
09/07/2025
Fricile copiilor sunt reale. Sunt justificate. Sunt importante.
Doar pentru că sunt mici, nu înseamnă că trăirile lor sunt mai puțin intense decât ale noastre. Diferența este că lor le lipsesc resursele și experiența, pentru a le gestiona (cum e și normal).
Las aici un exemplu real – o temă de viață profundă, trăită de un copil de 9 ani.
Pentru a înțelege și activa empatia, e suficient să îmi imaginez cm m-aș simți eu, adult fiind, dacă aș avea aceste frământări și nu aș ști cm să le rezolvăm (și nu mai continui scenariul, în care, în timp ce eu trăiesc aceste aspecte, cineva mi-ar minimiza trăirile - "hai că nu e așa rău" - sau ar râde de mine…)
Copiii au nevoie de sprijin, înțelegere și siguranță. Nu de judecată...Și nu numai copiii. Teama de a nu fi destul de bun și de performant și Teama de a nu rămâne singur sunt temeri fundamentale în existența umană, mai ales în mediile axate pe performanță.
ps: Această postare este și pentru adulții care consideră că sunt "sensibili" sau "se plâng" . Aceste etichete reprezintă internalizarea raportării celor din jur, la ei, sau un mecanism disfuncțional de încurajare și de a face față problemelor, singur (pentru că a fost nevoit să treacă singur prin situații și trăiri felurite).
www.psihologsipsihoterapeutiasi.ro