31/05/2020
O călătorie de o mie de mile începe cu un singur pas. Vor fi obstacole, oboseală, efort dar și satisfacții, reușite, progres și mai ales bucuria ca ai ajuns la destinație.
Procesul terapeutic pentru reabilitarea copilului cu nevoi speciale este de lunga durată, dar fiecare pas făcut este o un progres și o cărămidă zidită pentru construirea unei vieți autonome și independente.
D**a aceste două săptămâni de lucru cu copii și revedere de la distanță cu părinți, rămânem cu 3 idei, auzite la cursuri, citite în cărți de specialitate, spuse de alte persoane și mai mult ca oricând le-am putut vedea în activitatea terapeutică:
1. Fiecare copil este unic, are propriul lui traseu de dezvoltare, de reușite și stagnare astfel compararea lui cu un alt copil, chiar și cu același diagnostic, nu își are sensul, aduce multa frustrare părinților și terapeuților. Însă fiecare copil poate fi comparat doar cu el însuși, pornind de la t0 – momentul în care s-a născut sau este adus în terapie, sau se dorește atingerea unui nou obiectiv și pâna la t1 sau t10 - dezvoltarea unei noi abilități/aptitudini. Terapeutul, părinții, profesorii scot tot ce e mai bun din acel copil, ajutându-l să devină cea mai bună versiune a sa.
2. Modul în care este aranjată sala de terapie, poate avea impact major asupra atenției copilului și concentrarea lui în sarcină: astfel pentru copiii cu dificultăți în a-și menține atenția sau sunt distrași de obiectele din jurul lui, este indicat ca sala de terapie sau camera sau sala de clasă să fie cât mai simplu amenajată, fără distractori. Astfel tot ce e inutil, la vedere, sau despre care copilul vorbește deodata în timpul terapiei, ar trebui scos din sală. Desigur până când alianța terapeutică este bine realizată, până când copilul își dezvoltă abilitățile de rezolvare de probleme, de colaborare, își dezvoltă mai bine atenția, el va fi readus în săli mai aglomerate vizual sau cu alți copii, deoarece mediul nostru înconjurător așa este, cu mulți stimuli. Astfel doar pentru prima etapă de stabilizare, este recomandată din punctul nostru de vedere o sală cât mai simplă (mai ales dacă copilul are dificultăți de concentrare, atenție, opoziționism).
3. Stima de sine a copilului – un element cheie pentru dezvoltarea lui. Pentru construirea stimei de sine, un element decisiv - mai sunt și altele, este succesul avut într-o activitate. Astfel când un copil reușește un lucru, oricât de minor ar fi, în prima etapă este bine să îi fie spus clar, simplu și într-un mod admirativ ce a reușit să facă și adultul să numească exact acțiunea corect reușită și să interpreteze acel succes spunându-i că este mai cooperant, atent, minuțios, deștept, îndemânatic, că are o memorie mai bună, știe să folosească acel obiect corect, că știe să facă acea acțiune așa cm i-a fost explicată. La final de ședință, rezerv două trei minute să apreciez verbal tot ce a făcut acel copil corect și bine, indiferent de nivelul lui dezvoltare verbală. Îi pot arăta încă o dată lucrurile realizate sau îi pot vorbi direct. Încrederea în sine este un indicator foarte bun pentru succes.
În continuare, vă invităm să vizionați câteva poze cu unele activități realizate în aceste două săptămâni. Spor in toate!
