Psiholog Raluca Butnaru

06/05/2026

"Normalitatea în sănătatea mintală este condiția de funcționalitate socială, impusă și acceptată de societate în scopul realizării personale. (W. Boehm)

Normalitatea pare mai bine definită în dinamică, în sensul adaptării armonice în fiecare moment al existenței, în funcţie de mediul său și istoria sa și a colectivităţii sale, ca o rezultantă a calității raportului personalitate/mediu, şi nu ca o absenţă a bolii sau a posibilității de "plutire" intr-un câmp de forţe contradictorii.

Putem considera normalitatea drept posibilitatea unei istorii echilibrate a subiectului, iar dimensiunile ei, drept totalitatea proceselor de adaptare la mediu, conform modelului general al speciei (posibilităţilor de răspuns al marii majorităţi a colectivităţii).

Sănătatea mintală înseamnă emoții pozitive, o viață creativă în care provocările obișnuite primesc răspunsuri flexibile.

G. Cornuțiu (1998) afirmă că un om sănătos psihic e acela care trăiește și afirmă o stare de confort psihic într-o coerență și globalitate care nu e sesizată niciun moment în mod fragmentar și într-o continuitate care presupune o dominantă (!) a sentimentelor pozitive constructive și optimiste față de cele negative.

Omul sănătos psihic este activ și are plăcerea acestei activități, o caută, este voluntar, vrea să se afirme, sa se împlinească. Are un set de valori ierarhizare și voluntare pe care le trăiește și le promovează."

Florin Tudose ▪︎ "Tratat de psihopatologie"

Sursa imaginii: pinterest.com

05/05/2026

05/05/2026

"Somnul protejează organismul de efectele distrugătoare ale supraoboselii. În condiţii normale, el
urmează un orar regulat, asemenea cu foamea, care apare la orele obişnuite de masă.

O treime din viaţa noastră se scurge în somn - o proporţie apreciabilă, care indică marea sa importanţă. El facilitează funcțiile reparatoare vitale şi relaxarea.

Somnul este un proces reglator autonom involuntar.

În timpul somnului, organismul este realimentat cu energie proaspătă. Putem compara sistemul
nervos cu un acumulator de capacitate limitată, dar flexibilă, care se poate doar reîncărca de îndată ce a fost descărcat.

Somnul este absolut esenţial vieţii şi sănătăţii prin faptul că el descarcă cu regularitate tensiunea într-un singur sens, cu scopul de a reface potenţialul în celălalt sens.

Cercetări sistematice, folosind electroencefalografia în stare de somn, au arătat că somnul de noapte
cuprinde stadii sau cicluri în care profunzimea lui variază. Se poate face o distincţie între două clase
majore de somn - somnul non-REM şi somnul REM (sau paradoxal) - care nu se pot înlocui unul pe altul.

Oboseala şi somnolenţa sunt normal urmate de adormire, care este urmată de un somn uşor. Apoi urmează stadiul somnului moderat şi profund, după care urmează somnul paradoxal, starea de vis. Această suită ondulantă se repetă de trei până la cinci ori pe noapte, profunzimea somnului descrescând în timp ce starea de vis se prelungeşte.

Somnul cel mai profund nu este neapărat şi cel mai revigorator. Relaxarea totală se petrece în cursul somnului paradoxal, în faza mişcărilor de ochi rapide.

Înregistrările electroencefalografice au arătat că, în timpul acestor perioade, activitatea creierului corespunde mai mult stării de veghe decât
altor faze de somn. În acelaşi timp, răspunsul la stimuli externi este nul.

Visele se produc în timpul fazelor REM.
Ochii se mişcă în spatele pleoapelor închise, în
timp ce corpul este într-o stare de relaxare musculară externă. Proporţia de faze de relaxare profundă faţă de totalitatea somnului descreşte progresiv odată cu creșterea vârstei.

Somnul paradoxal este vital.
Visele sunt parte din somnul sănătos, chiar dacă sunt la trezire. Subiecţii privaţi sistemic de aceste faze de somn REM au căpătat simptome nervoase marcante chiar după câteva nopţi fără vise. În cursul nopţilor
următoare, aceşti subiecţi au prezentat o nevoie extremă să recupereze, iar timpul petrecut în vise a fost mai mare decât media.

Visele uşurează mintea de conflicte emoţionale zilnice. Visul apare ca un slujitor credincios al somnului, protejând sănătatea mintală, iar somnul non-REM garantează sănătatea organismului."

Curs psihosomatică și psihologia sănătății

Sursa imaginii: pinterest.com

04/05/2026

"Mecanisme instinctive de apărare ale corpului:

🌱 Implicarea socială - conexiunea cu ceilalţi pentru a avea un sentiment de siguranță (cea mai evoluată formă de apărare)
🌱 Strigătul de ajutor - ca să mobilizezi o persoană mai puternică sau mai abilă să te ajute
🌱 Fuga - mecanism de apărare care mobilizează; simți frică.
🌱 Lupta - mecanism de apărare care mobilizează; simți furie.
🌱 Împietrirea (situația în care rămâi încremenit din cauza fricii) - mecanism de apărare care imobilizează; te simti paralizat, dar ochii pot scana împrejurimile, căutând o scăpare.
🌱 Blocaj complet sau colaps - mecanism de apărare care imobilizează; cea mai primitivă formă de apărare; nu permite adaptarea la mediu; te simți neajutorat, îți pierzi mobilitatea și nu mai ești conștient de ce se întâmplă în jur.

💔 Poți să rămâi captiv în oricare dintre aceste mecanisme de apărare; ele rămân active în interiorul tău și totuși poți să-ți duci viața mai departe. Din fericire, dispui de mecanisme la diverse niveluri ale organismului care împiedică inima si creierul să se blocheze complet."

Julie Brown Yau ▪︎ "Reconectarea cu propriul corp"

Sursa imaginii: pinterest.com

04/05/2026

https://www.emdr-romania.org/training-de-baza-level-2-bucuresti-15-17-mai-2026-cu-andreea-apostol/

04/05/2026

"Știai că primul mecanism instinctiv de apărare al omului atunci când percepe un pericol este acela de a rămâne conectat cu ceilalți? Este cea mai evoluată formă de apărare. Conexiunea cu alt indivizi care sunt în siguranţă, cu care putem comunica, ne permite să rămânem prezenţi chiar şi într-o situaţie de criză sau în cazul unui eveniment traumatic.

Desigur, într-o situaţie cumplită s-ar putea să nu avem pe cineva în preajmă care să fie în siguranţă.

Uneori persoana care se presupune că este la adăpost vrea să-ţi facă rău. Următoarea variantă de apărare este să ceri ajutor. Această reacție are legătură cu sistemul nervos simpatic (SNS) și cu circuitele din creier care se activează în caz de pericol.

Dacă nu e nimeni de încredere care să-ți vină în aiutor, sistemul mecanismelor de apărare te pregătește de FUGĂ. În această stare de hiperexcitație, circuitele cerebrale asociate fricii se activează ca să te scoată din situația dificilă în care te afli.

În timpul unei experienţe traumatice, activarea reacțiilor la frică duce la întreruperea a 80-90% din capacitatea de funcționare a creierului. E un sentiment extrem de deconcertant și înfricoșător să îți dai seama că propriul creier nu funcţionează așa cm ar trebui. Dacă nu te poţi adăposti într-un loc sigur, următoarea linie de apărare a organismului este aceea de LUPTĂ, în care se activează circuitele creierului responsabile de apariția senzaţiei de furie. În această stare de hiperexcitație, se accelerează ritmul cardiac, respiri mai rapid și îți crește tensiunea arterială. Hiperexcitația nervoasă provoacă o avalanșă de hormoni asociați stresului.

Adesea, un șoc traumatic se produce atât de repede încât nu ai cm să recurgi la vreuna din aceste reacții de apărare, care pot rămâne blocate în tine.

Dacă nu poți activa una dintre reacțiile instinctive de mobilizare de tipul luptă sau fugi și nu poți ajunge într-un loc sigur, următoarea opțiune e să ÎNGHEȚI. Musculatura devine rigidă, ochii se rotesc și scanează continuu variante de evadare și de evitare a pericolului, căutând posibile soluții salvatoare. Dacă nu poți să acționezi și frica pune stăpânire pe tine, se mobilizează sistemul nervos parasimpatic (SNP) care se ocupă de conservarea energiei, instalându-se o stare de hipoexcitație sau de imobilitate. Ritmul cardiac și tensiunea arterială sunt încetinite, respirația e mai lentă și se eliberează opioide endogene care amorțesc durerea. În cazul în care amenințarea este letală, ele fac ca moartea să fie mai puțin dureroasă."

Julie Brown Yau ▪︎ "Reconectarea cu corpul"

Sursa imaginii: pinterest.com

03/05/2026

Ieri, fiica mea mi-a spus că ceva timp în urmă una dintre profesoare le-a cerut fetelor să nu poarte bluze care le descoperă umerii, pentru că, citez, „le fură atenția băieților” la test.

Și eu am rumegat această frază câteva ore.

Pe moment, după vreo patru secunde de evaluare rapidă a contextului, am spus răspicat: bu****it.

Și cred că în vocea mea s-a auzit revoltă(și nu pentru ca nu aș înțelege intenția profesoarei), pentru că eu pot purta blugi(și chiar o fac zilnic și la propriu și la figurat )în fiecare zi, pot posta despre , pot vorbi despre consimțământ, respect și responsabilitate masculină, dar când fiica mea vine acasă și îmi spune că, într-o școală, fetelor li se transmite că umerii lor sunt o problemă pentru atenția băieților, îmi dau seama cât de devreme începe rușinea și cît de inconștienți sunt oamenii cu educația.

Pentru că aici nu este vorba despre o bluză.

Este vorba despre felul în care fetele învață că trupul lor trebuie ajustat după privirea băieților, că ele trebuie să fie atente să nu „distragă”, să nu „provoace”, să nu „atragă”, în timp ce băieții primesc, indirect, mesajul că responsabilitatea pentru atenția și comportamentul lor se află în afara lor.

Nu umerii unei fete fură atenția unui băiat la test.

Treptat o fură ignoranța cu care este obișnuit. Nu brusc. Nu doar în cazurile grave. Ci în clasă, în familie, în glume, în observații aparent „nevinovate”, în reguli care le spun fetelor și băieților să se “acopere”(sau să-și acopere opinia).

Ca tată de fată, nu pot accepta ideea că educația băieților înseamnă controlul hainelor fetelor sau controlul emoțiilor băieților prin rușinare.

… pentru ca exact așa cm menajam bluza fetelor menajam și emoțiile băieților care trebuie să iasă cu “măsură” să nu cumva să…

Astăzi port blugi și pentru fiicele mele. Pentru colegele lor. Pentru băieții care tot pot fi agresați sexual și emoțional (și există dovezi ca așa și este)

03/05/2026

"Performance-art (arta performativă) este derularea unui moment artistic și experimentarea sa în momentul producerii. Este prin excelență o formă de artă imaterială. În majoritatea cazurilor corpul este principalul instrument sau mediu de exprimare.

Uan dintre cele mai cunoscute artiste în acest domeniu este Marina Abramović. Ea comunică publicului mesajul într-o manieră directă, reconfigurează relația cu privitorii, de cele mai multe ori testând limite fizice și psihologice ale suportabilității și ieșirea din zona de confort a sa și a privitorilor.

În anii 70, o serie de performance-uri atrăgeau atenţia publicului de specialitate. Performance-ul care a adus-o pe Marina în atenţia opiniei publice a fost Rhytm 0 (1974). Pe vizitatorii galeriei Studio Morra din Napoli îi aştepta artista în liniște, având în faţa sa o masă cu recuzita performance-ului şi cu un mesaj: "Sunt un obiect. Puteţi să faceți ce doriți cu mine. Îmi asum orice consecinţă. Inclusiv moartea mea." Timp de șase ore, publicul a avut control absolut asupra sa și în intervalul respectiv de timp participanții puteau să folosească cm doreau, în interacțiunea cu ea, 72 de obiecte așezate pe masă. Printre obiecte se numărau: un trandafir, ulei de măsline, o lamă de ras, un pistol încărcat având un singur glonț. Unele dintre persoanele prezente au tăiat-o, altele au mângâiat-o cu trandafirul și cineva i-a ţinut pistolul la tâmplă. La finalul performance-ului, Marina era epuizată, aproape goală, rănită și cu o nevoie foarte mare de a comunica verbal cu publicul, însă după scurgerea celor șase ore, imediat după "trezirea" artistei, vizitatorii au părăsit grăbiți galeria.

Performance-ul pune publicul față în față cu propriile dorințe și pulsiuni. Performance-ul Rythm 0 al Marinei Abramović îl transformă pe participant în instrument - acesta acționează, nu artistul. Cât de intensă va fi experința depinde chiar de public."

Sorina Daniela Dumitrache ▪︎ "Corp, traumă, vindecare"

Marina Abramović. Rhythm 0. 1974 | MoMA https://share.google/YxtWpLqPMvKvPs3xQ

Sursa imaginii: pinterest.com

02/05/2026

"Visele sunt portaluri spre experienţele tale personale din viața cotidiană, gânduri, imagini și senzaţii care te pot ajuta să-ţi tratezi problemele într-o manieră mai creativă, mai productivă și mai veselă.

Visul este experiența pe care o ai într-un tărâm al sufletului, un spațiu imaterial, comunicat într-un limbaj ce diferă de limbajul folosit în mod normal, când ești treaz. Evenimentele din vis sunt de obicei simbolice, evocând deseori dorințe sau frici. Când visezi, îţi vezi viaţa dintr-un nou unghi și sunt șanse să obţii noi informaţii și perspective.

Pentru supravieţuitorii experiențelor traumatice, visele pot părea un teren nesigur, ba chiar înspăimântător. Își pot face apariţia sub formă de coșmaruri recurente sau pavor nocturn şi includ detalii din traumele trecutului, ce tulbură somnul într-atât, încât îți vine să nu te mai culci sau pur și simplu nu mai poţi adormi.

Procesarea coșmarurilor ne poate ajuta să înțelegem semnificația și metaforele pe care le conțin, astfel încât să nu mai fim atât de sensibili față de conținutul lor."

Erika Shershun ▪︎ "Trauma sexuală"



Sursa imaginii: pinterest.com

01/05/2026

📌 15 – 16 mai 2026
workshop EMDR Romania, online
„Utilizarea EMDR în intervenția terapeutică pentru copiii supraviețuitori ai grooming-ului și exploatării sexuale”
susținut de Susan Darker Smith, formator senior EMDR Europe pentru copii și adolescenți.

Workshop – Utilizarea EMDR în intervenția terapeutică pentru copiii supraviețuitori ai grooming-ului și exploatării sexuale – 15-16 mai 2026 – Susan Darker Smith – EMDR Therapy

În perioada 15 – 16 mai 2026 va avea loc un workshop EMDR, online, cu tema „Utilizarea EMDR în intervenția terapeutică pentru copiii supraviețuitori ai grooming-ului și exploatării sexuale” susținut de Susan Darker Smith, formator senior EMDR Europe pentru copii și adolescenți. Progr...