16/12/2014
Ce este hepatita?
Hepatita reprezintă o inflamație a ficatului. Hepatita este cea mai frecventă dintre toate bolile contagioase grave. Cel mai des întâlnite sunt hepatitele de tip A, B, C și mai rar D și E. Alte tipuri de hepatită sunt determinate de abuzul de alcool, utilizarea de droguri sau de medicamente, precum și de ingestia de toxine din mediul înconjurător.
Hepatita este gravă, deoarece afectează numeroasele funcţii ale ficatului, cm ar fi producerea bilei (care contribuie la digestie), reglarea compoziţiei chimice a sângelui sau eliminarea substanţelor potenţial nocive din fluxul sangvin.
Cele cinci virusuri care provoacă hepatita se pot transmite în diferite moduri.
În general, faza acută a bolii durează între două şi trei săptămâni; vindecarea completă necesită circa nouă săptămâni. Deşi majoritatea pacienţilor se vindecă cu imunitate pentru întreaga viaţă, un număr mic de victime ale hepatitei (sub 1%) mor în faza acută. Alţii pot
face hepatită cronică, boală în care ficatul rămâne inflamat timp de şase luni sau mai mult. Această afecţiune poate determina ciroza şi chiar moartea.
Simptome ale hepatitei
Multe cazuri de hepatită rămân nediagnosticate, deoarece hepatita seamănă la debut cu gripa și evoluează fără o simptomatologie specifică. Totuși, semnele care indica că puteți suferi de hepatită sunt: pierderea poftei de mâncare, oboseala, durerile musculare sau articulare, greață și vărsături, durerile abdominale.
Dintre simptomele mai rare fac parte: aparițiaurinei închise la culoare, scaunele de culoare deschisă,icterul, stare mentală alterată, stupoare sau comă.
Cauzele care produc hepatita
În cazul hepatitei virale, severitatea şi durata bolii sunt determinate în mare parte de virusul
care a provocat-o.
Hepatita A, contractată cel mai frecvent oral, prin contaminarea cu fecale a alimentelor sau apei, este considerată cea mai puţin periculoasă formă a bolii, deoarece nu duce la inflamaţie
cronică a ficatului. Virusul hepatitei A se transmite, de obicei, prin manipularea improprie a
alimentelor, prin contact cu persoane din casă, prin jucăriile comune la grădiniţele de zi şi prin consumul de crustacee crude provenind din ape poluate.
Hepatita B apare ca urmarea a infectării cu cel mai răspândit virus hepatitic.
Virusul poate fi transmis de la mamă la copil, la naştere sau între adulți și copii, putând infecta familii întregi. Hepatita B se poate transmite şi prin contact sexual, transfuzii de sânge şi folosirea în comun a acelor de către utilizatorii de droguri intravenoase. Majoritatea pacienţilor cu hepatită B se vindecă complet, dar un mic procent dintre ei pot dezvolta hepatită cronică, ciroză hepatică sau cancer hepatic.
Hepatita C se transmite, de obicei, prin contact cu sânge sau ace contaminate. Hepatita C poate evolua fără nici un fel de simptome. 20-30% din purtătorii cronici fac ciroză în următorii 10 ani. Hepatita C se poate transmite prin transfuzii de sânge.
Hepatita D apare doar la persoanele cu hepatită B, având tendinţa să mărească gravitatea acesteia. Ea se poate transmite de la mamă la copil şi prin contact sexual. Cel mai rar dintre cele cinci virusuri hepatitice, virusul hepatitei D este şi cel mai periculos, deoarece implică două forme ale bolii evoluând concomitent.
Hepatita E apare mai ales în Asia, Mexic şi Africa.
Hepatita alcoolică, toxică şi medicamentoasă poate produce simptome şi inflamaţie a ficatului similare celor rezultând din hepatitele virale.
Diagnosticul hepatitei
Când simptomele pacientului sugerează o hepatită, diagnosticul se face pe baza analizelor de sânge.
Medicul poate, de asemenea, să solicite o biopsie de ficat (o probă de ţesut), pentru a determina extensia deteriorărilor la nivelul ficatului. Biopsia se face, de obicei, prin introducerea unui ac în ficat şi extragerea unui fragment de ţesut, care este trimis pentru analiză unui laborator.
Interferonul ajută la eliminarea virusului hepatitic
Abordare convenţională în tratamentul hepatitelor virale constau în repaus şi regim alimentar prescris de medic. În toate tipurile de hepatită, o alimentaţie corectă este o parte importantă a tratamentului. În mai multe cazuri, alimentaţia adecvată înseamnă un regim simplu, cu mese hrănitoare, bine echilibrate, care asigură caloriile necesare. În cazul hepatitelor non-virale, un pas important în vindecare este îndepărtarea totală a consumului de alcool sau a toximedicamentului.
În hepatita virale sau non-virale care se află în stadiul acut, trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice, întrucât eforturile organismului de a metaboliza alcoolul constituie o sarcină suplimentară pentru ficatului deja lezat.
Persoanele cu hepatite virale trebuie să fie conștiente că pot transmite boala partenerului partenerul său, prin contact sexual, mai ales în cazul hepatitei B.
Un medic de familie poate, în general, să asigure, îngrijirile pacienților cu orice tip de hepatită.
De asemenea, îngrijirile pot fi acordate de un hepatolog sau un gastroenterolog. Internarea în spital nu este, de obicei necesară, exceptând cazul în care pacientul nu poate să mănânce sau să bea, ori dacă vomită.
Medicamentul Interferon este utilizat, de obicei, pentru tratamentul cazurilor cronice de hepatită B şi hepatită C. S-a demonstrat că Interferonul ajută organismul să elimine virusul, reducând astfel riscul de ciroză. În anumite cazuri de hepatită medicii prescriu corticosteroizi pentru suprimarea inflamaţiei. Utilizarea acestor medicamente pentru controlul hepatitei este însă controversată, deoarece ele pot avea efecte secundare care afectează sistemul imunitar.
O persoană poate să rămână purtătoare de hepatită B sau hepatită C cât timp virusul este prezent în sânge, chiar dacă toate simptomele au dispărut.
Hepatita la femeile însărcinate
Hepatita la femeile gravide nu măreşte, de obicei, riscul de defecte congenitale sau alte probleme ale sarcinii, iar infecţia copilului în uter este rară.
Totuşi, dacă mama are hepatită B, copilul poate contracta boala la naştere. Vaccinarea contra hepatitei de tip B, administrat copilului imediat după naştere, va reduce semnificativ acest risc.
Utilizate adecvat, terapiile neconvenţionale pot contribui la reducerea inflamaţiei din ficat şi la ameliorarea simptomelor hepatitei. Inadecvat utilizate însă, unele dintre aceste tratamente pot determina distrugeri suplimentare ale ficatului sau pot duce la alte complicaţii. În general, hepatita nu se pretează la automedicaţie.
Alimentația în hepatitele acute sau cornice constă în consumul mărit de fibre, inclusiv de cereale ,seminţe integrale, fructe şi legume, de fasole uscata şi mazăre. Aceste stimulează eliminarea acizilor biliari, toxinelor care se acumulează în ficat.
Plantele care pot fi utilizate în hepatite
Homeopaţii prescriu uneori Phosphorus pentru reducerea inflamaţiei şi calmarea simptomelor hepatitei. Alte remedii natural sunt Taraxacum officinale, Lycopodium şi Chelidonium majus, în funcţie de simptomele individuale
Măsuri de protecție în hepatite
Pentru evitarea hepatitei un rol esențial îl joacă o bună igienă personală. O măsură de prevenție este vaccinarea, în cazul hepatitei de tip B. Obiceiurile personale igienice vor contribui la reducerea răspândirii hepatitei A şi hepatitei E. În zonele în care există riscul de îmbolnăvire, se recomandă fierberea apei, pregătirea (coacere) corectă a alimentelor și curățarea de coajă a fructelor.
Persoanele care lucrează în serviciile de sănătate implicate în tratamentul pacienţilor cu hepatită B, C sau E trebuie să îşi spele mâinile, aşternuturile şi hainele cu săpun și apă fierbinte, mai ales în primele două săptâmâni ale bolii, când pacientul este mai contagios.
Persoanelor care plănuiesc să călătorească în ţări în care hepatita este frecventă li se recomandă vaccinarea sau injecţiile cu imunoglobuline. nainte de plecare.
(sursa: Volumul ”Medicina în familie”)
Set de Analize pentru: Hepatita B si C + Analiza HIV cu doar 49 RON in loc de 115 RON! Sanatate la cote inalte cu 57% reducere numai la CENTRUL MEDICAL MEDITUR!
