Psiholog Raluca Butnaru

20/12/2025

"A (ne) oferi spațiu poate calma furtuna, dar nu ne învață siguranța. Nu înlocuiește încrederea.
Nu rezolvă frica din spatele tăcerii.

Evitanții nu se îndepărtează pentru că urăsc apropierea. Se îndepărtează pentru că doare să simtă. Iar lipsa contactului le confirmă adesea ceea ce le-a fost teamă tot timpul: că dragostea dispare atunci când lucrurile devin dificile.

Dacă vrei o conexiune reală, nu oferi doar distanță. Oferi siguranță emoțională. Asta înseamnă consecvență cu calm. Comunicare clară. Și limite care nu vin la pachet cu pedepse.

Lipsa contactului pare putere la început.
Tu ești calm. Ei sunt tăcuți.
Dar nimic din asta nu e cu adevărat vindecător.
Decât dacă siguranța intră în cameră.

Evitanții nu se tem de dragoste.
Se tem de ceea ce i-ar putea costa dragostea:
presiune, rușine, respingere.
De aceea se retrag.
Dar fără siguranță emoțională
nu revin înapoi întregi.
Se întorc speriați, fragmentați.
Sau, mai rău - nu se întorc deloc.

Siguranța emoțională nu este tăcere.
Este claritate fără haos.
Limite fără vinovăție.
Conexiune fără control."

Hamppy

Sursa imaginii: pinterest.com

19/12/2025

https://www.facebook.com/share/16mLSnwmZn/

19/12/2025

"Pentru prima dată în istorie, femeile nu se mai căsătoresc cu bărbați pentru supraviețuire, statut social sau siguranță financiară. Pot să își câștige propriii bani, să își plătească propriile facturi, să își construiască propriile vieți. Căsătoria nu mai este o necesitate - este o alegere. Și asta schimbă totul.

Acum, bărbații sunt evaluați în funcție de caracter, inteligență emoțională, integritate, consecvență și cât de în siguranță se simt pentru sistemul nervos al unei femei. Nu ceea ce oferă material, ci cm se prezintă personal. Cum comunică. Cum gestionează conflictele. Dacă cuvintele lor se aliniază cu acțiunile lor. Dacă aduc pace în loc de haos.

Și exact de asta atât de multe femei sunt singure.
Pentru că atunci când standardele se schimbă de la „Poate el să asigure tot ce am nevoie?” la
„Poate fi de încredere, respectuos și matur emoțional?”,
multe opțiuni dispar în liniște.
Cei mai mulți bărbați au fost crescuți să fie furnizori de bunuri și servicii, nu parteneri. Să câștige bani, nu să fie conștienți de sine. Să urmărească succesul, nu responsabilitatea.

Așadar, femeile aleg singurătatea în loc "să se așeze la casa lor". Pacea în locul potențialului. Stabilitatea în locul inconsecvenței. Preferă să fie singure decât legate de cineva care le epuizează emoțional, le minimizează sau le cere să se micșoreze doar pentru a menține relația.

A fi singur nu mai este un eșec - este discernământ.
Este dovada că dragostea nu mai înseamnă supraviețuire, ci standarde. Până caracterul nu va ajunge din urmă independența, multe femei vor continua să rămână în solitudine - nu singurătate. Pentru că nu doresc să-și compromită pacea."

Andy Burg

Sursa imaginii: pinterest.com

18/12/2025

"O caracteristică esențială a iubirii este ambivalenţa.
💗 Cei ce se iubesc sunt prinși între dorul de a aparține unul altuia și aspirația de autoîmplinire.

Pentru cupluri e important să știe că iubirea se hrănește și din diferențe și incompatibilități percepute. De aici rezidă marea șansă de a crește împreună cu celălalt și de a avea o relație de iubire vie. Astfel partenerii se provoacă reciproc să se cunoască mai bine, să se dezvolte, să învețe unul de la altul și împreună.

Alte caracteristici ale iubirii sunt:

💗 Iubirea e un proces complex, influențat de condițiile de mediu și factorii genetici.
Să spui, de exemplu, într-un conflict cu persoana iubită: "Asta numai din cauză că taică-tu era un bețiv" nu ajută la nimic. Explicațiile unidimensionale sunt înșelătoare.

💗 Iubirea este un sentiment complex.
Trăim permanent într-o încrengătură de relații.
Încă din burta mamei, relația plină de iubire ori dificilă a viitoarei mame cu copilul ei ne poate influența evoluția. Evoluția psihică ne este marcată de relațiile cu ceilalți. Chiar și mai târziu în viață, iubirea înseamnă o dependență reciprocă, o oscilare între "mine" și "tine". Dorurile, nevoile și dorințele noastre caută răspunsuri. Răspunsul pe care îl primim, fie el binevoitor sau de respingere, are un efect asupra noastră. Ne întărește sau ne slăbește.

💓 Psihoterapeutul Michael Collen definește iubirea drept "dialogul în rezonanță reciprocă, între corp, spirit și suflet".

Să iubești sufletul să fii iubit este o dorință umană profundă. Privirea plină de iubire pe care o îndrept către partenerul meu/partenera mea îi încurajează potențialul și îl/o ajută să se dezvolte. [La fel se întâmplă și cu iubirea față de copii, frați, prieteni etc.]

💓 Psihoterapeuta Verena Kast scrie "Poate că iubirea se naște abia atunci când recunoaștem la un om iubit cele mai mari posibilități ale sale și pe urmă, pe parcursul relației, le dezgropăm din el prin iubire."
Să dezgropăm prin iubire aspectele optime ale celuilalt. Atâta forță are iubirea.

💓 Terapeutul de cuplu și familie Felicitas Römer descrie: "Un partener iubitor simte la celălalt ceva ce acesta încă nu a perceput în mod conștient la sine. Poate fi o calitate deosebită, o trăsătură sau o înzestrare. Dacă unul dintre parteneri reflectă în mod pozitiv această caracteristică pozitivă a celuilalt - dacă o recunoște și o comunică drept o trăsătură deosebit de agreabilă - celălalt poate atunci să o recunoască la sine și să învețe să o aprecieze drept o parte importantă a propriei persoane. Astfel, dezgropăm prin iubire ceva din celălalt."

În secolul XXI iubirea necesită
🌱 Curaj. Să nu renunți în situațiile de criză la relație.
🌱 Capacitate de autocritică. Să îți asumi răspunderea într-o situație de criză, să nu cauți doar defectele partenerului, ci să fii dispus să te privești pe tine însuți/însăți critic.
🌱 O privire limpede asupra rănilor reciproce. Într-o ceartă ne protejăm în mod reglex propriul sine și ne apărăm de celălalt. Merită să ne punem întrebarea "Ce anume protejez la mine și cm te rănesc astfel pe tine?"
🌱 Capacitate de a ierta. De capacitatea de a cere iertare și disponibilitatea de a acorda iertare.
🌱 O privire sinceră asupra ta în oglinda celuilalt. Cu ajutorul partenerului poți reuși să înțelegi mai bine latura ta vulnerabilă, sinele tău grandios sau sinele tău defensiv.
🌱 Intimitate. Să fim dispuși să ne deschidem în fața celuilalt, să oferim privirii sale ceea ce protejăm, ascundem cu rușine sau admitem cu greu față de noi înșine. E un proces reciproc, de la egal la egal."

Barbara Röser, Udo Röser ▪︎ "Copilul interior rănit și iubirea"

🧭 Temă de reflecţie:
Te invit să observi în interiorul tău ce te împiedică să îți deschizi inima și să îți exprimi iubirea față de cei pe care îi iubești? Cu curaj și vulnerabilitate.

Sursa imaginii: pinterest.com

18/12/2025

"Bursele digitale de parteneri, precum și mecanismele aferente de alegere a unui partener ne pun sub semnul întrebării capacitatea de a iubi.

Să ai o relație înseamnă să traversezi crize şi să te aperi împotriva îndoielilor și incertitudinilor. Pentru asta ai nevoie de o calitate importantă: siguranța de sine.

Siguranță de sine în relaţii dobândim încă din cea mai fragedă copilărie în urma experienţelor de atașament avute cu cele mai importante persoane de referință ale noastre, care sunt de regulă părinţii. Nesiguranță în experienţele de ataşament înseamna şi nesiguranță de sine.

Piața digitală a iubirii pare să ofere o soluție sigură. Bursele de parteneri își fac reclamă cu interschimbabilitatea relaţiilor, ne îndreaptă dorința către profilul optim și către partenerul croit pe măsura noastră, care se ascunde în coșul de cumpărături. Și pe acela trebuie să-l găsim.

Iubirea de cuplu modernă este supusă (în privința sexualității și nu numai) sistemelor de valori ale unei societăți orientate către performanță - succes, productivitate, optimizarea profitului și a sinelui. Aceste valori ne impregnează relațiile sociale, ne marchează încă din grădiniță, școală în mod conștient sau inconștient, ca indivizi și, mai târziu, cupluri.

⚖️ Universul muncii și suprastimularea electronică, pe de o parte, și universul iubirii, pe de altă parte, se află în dezacord pronunțat: presiunea existențială și presiunea performanței ocupă acele spații parteneriale care sunt absolut necesare pentru vitalitatea iubirii."

Barbara Röser, Udo Röser ▪︎ "Copilul interior rănit și iubirea"

Sursa imaginii: pinterest.com

17/12/2025

Despre ruptura dintre generații și nevoia de reconectare

Muzică: Vama Veche, Tudor Chirilă, Andrei Cojocaru (COJO)Versuri: Tudor Chirilă, Andrei Cojocaru (COJO)Producție muzicală: Dan Opriș Mix&Master: G...

17/12/2025

"Atunci când copiii se bucură de figuri parentale stabile, afectuoase și atente, ei se simt în siguranță și învață să aibă încredere în sine și în ceilalţi, pe măsură ce se aventurează în lume. Ei au încredere că își pot exprima toate emoţiile, mâhnirea, furia inclusiv naivitatea și altele.

Copiii care se simt în siguranță și siguri pe ei se pot bucura deopotrivă de forța și energia propriilor trupuri - ei ating tot ce le iese în cale; își întăresc musculatura jucându-se; se bălăcesc în cadă; explorează lumea pe scutere, biciclete sau în picioarele goale; şi nu se ruşinează să se ţină de mână, cu tandreţe şi gingășie, cu un prieten sau cu un frate.

În copilăria ideală, copiii ştiu că sunt liberi să greșească și să eșueze pe măsură ce învaţă. Ei știu că, indiferent de consecinţe, pot găsi ajutor în imediata apropiere și că vor fi ghidați cu blândețe atunci când trebuie să îndrepte ceva. Îngrijitorii lor îi protejează de situațiile și persoanele periculoase pe care le întâlnesc. Sistemul lor și sistemele din jurul lor sunt în echilibru.

Totuși, viața este rareori ideală.

Pe parcurs apar tot felul de obstacole. Deși durerea fizică și durerea emoțională fac parte din viață, mulți dintre persoanele care au adoptat comportamente adictive au fost nevoite să îndure mai multă durere decât puteau. Unii dintre noi au crescut în familii în care dinamicile erau nocive - au fost fie exploatați, fie neglijați de adulții de care se temeau și pe care îi detestau pe de o parte, dar și de a căror prezență și iubire aveau nevoie uneori.

Întrucât copiii mici își interpretează emoții ca pe niște informații prețioase care spun ceva despre ei înșiși și nu despre ceilalți oameni din mediul lor, acei copii care sunt neglijați sau abuzați au mari șanse să se simtă vinovați pentru comportamentul îngrijitorilor lor."

Cece Sykes, Martha Sweezy, Richard C. Schwartz ▪︎ "În spatele dependențelor"

Sursa imaginii: pinterest.com

16/12/2025

"Dacă pot, contribui bucuros la rezolvarea conflictelor și problemelor în măsura posibilităților."

16/12/2025

"Trauma de dezvoltare se bazează pe perturbările relaţionale suferite în decursul copilăriei, perturbări ce au impact asupra dezvoltării sentimentului de Sine al copilului.

Trauma complexă este un termen-umbrelă care include, de asemenea, perturbările ce apar ulterior în viaţă la nivelul sentimentului de Sine. Acestea pot include experiențe trăite la vârsta adultă precum violenţa domestică, traficul de persoane, încarcerarea și tortura sau situațiile în care evadarea dintr-o circumstanță toxică, abuzivă sau violentă nu a fost posibilă.

Cu bunele și cu relele pe care le implică, relațiile ne modelează.

Trauma complexă vorbește despre felul în care relațiile dintre indivizii aflați în poziţii dominante îi afectează pe indivizii aflați în poziţii subordonate. Dinamicile relaționale traumatice pot să apară atunci când unele persoane mai vulnerabile sunt nevoite să se bazeze pe altele aflate la putere pentru a-și asigura supraviețuirea și starea generală de bine. În teoria ataşamentului, se acorda o atenție deosebită modului în care acest lucru se manifestă între părinţi și copii. Dar este important să conștientizăm felul în care acest aspect se manifestă și pe scară mai largă, dincolo de ataşamentul deficitar experimentat în sistemele familiale.

Trauma relațională rezultă, de asemenea, din opresiunea exercitată asupra comunităţilor, a culturilor și a națiunilor. Aceste sisteme relaționale de opresiune și de subjugare creează și perpetuează traume complexe. Nu putem separa procesul de dezvoltare al unei persoane de societatea în care aceasta se dezvoltă.

În domeniul sănătăţii mintale a apărut o mișcare care este în creștere și care se ocupă de aceste îngrijorări de amploare, încercând să extindă adoptarea unor perspective și a unor modele mai bine informate din punct de vedere cultural. În contextul discuțiilor despre traumă, este important să identificăm moștenirea istorică a brutalității, opresiunii şi a generaţiilor marcate de traume complexe care au afectat profund si continuă să afecteze oamenii și culturile vulnerabile."

Laurence Heller, Brad J.Kammer ▪︎ "Vindecarea traumei de dezvoltare"

Sursa imaginii: pinterest.com

15/12/2025

"Iubirea necondiționată sună astfel:《Te iubesc, fără să te țin în strune, indiferent cm te porți tu. Asta nu înseamnă că-ți accept orice comportament, ci că te accept întotdeauna pe tine, ca persoană.》

Nevoia aceasta de iubire părintească este prin definiție una primară și nu poate fi satisfăcută decât de către părinți. Mulți dintre cei care merg la terapie se află acolo tocmai pentru ca să-și împlinească această nevoie care-i macină pe dinăuntru.

Într-o terapie de succes, terapeutul joacă – pentru client – rolul părintelui. Procesul se numește „transfer“. Atunci când se petrece, clientul își poate vedea satisfăcută nevoia aceea de demult. Iar când încheie terapia, asta se întâmplă fiindcă a evoluat până dincolo de nevoia lui intensă de a fi ocrotit de un părinte care n-a fost niciodată acolo pentru el.

Dacă-i oferi copilului tău iubire necondiționată când e mic, va căpăta încrederea că e demn de a fi iubit. Și, când vine vremea, va fi în stare să plece de acasă având în suflet mai multă siguranță. Asta înseamnă că va avea capacitatea de a-și întemeia noi relații profunde și, în același timp, va continua să rămână apropiat emoțional de tine.

Însă, din cauza trecutului, e posibil ca tu să nu-i poți oferi copilului tău, în mod automat, o iubire necondiționată. Nu te autoflagela din cauza asta. E important să ai în minte această problemă pentru a putea face distincția între ființa umană pe care o ai în față și comportamentul pe care ea îl etalează. Exercițiul acesta de vigilență nu e departe de ceea ce ai învățat să faci, dacă ai trăit în aceeași casă cu un alcoolic. Te-ai obișnuit să distingi omul de boala lui."

Janet Woititz ▪︎ "Mai bun decât părinții tăi"


Sursa imaginii: pinterest.com, Shadfar

14/12/2025

14/12/2025

"Prezența iubitoare este ușor de recunoscut.

Imaginați-vă o mamă fericită și mulțumită privind chipul dulce al nou-născutului ei liniștit. Este calmă, iubitoare și atentă. Fără grabă și fără distragere, cei doi par a fi în afara timpului... pur și simplu fiind ținuți cu blândețe într-un câmp al iubirii și înțelepciunii vieții, sunt la fel de prezenți unul cu celălalt.

Când cineva menține o prezență iubitoare pentru celălalt, are un efect puternic. Posibil fără să observe măcar, celălalt se simte mai în siguranță, îngrijit și chiar înțeles. Când se întâmplă acest lucru într-o relație terapeutică, vindecarea a început deja.

Prezența iubitoare este o stare de a fi.
Este plăcută, bună pentru sănătate, recompensatoare în sine. Este o stare în care simți că celălalt este deschis și bine intenționat. În forma sa pură, este hrănitoare din punct de vedere spiritual și sensibilă la subtilități. Este cea mai bună stare în care poți fi atunci când oferi sprijin emoțional.

O viață emoțională sănătoasă necesită un loc sigur pentru a exprima sentimentele și pe cineva iubitor care să fie martor.

Prezența iubitoare este un sprijin emoțional și este o parte importantă a relaționării cu ceilalți. Poate face o mare diferență în viețile noastre.

În psihoterapie este esențială.

Oamenii învață despre relaționare prin experiență. Primele noastre experiențe creează modele pentru tipurile de relații de care vom fi capabili. Dacă experiențelor timpurii le-a lipsit dragostea și grija adevărate, este puțin probabil să ne bucurăm de ele mai târziu în viață, decât dacă facem ceva pentru a schimba această programare timpurie, decât dacă descoperim noi modalități de conectare.

Prezența iubitoare înseamnă, în primul rând, a fi în prezent. A fi prezent. Este despre a fi concentrat asupra a ceea ce se întâmplă în momentul respectiv, atât în ​​propria experiență, cât și în experiențele celui cu care ești. Este o deschidere și un schimb. Nu se bazează pe idei sau pe cuvinte. Este o conexiune emoțională creată între sistemele nervoase a două persoane care ne cere să ne predăm.

Nu există iubire fără plăcere.
Dacă vrem să fim în prezență iubitoare, trebuie să găsim plăcere în a fi alături de oameni.

Cum facem asta?
Cum obținem plăcere în a fi alături de cineva?
Trebuie să o căutăm.
Trebuie să ne luăm în mod deliberat timp pentru a căuta ce este bun la această persoană cu care suntem, ce ne face să ne simțim bine. Trebuie să căutăm ce ne inspiră la această persoană.

Această căutare și descoperire trebuie să devină un obicei și prima noastră prioritate.

Ajută să rămânem calmi.
A fi calm ne permite să ne luăm timpul, să nu ne ocupăm cu altceva, să nu ne lăsăm atrași de griji sau de rezolvarea problemelor. Trebuie să stăm destul de ferm în mijlocul eșecului. Să nu încercăm să realizăm/rezolvăm nimic. Să evităm efortul. Să dezvoltăm capacitatea de a încetini ritmul.

Calmul ne ajută să fim sensibili și deschiși la bucurie."

Ron Kurtz

Sursa imaginii: pinterest.com