http://www.farmaciapamantului.ro/

Terapie cu armonie, Iasi (2025)

20/11/2025

Eu vindec
Tu vindeci
El/Ea vindeca
Noi vindecam
Voi vindecati
Ei/Ele vindeca.. Traumele copilariei, ale arborelui stramosesc.. care s-au transmis in subconstient si actioneaza ca tipare, ite fine ce creioneaza un destin in care suferinta, drama, pierderile sunt doar indicii ca ceva se cere vazut, identificat si transformat.

Cum? Prin metoda Recall Healing, constelatii familiale si alte metode care m-au ajutat personal sa imi fac transformarile personale necesare sa pot fi si in slujba altora...

Alina, farmacistul tau naturopat

08/11/2025

"CRITICUL INTERIOR NU S-A NĂSCUT DIN TINE, CI DIN FRICA TA DE A FI LĂSAT SINGUR. A apărut încet, ca un ecou al copilăriei tale. Ca o umbră moale care a crescut odată cu tine, învățându-te ce înseamnă să fii „bun” ca să fii iubit, și „cuminte” ca să fii acceptat. Nimeni nu ți-a spus atunci că iubirea adevărată nu se câștigă prin comportament. Ai aflat prea târziu. Poate nici acum nu ești convins.

Criticul interior nu e o voce malefică. E un copil speriat, rămas captiv în culmile unei frici vechi, crezând că dacă te ține în alertă, te va menține iubit, acceptat, în siguranță.

La început, părinții au fost universul tău.
Iar universul nu greșește, nu-i așa? Așa ai crezut. Așa ai învățat. Iubire când faci bine, retragere când greșești. Și mintea ta încă fragilă a tras o concluzie îngrozitor de grea pentru un copil:
„Dacă nu sunt perfect, pot fi respins.”

Așa a început construcția.
Cărămidă după cărămidă.
Frica după frică.
Corecție după corecție.

Și în timp ce corpul tău a crescut, vocea aceea mică nu a crescut odată cu tine. A rămas blocată în aceeași formulă:
„Nu plânge, altfel nu te vor mai iubi.”
„Fii perfect, altfel vei pierde tot.”
„Străduiește-te mai tare, altfel nu ești suficient.”

Dar viața ta nu mai este viața copilului care ai fost.
Și totuși, vocea rătăcită continuă să tragă de tine, crezând că te protejează, repetând mecanic scenarii care nu mai sunt valabile.

Criticul interior nu e dușmanul tău.
Este un copil care încă strigă după siguranță.

Începem să ne reașezăm în esență abia când observăm asta.
Când ne oprim și spunem:
„Stai. Vocea asta nu e a mea de acum. E a mea de atunci.”
„Nu mai am nevoie să fiu apărat în felul acela.”
„Sunt în siguranță acum.”

Nu e nevoie să exorcizezi Criticul.
Nu e nevoie să-l reduci la tăcere.
El are nevoie de maturizare, nu de pedeapsă.
Are nevoie de tine — de tine cel de azi — să-i explici că nu mai ești copil, că nu vei fi abandonat dacă greșești, că nu trebuie să te strivești ca să fii demn de iubire.

Criticul interior s-a născut din frică, dar poate evolua prin înțelegere.
Poate deveni aliatul care îți șoptește nu „nu ești suficient”, ci „poți să crești în ritmul tău”.
Nu „e greșit”, ci „hai să încerci altfel”.
Nu „ai eșuat”, ci „te pot susține”.

Întrebarea e simplă, dar rădăcina ei e adâncă:
Ți-ai observat astăzi vocea aceea?
Când a încercat iar să te corecteze, crezând că așa te protejează?"
Razvan Vasile

07/11/2025

"Incapacitatea de a primi sprijin de la ceilalți este un răspuns la traumă.

Condiționarea ta de „Nu am nevoie de nimeni, voi face totul singur” este o tactică de supraviețuire. Și ai avut nevoie de ea pentru a-ți proteja inima de abuz, abandon, trădare și dezamăgire din partea celor care nu au putut sau nu au vrut să fie acolo pentru tine.

De la tatăl care a fost absent și te-a abandonat din proprie voință sau de la tatăl care nu a mai fost niciodată acasă pentru că lucra tot timpul pentru a te hrăni și adăposti. De la iubiții care ți-au oferit intimitate sexuală, dar nu ți-au oferit niciodată un refugiu sigur care să-ți onoreze inima.

De la prietenii și familia care ÎNTOTDEAUNA au luat mai mult decât au oferit vreodată. De la toate situațiile în care cineva ți-a spus „suntem împreună în asta” sau „Te am eu” și apoi te-a abandonat, lăsându-te să te descurci când lucrurile au devenit foarte rele, lăsându-te să te ocupi de partea ta și de partea lor. De la toate minciunile și toate trădările.

Ai învățat pe parcurs că nu poți avea încredere cu adevărat în oameni. Sau că poți avea încredere în oameni, dar numai până la un anumit punct. Independența extremă este: ÎNCREDERE = PROBLEMĂ.

Ai învățat: dacă nu mă pun într-o situație în care am încredere în cineva, nu va trebui să fiu dezamăgit când nu se prezintă pentru mine sau când caută scuze... Pentru că ÎNTOTDEAUNA vor găsi o scuză ÎN FINAL, nu-i așa?

Poate chiar ai fost învățat intenționat această strategie de protecție de generații de strămoși răniți care au venit înaintea ta. Independența extremă este un atac preventiv împotriva suferinței. Deci nu ai încredere în nimeni. Și nici nu ai încredere în tine însuți să alegi oameni.
A avea încredere înseamnă a avea speranță, a avea încredere înseamnă a fi vulnerabil.
„Niciodată”, îți promiți. Dar indiferent cm o îmbraci și o etalezi cu mândrie pentru a face să pară că acest nivel de independență este ceea ce ți-ai dorit dintotdeauna să fii, este de fapt inima ta rănită, cicatrizată și frântă în spatele unui zid protector de cărămidă.

Impenetrabilă. Nimic nu intră. Niciun rău nu intră. Dar nici dragostea nu intră. Fortărețele și armurile sunt pentru cei care sunt în luptă sau care cred că bătălia se apropie. Este un răspuns la traumă. Vestea bună este că trauma recunoscută este o traumă care poate fi vindecată.

Ești demn de sprijin.... Ești demn de un parteneriat adevărat..... Ești demn de iubire....Ești demn să-ți fie ținută inima.....Ești demn de a fi adorat.....Ești demn de a fi iubit....Ești demn ca cineva să-ți spună: „Odihnește-te. Eu mă descurc.” Și să-ți ții promisiunea."
Vasile Cotlet.

07/11/2025

"Diverticulită: Când furia se exprimă în diverticuli

Imaginați-vă intestinele ca pe o autostradă majoră prin care trece tot ceea ce consumați, nu doar la masă, ci și în viață. Când ceva vă deranjează - o insultă, o trădare, o presiune pe care o simțiți nedreaptă - mintea dumneavoastră ar putea încerca să ascundă totul sub covor. Dar corpul nu are covor: are diverticuli.

Diverticulii sunt niște pungi mici care apar în peretele intestinal, ca niște ascunzători secrete pentru ceea ce nu vrem să vedem. Când aceste pungi se inflamează, o numim diverticulită, iar această inflamație este ca o alarmă: ceva ce încercați să ascundeți este încă viu în interiorul dumneavoastră și acum cere să fie eliberat.
SEMNIFICAȚIA EMOȚIONALĂ DIN SPATELE DIVERTICULITEI.... Simptomul nu este dușmanul dumneavoastră, ci un mesager. Un diverticul este, simbolic, un recipient pentru ceea ce considerați „murdar” sau „inacceptabil”:

O trădare despre care preferați să păstrați tăcerea. O presiune familială sau culturală pe care nu îndrăznești să o contestați. Sentimentul de a fi prins într-o situație pe care nu o poți digera sau elimina.

Când apare inflamația („-ita”), biologia îți spune că nu mai este doar ceva ascuns: există furie, există furie acumulată. Este „Te iert, dar nu uit” care se repetă în tăcere de fiecare dată când acea amintire este declanșată.

CONFLICTUL BIOLOGIC ȘI CAPCANA EMOȚIONALĂ.....Diverticulita combină două conflicte profunde: Mucoasa intestinală, care vorbește despre acceptarea sau respingerea unei „mușcături” de viață. Musculatura intestinală, care exprimă neputința de a mișca sau elimina ceea ce nu vrei.

Tradus în termeni emoționali: vrei să scapi de acea „murdărie” care ți s-a făcut, dar ceva te ține pe loc. Poate pentru că este vorba de familia ta, cultura ta, locul de muncă sau pentru că crezi că nu ai dreptul să te revolți. Acest amestec de neputință și furie devine presiune internă.

CHEIA CONSTĂ ÎN CONȘTIENTIZARE....Nu este vorba despre a te învinovăți pe tine însuți, ci despre a asculta mesajul corpului tău. Diverticulita te întreabă: „De ce situație mă mai agăț, ceea ce generează furie, tristețe și un sentiment de a fi prins în capcană?”
Vindecarea începe atunci când îți permiți să recunoști ceea ce negi. Nu pentru a retrăi durerea, ci pentru a o elibera. Constelația familială complexă, funcționează exact în acest punct: te ghidează să recunoști povara emoțională, să dizolvi furia care te orbește și să creezi spațiu astfel încât biologia ta să poată înceta să trăiască într-o stare de alertă.

EXERCIȚIU PRACTIC: DE LA FURIE LA ELIBERARE......Identifică presiunea: notează pe o foaie de hârtie situația care te deranjează cel mai mult astăzi, chiar dacă pare mică. Recunoaște emoția: întreabă-te ce simți când te gândești la ea (furie, tristețe, frică) și numește-o.

Declară-ți dreptul: scrie o declarație de eliberare, cm ar fi: „Îmi permit să eliberez această povară și să-mi las corpul să respire în pace.” Respiră adânc: imaginează-ți că, cu fiecare expirație, golești sacul pe care îl cărai.
Biologia este înțeleaptă: atunci când nu te mai agăți de bagajul emoțional, corpul tău nu mai are nevoie să-și creeze ascunzători. A elibera furia nu înseamnă a ataca, ci mai degrabă a transforma energia care te consuma în forță pentru a merge mai departe."
Vasile Cotet

30/10/2025

"Codul Somatic: Cum se imprimă trauma timpurie pe corp și cm se vindecă

1. Trauma din copilărie lasă urme pe corp: Experiențele dureroase din copilărie, cm ar fi faptul că nu te simți iubit, dorit sau protejat, nu sunt doar amintite, ci sunt imprimate și pe sistemul nervos. Aceste experiențe timpurii afectează sănătatea fizică, emoțională și relațională la vârsta adultă.

2. Memoria implicită: Corpul își amintește ceea ce uită mintea. Trauma timpurie, în special trauma prevernală, nu este stocată ca amintiri conștiente, ci ca senzații corporale și emoții brute. Teoria poligală explică modul în care sistemul nervos poate deveni prins în stări defensive (luptă, fugă sau colaps), provocând reacții disproporționate în prezent.

3. Triada fatală și fragmentarea sinelui: Trauma timpurie generează o diviziune internă. Sinele sănătos: o parte întreagă, cu capacitatea de autoreglare și conexiune autentică. Sinele traumatizat: conține durere emoțională izolată. Strategii de supraviețuire: mecanisme precum disocierea, dependențele sau nevoia de aprobare, care protejează, dar și limitează.

4. Corpul ca arhivă a durerii inconștiente. Atașamentul nesigur și lipsa reparării emoționale în copilărie activează cronic sistemul de stres, afectând dezvoltarea creierului. Experiențele timpurii modelează tipare de răspuns emoțional, percepția durerii și identitate.

5. Cheia: Vindecarea din corp și relații. Datorită neuroplasticității, creierul se poate reorganiza și vindeca. Într-un mediu terapeutic sigur, părțile fragmentate ale sinelui pot fi reintegrate, restabilind conexiunea cu sine însuși.

6. Constelații familiale complexe, concentrate pe sinele interior:
Abordarea „Constelația familiale complexe, bazată pe intenției”, lucrează cu părțile sinelui cât și cu sistemul familial. Integrează teoria atașamentului, psihotrauma, psihanaliza relațională și constelațiile familiale complexe, pentru a genera o întâlnire profundă cu sine însuși.

7. Înțelegerea impactului traumei din copilărie este esențială pentru schimbarea paradigmelor în sănătate și educație. Promovarea unor atașamente sigure și iubitoare în copilărie este fundamentul pentru construirea unor adulți mai rezistenți, mai plini de compasiune, care sunt conectați la ei înșiși și la ceilalți.
Idei cheie de reținut. Trauma nu este doar psihologică; este fizică și neurologică. Trauma timpurie fragmentează Sinele, dar poate fi și reparată și integrată. O relație terapeutică sigură este fundamentală pentru vindecare. Vindecarea traumei individuale este esențială pentru o societate mai conștientă și mai empatică."

Vasile Cotlet.

28/10/2025

"SUFERINȚA.
Când suferi, energia ta se contractă. Încearcă să scape, să se elibereze. Și uneori, fără să-ți dai seama, o direcționezi către altcineva. Vrei ca cealaltă persoană să simtă ceea ce simți tu. Nu pentru a o distruge cu adevărat, ci pentru că, în adâncul sufletului, vrei să fii înțeles. Vrei ca durerea ta să fie văzută, recunoscută, împărtășită.
Dar când dorești răul altei persoane, te blochezi chiar în vibrația care îți provoacă durere. Crezi că te aperi, când de fapt prelungești rana. Continui să alimentezi durerea de care vrei să scapi. E ca și cm ai arunca benzină pe un foc sperând să-l stingi.
Adevărul este că suferința caută lumina. Și până când o găsește, caută pe cineva vinovat. Își dorește o față, un vinovat, o direcție. Totuși, singura cale de ieșire din acest cerc este să-ți îndrepți privirea spre ceea ce doare în tine, nu spre cealaltă persoană. Aici începe adevărata vindecare.
Când îți observi durerea fără să o respingi, ea își schimbă natura. Devine un mesaj, o înțelegere, o putere. Simți că nu vine să te pedepsească, ci să te trezească. Îți arată locurile în care te-ai pierdut, zonele ființei tale care îți cer iubirea.
Și când începi să te înțelegi, să-ți oferi ceea ce ai căutat prin răzbunare, energia ta începe să curgă din nou. Furia devine claritate, durerea devine luciditate, resentimentul devine discernământ.
A dori răul cuiva, înseamnă a uita că tot ceea ce emiți se întoarce întotdeauna la sursa sa. A trimite lumină, chiar și atunci când suferi, înseamnă a-ți aminti că nu ești acea durere, ci conștiința care curge prin ea.
Și când alegi să nu mai răspunzi la durere cu durere, încetezi să mai fii o victimă. Devii din nou un creator. Îți transformi focul interior într-o lumină care luminează, în loc să ardă. Aici începe adevărata putere"
Vasile Cotlet.

25/10/2025

"Femeia care se oferă nu ca corp, ci ca câmp.
O femeie nu se dăruiește pentru a fi dorită. Se dăruiește atunci când este văzută. Nu ca figură, ci ca prezență. Nu ca carne, ci ca câmp. Pentru că trupul ei nu este un premiu, nici frumusețea ei o monedă de schimb. Este limbaj, este istorie, este memorie vie.
O femeie care s-a vindecat nu caută să fie aleasă pentru forma ei, ci pentru adevărul ei. Nu se conformează ochilor care o măsoară și nici nu este redusă la gesturile care o flatează. Știe că valoarea ei nu constă în ceea ce arată, ci în ceea ce deține. În ceea ce a supraviețuit. În ceea ce a transformat.
Transgenerațional, corpul ei păstrează vocile bunicilor, tăcerile mamelor, rănile care au rămas fără nume. Fiecare curbă, fiecare cicatrice, fiecare gest este o arhivă emoțională. Și când un bărbat o privește fără să-și dea seama, activează în ea memoria supunerii, a plăcerii, a sacrificiului.
Dar când o privește cu respect, cu prezență, cu suflet, ceva se deschide. Ceva se vindecă. O femeie conștientă nu se îndrăgostește de laude sau de dorința care o consumă. Se îndrăgostește de spațiul care o onorează. De bărbatul care nu o întrerupe, care nu o decorează, care nu o domesticește.
Se îndrăgostește de cel care îi poate susține focul fără să-l stingă. De cel care își poate privi umbra fără să se teamă de ea. De cel care îi poate însoți haosul fără să vrea să-l corecteze. Ea știe că trupul nu este doar biologie: este un simbol. Este teritoriu emoțional. Este o hartă a amintirilor.
De aceea, atunci când se conectează dintr-un loc al rănii, caută validare, protecție, apartenență. Dar când se conectează dintr-un loc al vindecării, caută expansiune, adevăr, libertate. O femeie sănătoasă nu concurează, nu seduce, nu se adaptează. Se exprimă. Se dezvăluie. Alege.
Și când întâlnește un bărbat care și-a făcut și el călătoria, nu există joc de rol. Există dans. Există o tăcere care hrănește. Există un corp care vibrează, nu prin formă, ci prin prezență. Aceea iubire nu cere, nu se laudă, nu se manifestă. Aceea iubire este onorată. Este respirată. Este consacrată."
Vasile Cotlet.

16/10/2025

Un mesaj profund, lasat de Bert Hellinger, pentru cine nu știe, a decedat pe data de 19/9/19.
Psihoterapeutul și scriitorul german avea 93 de ani, este cunoscut în întreaga lume pentru crearea metodei terapeutice "Constelația familială".
A lăsat acest text minunat:
" Viața te dezamăgește să nu mai trăiești cu iluzii și să vezi realitatea.
Viața distruge tot ce este de prisos până când rămâne doar ce este important.
Viața nu-ți dă pace, să încetezi să te învinovățești pe tine însuți și să accepți tot ce nu poti schimba.
Viața îți va retrage ceea ce ai, până când nu te vei mai plânge și vei începe să mulțumești.
Viața trimite oameni contradictorii să te vindece, așa că nu te mai uiți afară și începi să reflectezi cine ești în interior.
Viața îți permite să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția.
Viața te ia din drum și îți prezintă răscrucea, până când încetezi să vrei să controlezi totul și să curgi ca un râu.
Viața îți pune dușmanii in cale, până nu mai "reacționezi".
Viața te sperie și te va speria de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința.
Viața te distanțează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acel trup, ci sufletul pe care îl conține.
Viața râde de tine de multe și multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și poți râde de tine.
Viața te rupe în câte părți sunt necesare, pentru ca lumina să te pătrundă.
Viața se confruntă cu voi rebelii, până când încetați să încercați să o controlați.
Viața repetă același mesaj, dacă este cazul cu țipete și lacrimi, până când în sfârșit îl auzi.
Viața trimite fulgere și furtuni, ca să te trezească.
Viața te umilește și uneori te învinge iar și iar până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.
Viaţa îţi neagă bunurile şi măreţia până când nu mai vrei bunuri şi măreţie şi începi să serveşti.
Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu ai nevoie de aripi sau rădăcini, doar dispari în forme și ființa ta zboară.
Viața îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este un miracol.
Viața îți scurtează timpul, ca să te grăbești să înveți să trăiești.
Viața te ridiculizează până când devii nimic, nimeni, pentru ca atunci devii totul.
Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua.
Viața te doare și te chinuie până când renunți la capricii și istericale și îți apreciezi respirația.
Viața îți ascunde comori până când înveți să ieși la suprafață și să le cauți.
Viața ti-l neagă pe Dumnezeu, până când îl vezi în toți și în toate.
Viața te trezește, te taie, te rupe, te dezamăgește... dar crede-mă, asta e ca Sinele tău cel mai bun să se manifeste... până când doar iubirea rămâne în tine ".
Bert Hellinger

Terapie cu armonie

20/11/2025

08/11/2025

07/11/2025

07/11/2025

30/10/2025

28/10/2025

25/10/2025

16/10/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category