o persoană nevăzătoare, astfel de reprezentări nu sunt doar simboluri vizuale adaptate, ci modalități reale de conectare cu lumea: fiecare striație, fiecare rid sau contur devine informație, trăire, contact cu realitatea. În acest fel, imaginea devine o punte între simțuri și sens, între percepție și înțelegere.🌞
🫀Din perspectivă psihopedagogică, aceste experiențe reflectă o plasticitate senzorială impresionantă și capacitatea de adaptare profundă a ființei umane. Ele ne reamintesc că în educația copiilor cu deficiențe, atenția este direcționată spre dezvoltarea resurselor și nu pe limitări, pe încurajarea explorării și nu pe restrângerea posibilităților.🎖️
Sunt aici să descoperim și să solidificăm potențialul propriu, întrucât „educația completă se află la intersecția dintre educația minții și educația inimii”. – Aristotel
