Psihoterapeut Elena Ana Herea

08/07/2025

Pufosenie cu colți: ce impact are estetica ambivalentă asupra copiilor?(Labubu, Huggy Wuggy, BanBan, Siren Head și altele)

‼️ În ultimii ani, au apărut pe piață o serie de jucării „de pluș” care combină elemente aparent drăgălașe cu trăsături grotesc-înfricoșătoare: colți ascuțiți, ochi agresivi, zâmbete forțate sau expresii ambigue. Labubu, Huggy Wuggy, BanBan, Siren Head sunt doar câteva exemple.

La prima vedere, pot părea „cool”, „haioase”, „mai edgy” — dar pentru copii, în special sub 7 ani, aceste jucării NU sunt inofensive. Dimpotrivă, pot avea un impact psihologic negativ grav și tăcut.

---

CE SPUNE PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII

Copiii mici nu au capacitatea cognitivă de a separa complet realitatea de fantezie. Ei nu înțeleg simbolurile așa cm o fac adulții. Așadar, când primesc o jucărie care pare pufosă și prietenoasă, dar are colți de rechin sau un zâmbet malefic, psihotic, mintea lor intră într-o confuzie afectivă profundă.
Această confuzie duce la anxietate latentă, frică de somn, coșmaruri, comportamente agresive sau retrase — și uneori chiar tulburări de atașament.

Psihanalista Melanie Klein a vorbit despre felul în care copiii interiorizează figuri bune și figuri rele. O jucărie care le combină într-o singură imagine creează o ambivalență care poate dezechilibra copilul emoțional.

Donald Winnicott, un alt mare psihanalist, a explicat că jucăriile de tranziție (ex: ursulețul de pluș) sunt importante pentru dezvoltarea sănătoasă tocmai pentru că oferă siguranță emoțională, predictibilitate și coerență afectivă. Ce se întâmplă când această coerență este bruscă și mai ales incongruentă?

---
CE SPUN SPECIALIȘTII

„Un personaj ca Huggy Wuggy, care pare drăgălaș dar scoate colți groteşti sau apare în clipuri violente pe TikTok, nu este potrivit pentru preșcolari. Copiii pot deveni desensibilizați față de agresivitate sau pot începe să manifeste frică fără să înțeleagă de ce.”
— Prof. Dr. Aric Sigman, psiholog britanic specializat în influențele media asupra copiilor (BBC, 2022)

🔹 „Simbolurile ambigue pot declanșa conflicte afective greu de procesat de copii. Ceea ce pentru adulți e cool, pentru copii e neliniștitor.”
— Dr. Jean Twenge, psiholog specializat în dezvoltarea copilului, autor „iGen”

---

CÂTEVA SEMNE DE ALARMĂ LA COPII EXPUȘI LA ASTFEL DE JUCĂRII:

Coșmaruri, treziri frecvente

Frică de a rămâne singur

Agitație aparent „fără motiv”

Comportamente agresive în jocuri

Atașament excesiv față de o jucărie cu trăsături ambigue

Evitarea contactului vizual sau a exprimării emoțiilor

---

✅ CE PUTEM FACE CA PĂRINȚI

1. Verifică jucăriile înainte de a le introduce copilului. Dacă ție îți inspiră confuzie sau disconfort, e un semn mai mult decâ clar că nu sunt potrivite.

2. Nu banaliza reacția copilului. Dacă spune că „îi e frică de plușul cu dinți”, ascultă-l. Nu e „prostioară”, e anxietate reală.

3. Alege jucării cu mesaje clare emoțional: ce e blând, e blând. Ce e fioros, rămâne în cărți sau povești, nu în brațul copilului.

4. Evită expunerea la conținut TikTok / YouTube cu astfel de personaje. Mulți copii au fost speriați nu de jucărie, ci de videoclipurile virale asociate (Huggy Wuggy e un exemplu clar).

---

Dacă ai observat astfel de jucării la copilul tău sau ai întrebări legate de comportamentul său emoțional, e important să le discutăm — cu un psiholog sau măcar cu un adult conștient de implicații.

Copiii noștri au nevoie de siguranță emoțională, nu de haos drăgălaș cu colți.

---

📎 Surse și lecturi suplimentare:

BBC: "Huggy Wuggy: Parents warned over disturbing TikTok videos"

Jean Twenge – iGen: Why Today’s Super-Connected Kids Are Growing Up Less Rebellious, More Tolerant, Less Happy

Donald Winnicott – Playing and Reality

Melanie Klein – The Psychoanalysis of Children

---

📢 Distribuie acest mesaj dacă și tu crezi că jucăriile trebuie să inspire încredere, nu teamă mascată.

03/07/2025

Știți cine este Labubu? Sigur ca mulți știu...

Recunosc că eu cunoșteam foarte puțin despre Labubu până nu am discutat cu ai mei colegi despre efectul foarte sever pe care îl poate avea asupra minții și sufletului copiilor un "cocktail toxic" dintre o păpușă (Labubu sau altele...), excesul de timp petrecut în fața ecranelor, emisiuni nepotrivite pentru vârstă, rețelele sociale și un teren emoțional mai fragil.

MESAJUL SCURT ESTE - luați copiii mici din fața ecranelor și limitați la maximum expunerea la Social Media (aici nu este vorba despre privit un număr redus de minute la desene animate, de lecții on-line sau scurte jocuri de strategie, ci de marile Rețele de Social Media, cm ar fi TikTok și altele).

Limitarea la maximum 3 ore pe săptămână are efecte benefice chiar și după un timp scurt de evitare, de doar 2 săptămâni - link în comentarii.

Dacă nu o facem acum, cât sunt copiii mici (adică până în adolescență), vom pierde ireversibil ... trenul. O dovedesc studiile recente pe adulți tineri (link în comentarii, asupra unui studiu cu pacienți având vărsta medie de 21 ani), care arată că reducerea temporară a expunerii la Social Media nu are efecte benefice susținute.

Trăim niște vremuri foarte speciale și acum este chiar ceasul al 12-lea pentru a opri această majoră agresiune asupra sufletului copiilor noștri.

Înainte să fie "bântuiți de Labubu" și împinși în anxietate, violență sau depresie!

20/03/2025

Transmiterea culturii: Vertical vs. Orizontal – Cum ne modelăm viitorul?

În cultura românească, așa cm în orice cultură autentică, valorile, tradițiile și înțelepciunea se transmit, încă în multe regiuni ale țării, de la o generație la alta, de la părinți la copii, de la profesori la elevi, de la bătrâni la tineri. Aceasta este ceea ce Gordon Neufeld numește „transmiterea pe verticală” – un proces prin care cultura este infuzată prin relații de atașament sigure, oferind un cadru stabil în care copiii pot crește, învăța și deveni adulți echilibrați.

În schimb, în societatea modernă, observăm un fenomen tot mai răspândit: transmiterea pe orizontală. Asta înseamnă că valorile, normele și comportamentele sunt adoptate de la egal la egal, între copii și adolescenți, fără intervenția maturilor care să ghideze procesul. Consecințele acestui fenomen sunt vizibile peste tot: o generație care își caută reperele în cercurile de prieteni sau pe rețelele sociale, în loc să se ancoreze în valorile transmise de familie și comunitate.

Acest fenomen este descris pe larg de Gordon Neufeld și coautorul său Gabor Maté în cartea ”Ține-ți copiii aproape. De ce părinții trebuie să conteze mai mult decât anturajul”. Cei doi autori explică modul în care, atunci când copiii și adolescenții își iau reperele de la egalii lor, ei devin nesiguri, anxioși și mult mai vulnerabili la presiunea grupului. Cultura transmisă pe orizontală nu oferă stabilitate, ci schimbare continuă și superficialitate.

Exemple din cultura românească? Gândiți-vă la modul în care copiii învățau odinioară respectul pentru tradiții, limba română, istoria și spiritualitatea prin poveștile bunicilor, prin obiceiurile de sărbători și prin modelele oferite de familie. Astăzi, însă, aceste repere sunt înlocuite de influențele efemere ale trendurilor virale, ale influencerilor online și ale grupurilor de prieteni, ceea ce duce la o pierdere a identității și a rădăcinilor culturale.

Mulți tineri spun astăzi că tradițiile românești sunt „învechite”, dar trebuie să facem o distincție clară: ele sunt vechi, dar nu învechite. Faptul că au trecut testul timpului arată că ele conțin înțelepciune acumulată de generații și oferă stabilitate, identitate și coerență. Tradițiile nu sunt doar relicve ale trecutului, ci un mod prin care ne conectăm la cine suntem, la valorile noastre profunde și la comunitatea din care facem parte. Ele ne ajută să ne ancorăm în ceva mai mare decât noi înșine și să nu fim pierduți în schimbările rapide și adesea haotice ale lumii moderne.

Cum putem reveni la transmiterea verticală? Prin reînnodarea relațiilor de atașament între generații. Prin petrecerea timpului cu copiii, prin împărtășirea poveștilor de familie, prin implicarea lor în tradiții și prin oferirea unui model matur și autentic. Cultura noastră nu trebuie să fie doar o amintire, ci o forță vie, care se transmite prin iubire, respect și continuitate.

Tu cm contribui la transmiterea culturii pe verticală?

05/03/2025

Cum să nu cazi în capcana indignării fabricate

Trăim într-o eră în care ingineria socială nu mai este doar un concept abstract, ci o realitate zilnică. O realitate în care furia și indignarea sunt arme folosite pentru a crea polarizare și conflict. Se construiesc strategii sofisticate pentru a ne face să reacționăm impulsiv, să ne poziționăm agresiv, să ne enervăm pe „ceilalți” – fie că sunt de altă părere, din alt grup sau pur și simplu greșesc.

Dar ce-ar fi dacă am refuza să jucăm acest joc? Dacă nu ne-am mai lăsat trași în această spirală a indignării controlate?

Cum ne protejăm?

1. Observă mecanismul – De fiecare dată când simți că un subiect îți provoacă furie, întreabă-te: cine are de câștigat din asta? Indignarea ta ajută pe cineva să obțină influență, putere sau bani?

2. Nu reacționa instant – Indignarea e o emoție rapidă, menită să ne facă să reacționăm fără să gândim. Ia o pauză, respiră și privește situația cu mai multă distanță.

3. Alege să nu participi – Dacă vezi o dezbatere online menită să genereze furie, poți alege să nu intri în joc. Uneori, tăcerea este cea mai puternică formă de rezistență.

4. Fii sceptic față de „trendurile” emoționale – Dacă dintr-o dată toată lumea pare scandalizată de același lucru, întreabă-te: de ce acum? De ce asta și nu altceva?

5. Concentrează-te pe ceea ce poți schimba – Energia ta este prețioasă. În loc să o consumi pe indignare sterilă, investește-o în acțiuni reale, constructive.

Polarizarea funcționează doar dacă participăm la ea. Hai să nu le facem jocul.

Compasiunea este un scut universal – ne ajută să nu reacționăm din furie, să înțelegem mai degrabă decât să condamnăm și să ne păstrăm echilibrul chiar și atunci când suntem provocați.

31/01/2025

SchoolHUB – Siguranță în școli, sprijin pentru tine!

📞 Linie de asistență: 0374.078.078 | Disponibilă 12/7

Fie că ești elev, părinte sau profesor, siguranța în școli este esențială. SchoolHUB este linia de suport psihologic dedicată celor care au nevoie de ajutor rapid în situații de violență fizică, emoțională sau suferință psihologică în mediul școlar.

🔹 Pentru elevi – Dacă ai fost victima sau martorul unui incident care te afectează emoțional, suntem aici să te ascultăm și să te ajutăm.
🔹 Pentru părinți – Dacă observi schimbări îngrijorătoare în comportamentul copilului tău, îți oferim îndrumare și suport.
🔹 Pentru profesori – Dacă ai nevoie de sfaturi despre gestionarea situațiilor delicate din clasă, echipa noastră îți stă la dispoziție.

Ce oferim?

✅ Sprijin emoțional imediat – Psihologi specializați gata să te asculte și să te ajute.
✅ Intervenție în criză – Consiliere pentru situații de anxietate, depresie sau agresiune.
✅ Redirecționare către specialiști – Psihologi clinicieni, psihoterapeuți, psihiatri, poliție, instituții medicale și asistență socială.

📢 Nu ești singur! Ai nevoie de ajutor? Sună la 0374.078.078. Împreună facem școala un loc mai sigur!

www.sigurantascolara.ro

02/12/2024

De ce are omul nevoie de reguli?

Te-ai întrebat vreodată de ce avem nevoie de reguli și autorități în viața de zi cu zi? Immanuel Kant, unul dintre cei mai influenți filosofi ai istoriei, credea că oamenii, deși raționali și liberi, sunt înclinați să acționeze după propriile interese egoiste. Din această cauză, spune el, nu putem trăi în armonie fără un set de reguli clare și o autoritate care să ne ghideze.
„Omul este singurul animal care are nevoie de un stăpân ca să trăiască”, afirma Kant. Dar nu este vorba despre un stăpân arbitrar, ci despre o autoritate legitimă, guvernată de principii morale și raționale. Acest „stăpân” poate fi:
🔹 Legea morală interioară – vocea noastră interioară care ne spune ce este bine și ce este rău.
🔹 Structura juridică a societății – un sistem care asigură respectarea libertății și drepturilor tuturor.
Această idee subliniază dualitatea naturii umane: pe de o parte, suntem ființe raționale și libere, dar pe de altă parte, fără reguli sau principii, am risca să trăim într-un haos total.
💡 Gândește-te: Cum ne influențează regulile viața? Ne limitează sau ne eliberează?
Lasă-mi părerea ta în comentarii!

**Imagine generată cu ajutorul OpenAI

30/11/2024

Cum stabilim granițe sănătoase în relațiile de familie?
Relațiile de familie sunt esențiale pentru dezvoltarea noastră emoțională, dar pot deveni surse de stres dacă nu stabilim granițe sănătoase. Aceste granițe reprezintă limite psihologice și emoționale care definesc cine suntem, ce ne dorim și cm vrem să fim tratați de ceilalți. Fără ele, ne putem simți copleșiți, invadați sau neînțeleși.
Caracteristicile granițelor sănătoase
Pentru ca granițele să funcționeze optim, ele trebuie să fie:
1. Flexibile: O graniță rigidă poate bloca apropierea emoțională, în timp ce una prea permeabilă poate duce la invadarea spațiului personal. Flexibilitatea permite ajustarea limitelor în funcție de situație, păstrându-se însă nevoile de bază.
2. Permeabile: O graniță sănătoasă lasă să intre ceea ce este benefic (empatie, sprijin, comunicare), dar oprește ceea ce poate face rău (critici constante, lipsă de respect). Este ca o poartă care poate fi deschisă sau închisă în funcție de context.
3. Clar definite: Granițele confuze sau vagi pot genera conflicte. Este important ca ele să fie exprimate direct și să reflecte valorile și nevoile tale personale.
Cum identifici granițele tale?
Primul pas este să reflectezi asupra interacțiunilor care îți creează disconfort. Întreabă-te:
• Ce comportamente îmi invadează spațiul emoțional sau fizic?
• Ce nevoi personale ignor în relațiile mele?
• În ce situații simt că sunt obligat să fac lucruri împotriva voinței mele?
Cum comunici granițele în familie?
1. Fii clar și direct: Formulează mesajele într-un mod care să exprime ce ai nevoie fără a critica. De exemplu: „Am nevoie să discutăm fără să ridicăm tonul, pentru a putea înțelege ce simțim fiecare.”
2. Adoptă un ton empatic: Empatia poate deschide uși acolo unde o abordare dură le închide. De exemplu: „Înțeleg că vrei să mă ajuți, dar prefer să iau singur această decizie.”
3. Menține-ți poziția: Fii consecvent cu granițele stabilite, chiar dacă inițial familia poate rezista schimbării.
Ce faci când granițele sunt încălcate?
Dacă granițele tale nu sunt respectate, este important să reafirmi limitele și să explici consecințele: „Dacă această conversație continuă într-un mod jignitor, mă voi retrage.” Consistența în aplicarea granițelor ajută la consolidarea lor.
De ce să investim în granițe sănătoase?
Atunci când granițele sunt flexibile, permeabile și bine definite:
• Relațiile devin mai echilibrate, bazate pe respect și încredere.
• Stresul și tensiunile scad semnificativ.
• Fiecare persoană din familie își poate păstra individualitatea, fără teama de a fi judecată sau controlată.
Granițele sănătoase nu înseamnă izolare, ci mai degrabă deschiderea unei relații autentice, în care fiecare se simte liber să fie el însuși. Dacă ai dificultăți în stabilirea granițelor, sprijinul unui psiholog sau psihoterapeut te poate ajuta să înțelegi mai bine nevoile tale și să găsești modalități eficiente de comunicare.
Tu cm ai defini granițele sănătoase în relațiile tale?

** Imagine generată cu ajutorul inteligenței artificiale OpenAI.

18/11/2024

Freud și Jung: Două Perspective asupra Minții Umane

Sigmund Freud și Carl Gustav Jung sunt nume care au revoluționat psihologia, fiecare cu viziuni și contribuții unice. Deși au început ca mentori și colaboratori, diferențele dintre ideile lor au condus la o ruptură care a marcat direcții distincte în psihanaliză. Dar ce au în comun și cm se deosebesc cei doi?

Ce îi unește
Amândoi au pus inconștientul în centrul atenției. Freud vedea inconștientul ca locul dorințelor reprimate, în special cele legate de sexualitate, în timp ce Jung l-a extins, adăugând conceptul de inconștient colectiv, o parte comună tuturor oamenilor, plină de simboluri și mituri universale.

Atât Freud, cât și Jung au subliniat importanța copilăriei în formarea personalității, dar și rolul terapiei conversaționale, folosită pentru a scoate la lumină emoțiile ascunse.

Ce îi desparte
1. Sexualitatea:
- Freud considera că multe dintre conflictele interioare ale oamenilor provin din dorințe sexuale reprimate.
- Jung vedea sexualitatea ca fiin doar o parte dintr-un întreg mai mare, unde energia psihică (libidoul) includea și dorințe spirituale sau creative.

Religia și spiritualitatea:
- Freud era sceptic față de religie, pe care o considera o iluzie.
- Jung, în schimb, o percepea ca o parte esențială a dezvoltării sufletului uman, integrând miturile și simbolurile religioase în teoriile sale.

Interpretarea viselor:
- Freud considera visele ca împliniri ale dorințelor ascunse.
- Jung le vedea ca mesaje profunde din inconștient, care ne pot ajuta să ne descoperim sinele.

Ce putem învăța de la ei
Freud ne-a învățat să privim mai atent la emoțiile reprimate și să ne înțelegem conflictele interioare. Jung ne-a încurajat să explorăm simbolurile și să căutăm echilibrul între rațional și spiritual.

Ambele perspective sunt fascinante și aduc o înțelegere mai profundă a psihicului nostru. Tu cm te regăsești în ideile lor? Îți place mai mult abordarea analitică a lui Jung sau profunzimea instinctuală a lui Freud?

** Această ilustrație simbolică a fost generată digital pentru a evidenția diferențele și asemănările dintre Freud și Jung și nu redă trăsăturile lor fizice exacte din realitate, ci mai degrabă reprezintă ideile lor distincte.

29/08/2024

Loialitatea transgenerațională: Generator de Suferință în Prezent

În cadrul terapiei sistemice și al constelațiilor familiale, Bert Hellinger a adus în prim-plan un concept profund și adesea trecut cu vederea: loialitatea transgenerațională. Acesta se referă la legătura invizibilă și, uneori, neconștientizată, pe care o avem cu generațiile anterioare ale familiei noastre. Hellinger a observat că adesea purtăm, fără să ne dăm seama, poverile emoționale și traumele celor dinaintea noastră, ceea ce poate genera suferință în viața noastră de zi cu zi.

Loialitatea transgenerațională poate lua multe forme: de la repetarea unor tipare distructive de comportament până la asumarea unor emoții sau destinuri care nu ne aparțin. De exemplu, un copil poate „prelua” inconștient tristețea sau vinovăția unui părinte sau bunic, trăind apoi aceleași emoții ca și cm ar fi proprii. Hellinger sugerează că, pentru a rămâne loiali familiei, unii oameni își sabotează propria fericire, repetând greșelile sau suferințele generațiilor anterioare.

Această loialitate, deși bine intenționată la nivel inconștient, poate fi extrem de dăunătoare. Împiedică individul să trăiască o viață autentică, deconectată de tiparele trecutului. În loc să ne asumăm propriul destin, putem ajunge să trăim viețile celor care ne-au precedat, blocându-ne astfel evoluția personală și spirituală.

Recunoașterea și eliberarea de aceste loialități sunt esențiale pentru a trăi în prezent și a ne construi un viitor mai liber și mai fericit. Prin constelațiile familiale, Bert Hellinger a oferit o modalitate puternică de a dezvălui aceste legături ascunse și de a le transforma. Procesul implică adesea aducerea în lumină a acestor loialități, înțelegerea lor și, în cele din urmă, eliberarea de ele, permițând astfel individului să își trăiască propria viață, independent de poverile moștenite.

Așadar, loialitatea transgenerațională, deși adesea neconștientizată, poate fi un generator puternic de suferință în prezent. Cu toate acestea, cu ajutorul conștientizării și al unor practici terapeutice adecvate, putem rupe aceste legături și ne putem revendica dreptul la fericire și libertate personală.

05/08/2024