26/04/2026
Duminica, ultima din luna aprilie, arata astazi dimineata din pat ca o zi frumoasa de primavara cu soare. D**a o noapte in care somnul nu a fost cel mai odihnitor, am decis sa merg pana la o librarie sa ridic o carte pe care o voi citi pentru unul din cluburile de lectura la care particip. M-am echipat cu haine lejere, ochelari de soare si cu dorinta de a face acest drum, dus - intors pe jos, ca este relativ aproape. Admirand natura care inverzeste, punand ganduri de recunostinta, usor usor a intrat vantul in actiune (s-a anuntat cod de vant). La inceput era placut, ba chiar facea parte din povestea mea de duminica contribuind la “ninsoarea” de petale ale copacilor infloriti. Am ridicat si cartea din librarie si eram pe drumul de intoarcere cu gandul la ce voi gati astazi si daca mai am nevoie de ceva ingrediente. Insa am fost smulsa dintr-o data din gandurile mele din cauza vantului care a devenit puternic, indaratnic, intens si creierul meu a facut aceasta asociere: e ca in viata, cand pe nepusa masa apare o criza, indiferent de ce fel: familiala, profesionala, identitara, relationala, finanaciara, si care te zdruncina din toti rarunchii, ba chiar ai senzatia ca te va lua pe sus, ca te face sa nu poti sa respiri si TOTUSI….
La fel cm acest vant, care nu strica frumosul din jurul lui (soare, temperatura placuta, natura verde), nici crizele noastre, problemele, blocajele nu anuleaza ce este functional si bun in viata noastra. Doar este nevoie sa invatam sa vedem dincolo de nori (chiar erau nori de praf), dincolo de blocaj, dincolo de frica. Viata este aici si acum! 💛
