27/12/2023
Sărbătorile de iarnă pot reprezenta poate cea mai frumoasa perioadă din an pentru multe persoane. În același timp, pot reprezenta si momentul perfect al furtunilor în pahare mici, care se simt ca adevărate tsunamiuri: crizele de meltdown pe care le putem traduce ca "topiri", căderi nervoase, colaps.
Copiii sunt într-un carusel emoțional în această perioada, iar acest lucru poate fi greu de gestionat. Așteptarea Moșului, entuziasmul cu care deschid cadourile, bucuria (sau dezamagirea), vizitarea familiei si prietenilor, colindatul si uratul, dulciurile si sucurile, programul haotic, etc...sunt factori care pot contribui la declanșarea unor episoade de meltdown.
Pentru început ar fi indicat să aflați dacă aveți de-a face cu o criză de furie sau cu un episod de "meltdown".
O criză de furie este un răspuns comportamental care apare atunci când un copil nu obține ceva ce își doreste si, de regulă, încetează când rezolvă acest aspect. Mulți copii mici și preșcolari nu au încă limbajul pentru a se exprima sau abilități pentru a ține sub control emoțiile. Ei pot țipa, plânge sau bate din picior când sunt frustrați sau când încearcă să obțină ceva care își doresc sau au nevoie.
O criză senzorială, un "meltdown" este un răspuns declanșat necontrolat care apare atunci când un copil este suprastimulat, este un răspuns intens la o situație copleșitoare. Este modul prin care corpul și sistemul nervos ne comunică că este prea mult și semnalează nevoia de a reveni la siguranță. Aceste crize nu sunt planificate, intenționate si nu pot fi controlate.
Pentru mulți copii, dar și adulți, crizele au loc atunci când sunt bombardați cu prea multe informații. Creierul este prea stimulat de sunete, imagini, gusturi sau texturi. Devine copleșit încercând să proceseze totul. Aceasta se numește "supraîncărcare senzorială". Sentimentele intense ies la iveală sub formă de țipete, plâns, lovituri, fugă sau chiar retragere.
Crizele tind să se încheie în unul din două moduri:
- Prin modificarea sau reducerea cantității de intrare senzorială.
- Prin extenuare...până când devii complet epuizat. Unii oameni pot dormi mai mult. Alții devin retrași, nu mai socializează pe măsură ce sistemul nervos se resetează, plâng, etc.
Tendința părinților de a reacționa puternic la astfel de crize ale copiilor este de înțeles în contextul propriei lor expuneri- sunt înconjurați de multe persoane, sunt în vizită, sunt obositi, etc.
Însă, reacțiile nervoase nu fac decât să înrăutățească situația. Câteva recomandări pot fi de ajutor:
1. Rămâneți calmi și evitați interpretările negative.
A da un înțeles negativ comportamentelor copiilor ("este obraznic, alintat", "mă face de rușine", "face special ca să mă supere/să obțină ce vrea", etc.) îl face pe părinte să simtă emoții de frustrare, furie, dezamăgire, rușine și să reacționeze exagerat. Nu doar copilul dumneavoastră are astfel de reacții, nu sunteți un părinte rău, nu vă face de rușine...STOP!
Aceste reacții nu sunt semnele unui "copil alintat", ci o descărcare a impulsurilor energetice ale unui sistem nervos supraîncărcat. Reprezintă un strigăt de ajutor.
2. Îndepărtați copilul de factorii stresanți. Faceți acest lucru cu calm, fermitate și blândețe
Nu încercați să le țineți morală sau să le explicați cm stau lucrurile în acele momente. Când copiii sunt copleșiți de emoții, partea emoțională a creierului nu comunică cu partea rațională, care în mod normal reglează emoțiile și planifică cel mai bun mod de a face față unei situații. Discuțiile pot avea loc, în privat, după ce copilul se calmează.
3. Găsiți un spațiu liniștit unde vă puteți conecta cu copilul dumneavoastră
Oferirea unui loc fără suprastimulare- gălăgie, multe persoane, muzică, lumini, etc. ajută copiii să se liniștească mai ușor. Conectați-vă cu el ținându-l în brațe (dacă acceptă) sau fiindu-i aproape, vorbind puțin și blând, mângâindu-l ușor și oferindu-i spațiul și timpul de care are nevoie.
4. Numește și, astfel, îmblânzește
Pe scurt: Etichetarea emoției ne ajută să ne simțim mai calmi și să accesăm partea creierului care ne ajută să facem alegeri raționale, mai degrabă decât să reacționăm pur și simplu la emoții. Așa că...numiți emoțiile si validați-le: „Văd cât ești de supărat” "Înțeleg, este foarte multă agitație și ai și pierdut jucăria".
Atenție! Este foarte posibil ca în crizele de meltdown, validările să nu fie "auzite" și să nu stopeze reacția emoțională, însă pot contribui la crearea unei stări de confort și liniște.
5. Respirați adânc împreună
Doar câteva respirații adânci (respirație magică- despre care voi povesti în alt articol) pot aduce rapid un sentiment de pace. Exercițiile de respirație profundă îi ajută pe copii să învețe să-și oprească "motorul".
6. Fiți alături de el si în momentele dificile. Si, mai ales, fiți empatici! Tratați-i asa cm ați vrea să fiți tratați atunci când vă este greu.
7. Încercați să preveniți astfel de crize prin menținerea, pe cât posibil, a rutinelor în această perioadă, limitarea ecranelor, a zahărului și observarea, din timp, a semnelor suprasolicitării. Odihna este foarte importantă, alegerea momentelor când să spunem "nu" și "da", echilibru în limitele impuse.
Încercați să setați așteptări realiste...copilul dumneavoastră se va afla într-o situație extrem de stimulativă și în afara rutinei sale normale. Este de așteptat să apară și astfel de situații.Fiți dumneavoastră ancora de care copiii au nevoie în timpul furtunii și nu uitați să le vedeți comportamentul în context.
Vă doresc sărbători fericite, armonie și clipe unice alături de cei dragi!
Fotocredit: Pinterest
