Alina Vălu Raclariu - Clinica logopedica si de psihologia copilului

24/07/2025

„Copilul care citește este copilul care visează. Și, visând, învață să gândească, să simtă, să înțeleagă. Lectura nu este o obligație, este o libertate. Nu-i poți cere copilului să citească din datorie. Îi poți doar transmite plăcerea ta. Cititul nu se predă, se molipsește.”

— Daniel Pennac, Comme un roman

22/07/2025

Fac balet. Pentru că așa a zis mama.
Cu zâmbetul pe buze și bentița perfect așezată, mă duc la repetiții. Mi-e greață. Dar tac. Mamele știu ce e mai bine, nu?

Fac pian. Pentru că așa și-a dorit tata.
Că doar el a crescut cu muzică clasică, și e convins că mă va disciplina. Poate chiar îmi va sculpta sufletul. Numai că mie îmi urlă sufletul. Urăsc pianul. Îmi transpiră palmele când văd clapele.

Am dat la medicină. Pentru că așa se face în familia noastră.
Suntem neam de doctori, e mândria casei, blazonul. Să dau la Teatru? Aș fi fost o rușine. Un eșec. Un strigăt de ajutor. Așa că am înghițit visul și m-am dus mai departe.

Sună cunoscut? Poate nu e povestea ta. Dar sigur e povestea cuiva de lângă tine. Poate chiar copilul tău, pe care îl iubești enorm, dar îl îndrumi spre ceea ce tu n-ai trăit.

Copii trofeu.
Copii puși pe piedestal, lucrați ca niște statui ale succesului netrăit de părinți.
Copii care cresc cu presiunea că trebuie să confirme. Să nu dezamăgească.
Să nu iubească altceva decât ce e “demn”. “Serios”. “Cu viitor”.

Dar știi ce nu are viitor?
O viață trăită în afara propriului vis.
Un adult care și-a omorât vocea interioară cu fiecare “trebuie”.
Cu fiecare “nu așa, fă ca mine”.

Dă-i voie copilului tău să fie ce simte.
Nu ce îți doreai tu să fii.
Nu ce crezi că “se cade”.

Iar dacă nu știe ce vrea încă…
Fii acolo. Ține-i mâna. Împreună, cu curiozitate, cu răbdare, descoperiți.
Că viața nu e despre validare. E despre libertate. Despre drum. Despre suflet.

Nu-l face pe copilul tău biletul tău de ieșire din frustrare.
Fă-l povestea lui. Cu zâmbet. Cu lumină. Cu ADEVĂR.

19/07/2025

Tu ce ai învățat de la mama ta?

Că trebuie să ai grijă de toți? Că ești ultima pe listă? Că, dacă nu te sacrifici, nu meriți să fii iubită? Că trebuie să taci din gură ca să nu superi? Că dragostea înseamnă efort, compromisuri, oboseală cronică și o tristețe pe care o ascunzi sub un zâmbet în fața oglinzii?

Ți-a arătat, poate fără să vrea, că femeia e coloana vertebrală a casei, dar și cârpa de șters pantofii murdari ai celorlalți. Ți-a arătat, fără cuvinte, că mama e mereu acolo, că trebuie să fie, că așa „se face”. Și tu, copil fiind, ai învățat. Fără să știi că înveți. Doar privind-o. Simțind-o. Copiind-o.

Totul pleacă de la mama.

Modul în care trăiește, iubește, tace, plânge, luptă, renunță – toate devin lecții nescrise pentru copilul ei. Dacă ești fată, o să preiei fără să știi tot ce ai văzut: cm a iubit, cm s-a lăsat iubită, cm s-a pierdut sau s-a regăsit în relația cu tatăl tău. Cum a înghițit noduri sau cm a avut curaj să spună: „Ajunge.” Și o să crezi, fără să-ți dai seama, că așa trebuie să fie și viața ta.

Dacă ești băiat, ai privit-o ca printr-o lupă. Și ai învățat ce înseamnă femeia, mama, iubirea – așa cm ți le-a arătat ea. Și, mai târziu, când vei iubi o femeie, o vei alege (sau o vei trata) după acel tipar. Pentru că ăla e cunoscut. Ăla e „normalul” tău. Chiar dacă doare.

Dar știi ce?

Tu poți rupe cercul. Poți să te uiți sincer la ce-ai învățat și să alegi altceva. Poți să spui: „Mama mea a fost puternică, dar a plătit prea scump. Eu aleg altfel.” Poți să fii și mamă, și femeie. Poți să fii prezentă fără să te anulezi. Să iubești fără să te dizolvi. Să spui „nu” fără vină.

18/07/2025

“Trebuie să dai drumul vieții pe care ți-ai planificat-o pentru a avea viața care te așteaptă.”
- Joseph Campbell

Oamenii vorbesc despre cm omizile devin fluturi, de parcă doar intră într-un cocon, își pun aripi și sunt gata de zbor.

În realitate, omizile trebuie să se dizolve într-o masă amorfă înainte de a renaște ca fluturi.

Așa că, dacă te simți pierdut în întuneric, înfășurat în straturi groase ale incertitudinii, continuă să mergi înainte.

Transformarea ta este pe cale să înceapă.

14/07/2025

14/07/2025

Ce facem cu copiii în vacanță? Îi ducem la ateliere? Le umplem fiecare zi cu activități? Sau… îi lăsăm să se plictisească puțin?

Ei bine, despre toate astea vorbim într-o emisiune plină de idei, povești și perspective proaspete live la 12:30 pe BZI.

Vei descoperi:
De ce e important să nu le planificăm fiecare minut
Ce putem face împreună ca familie – simplu, autentic, fără presiune
Cum îi ajută plictiseala să devină creativi, curioși, conectați

E o invitație la o vacanță altfel. Mai liniștită. Mai aproape de voi. Mai despre “hai să stăm pe iarbă și să ne uităm la nori”.

Dacă simți că ai nevoie de puțină inspirație, de confirmarea că „e OK și așa”, sau doar de o pauză pentru tine, dă play emisiunii.

Te îmbrățișez!
(o mamă care încearcă, ca tine, să o ia mai ușor vara asta)

Link emisiune în primul comentariu!

11/07/2025

Dacă ar ști părinții…

Dacă ar ști părinții cât de importantă e joaca.
Nu joaca aia cu jucării scumpe, nu joaca perfect regizată de pe Pinterest.
Ci joaca simplă, sinceră, în care te pui jos pe covor și devii un dragon care zboară sau un cățel care salvează ziua.

Joaca vindecă.
Nu doar pe copil. Și pe tine. Mai ales pe tine.

Doar că… mulți dintre noi n-am fost învățați să ne jucăm.
Nu ne-a alergat nimeni râzând prin curte. N-a stat nimeni să ne asculte când ne făceam că suntem doctori de pisici sau astronauți cu pătură pe cap.
Și atunci, când vine momentul să ne jucăm cu propriii copii, nu știm de unde să începem. Ne simțim stângaci, obosiți, vinovați. Ne uităm la ceas. Și ne simțim vinovați că ne uităm la ceas.

Dar copilul tău nu vrea o joacă perfectă. Vrea o joacă cu tine.

Vrea să te vadă râzând cu gura până la urechi când face o glumă de grădiniță.
Vrea să te trântești pe jos și să fii un crocodil supărat.
Vrea să simtă că, în acel moment, nimic altceva nu e mai important. Nici vasele din chiuvetă, nici emailurile, nici știrile.

Când te joci cu copilul tău, se întâmplă ceva magic: dispare tot.
Rămâneți doar voi doi. Două suflete care se recunosc, se aleg, se iubesc.

Nu contează cât durează. Cinci minute pot fi aur curat dacă ești acolo cu totul.

Așa că dacă te simți pierdut când copilul tău te roagă să te joci cu el, începe simplu. Pune telefonul deoparte. Întinde-te pe jos. Întreabă: „Ce vrei să fim azi?”
Și lasă-l să conducă. Vei învăța de la el ce înseamnă să fii prezent.

Și poate, într-o zi, vei simți că ți-ai vindecat și copilul din tine, jucându-te cu al tău.

10/07/2025

Știm că timpul tău e scurt. Și mai știm că, uneori, pauzele nu sunt chiar pauze – mai ales când ești părinte.

De asta, nu ne-am gândit doar la ce se întâmplă în cabinet, ci și la ce se întâmplă în afara lui. Acolo unde aștepți. Unde respiri. Unde poate apuci, în sfârșit, să stai puțin cu tine.

Am adunat câteva cărți bune. Scrise cu sens, cu grijă și cu adevăr. Ca să ai în ce să te pierzi, dar și din ce să te regăsești.

Nu-i mult, știm. Dar poate fi un început. Un gând bun pentru tine, cât copilul tău e pe mâini bune.

10/07/2025

08/07/2025