PsihoPovesti - Psihoterapeut Elena Cazacu

15/02/2026

În ultima vreme lucrez cu mulți adulți la care am avut bănuiala că ar putea avea ADHD (sau forme din această umbrelă). I-am trimis spre evaluare, iar după confirmarea diagnosticului am lucrat mult, mai țintit, pe așezarea unor părți din viața lor.

Ce m-a atins profund în interacțiunea cu ei a fost senzația de ușurare când au aflat cm se numește configurația lor de funcționare — și că nu sunt defecți.

Multe provocări trecute cu vederea, dar resimțite uneori dureros încă din copilărie, adolescență sau din viața de adult, aveau acum altă culoare. Aveau sens.

Iar când vocea care urla în background — „e ceva ciudat la mine și ceva nu pușcă între mine și lume” — se mai domolește, devine posibilă explorarea particularităților senzoriale, emoționale și cognitive.

Apare o liniște: că nu sunt singuri, că suntem mulți în această „cutiuță”, că personalitatea lor este fascinantă și plină de resurse. Și, poate cel mai important, că nu e nevoie de atâta zbatere și de a se lua atât de tare în serios.

Pentru că o evaluare de ADHD la adulți nu înseamnă automat medicație psihiatrică, ci adesea o altă pereche de ochelari — una științifică — prin care poți privi mai clar cm te provoacă sistemul tău nervos în viață, dar și cm îți poate da aripi.

Așa cm spune și cartea de la care pornește discuția noastră, vom vorbi despre cm să te uiți la haosul ADHD cu mai multă înțelegere și să descoperi în el ce te face unic și creativ.

📍 Luni, 23 februarie, ora 19:00
📚 Cărturești Palas, Iași — Săptămâna Psi

Vin cu tolba plină: experiență din cabinet, studii despre ADHD și deschidere pentru întrebările voastre.

Studiile arată că aproximativ 4–5% dintre adulți au ADHD, iar mai mult de jumătate rămân nediagnosticați. Poate aveți întrebări. Poate aveți pe cineva drag în minte și v-ar prinde bine o perspectivă mai amplă.

17/02/2025

La o poveste maine seara despre provocari si resurse cand ai in preajma un copil cu eticheta de "hipersenzitiv". Avem multe intrebari la care vom incerca sa aducem lumina si un strop de "nu suntem singuri in asta"

Vă dau întâlnire mâine, marți, 18 februarie de la 18:00, pentru un live special, de unde să plecăm cu mai multe răspunsuri despre:
✅ce este hipersenzitivitatea la copii;
✅cum o recunoaștem, manifestări;
✅posibile cauze ale hipersenzitivității sau factori care influențează;
✅ cm sunt afectați acești copii în diverse medii, în relațiile cu ceilalți, la școală - cm impactează învățarea, încrederea în sine, exprimarea emoțiilor.
✅cum gestionăm, cm îmbunătățim.
În plus, am primit de la o mamă din comunitatea Părinți pe sârmă mai multe detalii despre fetița ei cu hipersenzitivitate și Elena va încerca să analizeze puțin cazul împreună cu noi.

Îi mulțumesc din suflet Elenei, Elena Cazacu, care a răspuns pozitiv invitației mele.
Am invitat-o pe Elena să se prezinte și iată mesajul ei.

„Sunt Elena Cazacu, psihoterapeut specializat în terapia sistemică familială, cu peste 15 ani de experiență în lucrul cu copii, adolescenți și familii. Am lucrat în domenii variate, de la protecția copilului la terapia cuplului și familiei, oncologie pediatrică, trauma complexă și sprijin pentru persoane neurodivergente. În prezent, îmbin aceste experiențe în practica mea privată și în formarea colegilor terapeuți la început de drum.
Sunt formată în Terapie Centrată pe Emoții (E.F.T.), Terapie Narativă, Brainspotting și EMDR, iar în activitatea mea îmbin aceste abordări pentru a sprijini familiile să navigheze relațiile, emoțiile și provocările vieții. Îmi place să creez spații sigure pentru explorare emoțională și să însoțesc părinții în înțelegerea relației cu propriii copii. Cred în puterea conexiunii și a curiozității în procesul de creștere, atât pentru copii, cât și pentru adulți.”

Mâna sus cine va fi alături de noi și, ca de obicei, așteptăm cu mare drag și interes întrebările voastre.

17/02/2025

Vă dau întâlnire mâine, marți, 18 februarie de la 18:00, pentru un live special, de unde să plecăm cu mai multe răspunsuri despre:
✅ce este hipersenzitivitatea la copii;
✅cum o recunoaștem, manifestări;
✅posibile cauze ale hipersenzitivității sau factori care influențează;
✅ cm sunt afectați acești copii în diverse medii, în relațiile cu ceilalți, la școală - cm impactează învățarea, încrederea în sine, exprimarea emoțiilor.
✅cum gestionăm, cm îmbunătățim.
În plus, am primit de la o mamă din comunitatea Părinți pe sârmă mai multe detalii despre fetița ei cu hipersenzitivitate și Elena va încerca să analizeze puțin cazul împreună cu noi.

Îi mulțumesc din suflet Elenei, Elena Cazacu, care a răspuns pozitiv invitației mele.
Am invitat-o pe Elena să se prezinte și iată mesajul ei.

„Sunt Elena Cazacu, psihoterapeut specializat în terapia sistemică familială, cu peste 15 ani de experiență în lucrul cu copii, adolescenți și familii. Am lucrat în domenii variate, de la protecția copilului la terapia cuplului și familiei, oncologie pediatrică, trauma complexă și sprijin pentru persoane neurodivergente. În prezent, îmbin aceste experiențe în practica mea privată și în formarea colegilor terapeuți la început de drum.
Sunt formată în Terapie Centrată pe Emoții (E.F.T.), Terapie Narativă, Brainspotting și EMDR, iar în activitatea mea îmbin aceste abordări pentru a sprijini familiile să navigheze relațiile, emoțiile și provocările vieții. Îmi place să creez spații sigure pentru explorare emoțională și să însoțesc părinții în înțelegerea relației cu propriii copii. Cred în puterea conexiunii și a curiozității în procesul de creștere, atât pentru copii, cât și pentru adulți.”

Mâna sus cine va fi alături de noi și, ca de obicei, așteptăm cu mare drag și interes întrebările voastre.

24/04/2024

Mi-am dorit sa o intalnesc pe Dr. Sue Johnson, mai ales d**a ce am plonjat in terapia centrata pe emotii, prin 2015. Ma fascinase munca ei de mult mai devreme. S-au scurs anii de formare si tot am ratat sa o vad la evenimente. Nu se aliniau astrele sa fiu prin preajma acestei femei puternice, care a reusit sa impacteze atat de multi profesionisti si sa faca lucrul cu experientele emotionale mai putin amenintator.

In 2022 m-am inscris la un curs despre trauma, prin lentila EFT, online. Eram singurul psihoterapeut din Europa, langa colegi din Statele Unite. La unul dintre module, in programul nostru obisnuit, a intrat Sue, pe neasteptate. Cuminte, discreta, luand notite si reflectand la discutiile si jocurile noastre de rol. Ne-am asteptat cu totii sa ia conducerea si sa coordoneze procesul de invatare. Ea era Maestrul, nu? Ne-a impartasit simplu ca se bucura sa fie cu noi si ca...invata din procesul nostru, integrand in practica ei noi idei si experiente. Ne-a facut sa ne simtim egali, in invatare si umanitatea nostra impartasita, intr-un mod tare special.

A iesit discret d**a doua ore din curs, lasandu-ne sa lucram.

Pastrez cu drag aceasta experienta cu Dr. Sue Johnson, profesionistul care poate crea spatiu pentru umanitate, modestie si experienta in acelasi loc. Un loc in care maestrul si invatacelul pot sta la aceeasi masa, cu bucuria de a impartasi si a crea noi abilititati impreuna. Daca ea a putut fi atat de blanda cu mine, invatacelul, pot invata si eu sa fiu blanda cu mine, profesionistul.

Nu am intalnit-o niciodata pe Sue Johnson, dar totusi ”am simtit” cm este sa stai ”langa” ea.

Sue, cred ca ne-ai invatat mult sa fim ”langa” unii cu altii. Multumesc!

07/04/2024

Acum o săptămînă și câteva zile a fost o zi importantă pentru mine și apuc abia acum să răspund mesajelor și gândurilor bune. Cu întârziere, știu.

Anul acesta, de ziua mea, am ales să mă distanțez de murmurul zilnic și să iau o pauză de la cotidian, device-uri și social media. Un fel de detox și distanță, cu speranța că voi putea să intru mai bine într-un rol de observator. Eu cu mine, cm apuc mai rar să stau.

Am văzut și am primit toate mesajele. Și voi răspunde punctual la fiecare. Apreciez tare mult cele câteva minute pe care fiecare dintre voi și le-a luat să îmi trimită o urare, cu gândul la mine. Fiecare urare a deschis o amintire și o experiență emoțională de care m-am bucurat.

Fiind o aniversare rotundă, m-am gândit cu mult timp înainte la ea. Am adunat de ceva timp povești ale celor din jur care sunt deja în etapa în care am intrat eu. Am citit despre această etapă. Am stat cu gândul la ea. Am analizat-o. Am vrut să trag concluzii și niște linii directoare.

Nu prea mi-a ieșit să pun această nouă etapă intr-o structură și să îi dau o etichetă, așa cm ar fi fost dornic creierul meu. Partea faină este că nu am o rețetă și niște concluzii. M-a cam anxietat acest lucru la început. Aveam senzația că nu am prins eu ideea sau că nu mi-am făcut temele bine. Apoi am descoperit ceva interesant : am doar experiențe care rezonează cu mine, un prezent în care fac eforturi să rămân și să îl simt cu adevărat.

Și am mai găsit ceva prețios în jurul acestei aniversări, ceva tare prețios: sunt mai conectată cu vocea mea și ce are ea de spus. O fi puțin, o fi mult - la mine s-a simțit ca o descoperire plăcută și liniștitoare.

Zilele acestea de naștere sunt procese intense. Fie că le serbăm sau nu, corpul nostru aduce la suprafață atât de multe experiențe. Mie mi-a prins bine să pun exteriorul pe pauză și să ascult toate aceste povești. O mai fac și la anul. Altfel, așa cm va rezona cu mine atunci.

Mulțumesc că ați fost alături de mine anul acesta, construind în jurul meu o comunitate cu fațete variate ale Elenei!🥰

22/02/2024

In fiecare proces de terapie ajung si la bucatica de relatie a copilului adult cu parintii lui. Si de multe ori la cm sa se aseze ea in prezent, cu toate cele traite in ea.

E o tema atat de mare si generoasa. Macina de multe ori prezentul adultilor. Nici aici nu prea avem ghidaj si indrumare. O descalcim cm putem si in functie de resursele fiecaruia. Uneori e doar un proces carusel, cu de toate, si cu sezoane liniste si cu sezoane de tacere si conflict.

Imi iau caietul de reflectii si notite sa povestim pe marginea acestei teme pe luni, 26 februarie, la ora 19.00. Participarea e gratuita si eu va astept sa povestim si sa impartasim.

05/11/2023

Imi mai notez idei pentru atelierul de miercuri seara, de la Carturesti (ora 19.00, Saptamina Psi)

O prietena m-a intrebat daca nu mi-am ales o tema cam nepopulara si care nu scoate oamenii din casa - pierdere si doliu prin ochi de copil. Asa o fi dar este o tema cu care am lucrat mult alaturi de familii de-a lungul anilor, nu numai in perioada activitatii de pe oncopediatrie. Si deseori am gasit in spatele unor anxietati si provocari ale copiilor pierderi neprocesate, mici si mari, ale lor sau ale familiei. Am vazut ca este atat de important si decisiv sa abordam pierderile din lumea celor mici, cu multa blandete si cu pasi mici.

A pierde un prieten, un profesor care are o vorba buna, o gasca sustinatoare, un animalut care tine de cald sufleteste, părți din corpul tau (in cazul afectiunilor cronice sau a unor accidente), siguranta locului cu care te-ai obisnuit (pentru ca esti in zona de război), un parinte sau pe ambii - toate sunt pierderi prin ochi de copil. Si modelul lor de reactie suntem noi, adultii.
Cum procesam noi o pierdere si cm devenim noi ghizi pentru copii? Cum stim ce nevoi au ei in aceasta călătorie de jelire si cm le impacam cu ale noastre?

Ce instrumente am eu la indemana, adultul, pentru a-mi ajuta real copilul sa treaca PRIN pierdere, nu PESTE pierdere?

Parca nu vorbim destul despre aceasta tema si ne gandim cu spaima sa nu sufere cei mici. Cei mici au parte de pierderi, oricat i-am proteja. Viata vine la pachet cu pierderi. Si de multe ori ne prinde si pe noi, adulti, nepregatiti pentru a fi sprijin pentru cei mici. Cat intelege de fapt? Ce sa ii spun? Poate mai bine astept sa imi spuna el, copilul, daca sufera? Poate mai mult maresc ceva durere care trece de la sine? Poate nu sufera ca nu vad nimic deosebit la el? - Cam acestea sunt intrebarile pe care le aud de la parinti. Daca dam spatiu acestor intrebari, am incredere in deschiderea unui spatiu de impartasire valoros pentru cei mici.

Am tot felul de experiente de impartasit in acest atelier si mi-as dori sa fim cat mai multi pentru a le dezbate. Practica din cabinet mi-a aratat cat de semnificative pot fi aceste discutii si cm instrumente simple pot fi la indemana oricarui parinte pentru a acompania o pierdere. Mica sau mare.

P.s. Daca aveti intrebari la care ati vrea sa descoperiți un raspuns legat de aceasta tema, le primesc cu drag in comentarii.

01/08/2022

D**a cateva zile de repaus, mintea mea odihnita a dat peste video-ul acesta fain despre cm sistemul nostru nervos, colaborare cu corpul, invata sa descifreze lumea prin ochelari de pericol sau de siguranta.

Nu e un video despre cm sa fim calmi si zen tot timpul ci despre cm arata flexibilitatea starilor diferite ale sistemului nervos si unde putem interveni singuri (autoreglare) si alaturi de ceilalti (co-reglare) in a modela raspunsurile noastre de zi cu zi.

Zi de zi evaluam constient ca suntem in siguranta, dar deseori sistemul nostru nervos si corpul au cele mai intense semnale de pericol.

Un video cu o scurtă introducere în conceptele de bază ale Teoriei Polivagale și care ilustrează modalitatea în care trauma și stresul cronic afectează siste...

14/06/2022

Au ajuns de cateva zile la mine cartonasele terapeutice scoase in lume de catre Ancuța. Ma bucur sa le am in mana si deja sa le folosesc in lucrul cu adulti si adolescenti.

Le-am asteptat sa ia o forma si sa isi inceapa drumul terapeutic in lume, nu numai pentru cei care, constient, se uita la alimentatia si stilul lor de viata. Poate par la prima vedere instrumente terapeutice pentru cei care au provocari legate de alimentatie. Sunt mult mai multe de atat.

Cartonasele sunt doar pretexte, colorate si finute, de a invita povesti despre multe lucruri ce necesita "digerare": mesaje, povesti dureroase, relatii hranitoare sau "desertice" (cum spunea fain un client azi), ritualuri, imaginea corporala, emotii si mai ales, senzatii corporale care si-au facut cuib in atatia ani de viata.
Cartonasul de azi m-a ghidat sa pornesc povestea unui client care are de digerat cm sa integreze parti din trecut langa parti din prezent. Putina joaca si culoare sa facem mai lina trecerea printre lucruri serioase si importante.

Ancuța, sa isi faca cartonasele tale drum prin cat mai multe povesti de vindecare!

Le gasiti aici sa le comandati:
https://www.emotiiinfarfurie.ro/.../cartonase-emotii-in.../

22/04/2022

"In familia mea eu sunt aia sensibila, care exagereaza."

De aici am plecat in ultima sedinta de azi, alaturi de o clienta care se pregateste de reuniunile de familie din urmatoarele zile.
Povestea si framantarile ei m-au dus cu gandul la multele cuvinte despre noi ale celor din jur, mai ales ale celor apropiati, pe care le luam in brate (ca pe niste etichete lipicioase) si raman lipite de sufletul nostru ani la rand. Si incepem sa le credem, sa le mentionam si noi de fiecare data cand ne scuzam sau ne prezentam unor necunoscuti. Le lipim cu fiecare mentiune in suflet. Si parca vedem putin din noi dincolo de ele.

Unele nici nu mai par grele cu trecerea timpului. Unele nici nu mai par asa dureroase. Facem si noi haz de ele. Apasa insa. Trag tare la cantar cand ne e greu. Si mai ales devin puncte trigger in relatii si mai ales la reuniunile noastre de familie, de Craciun, de Paste, de aniversari.

Cu gandul la zilele care urmeaza, oare cm ar fi sa luam aceste etichete si sa le credem mai putin, sa le dam puterea mai incet, sa le dam vocea mai incet? Sa aducem si o eticheta despre a merita sa fim iubiti asa cm suntem, nu pentru ce am facut sau nu am facut.
As indrazni sa va invit corpul sa se bucure de soare si flori. Si sa il lasati sa se cufunde in liniste, astfel incat doar sa FIE. Poate el va imprumuta mai departe si psihicului nostru senzatia de a fi in prezent iubit si acceptat.

Sa aveti Sarbatori cu blandete fata de toate etichetele voastre!

Ps. Thank you for inspiration, Jim and Leanne!

Sometimes the negative labels we carry are put on us from things people have said, lies we’ve believed, or the way we feel about ourselves. However, the only...

01/01/2022

Suntem cu un pas in 2022 si degetele mele tind sa scrie 2021 inca. O parte din mine nu a facut tranzitia si cred ca mai are nevoie de timp. A fost un an care a trecut greu si repede in acelasi timp.

Am postat tare putin aici in 2021. Printre sute de sedinte de terapie, cursuri, ore de formare si workshop-uri, alaturi de propriul meu proces de supervizare si intervizare, am scris putin aici, in zona de joaca a profesionistului Elena Cazacu. Am stat de vorba cu voi in gand mai mult, v-am povestit despre ce am descoperit in sedinte sau am citit, sau despre ce instrumente putem folosi sa ne fie bine. Dar am scris putin despre toate acestea, cautand parca vocea profesionistului scriitor, una echilibrata, blanda, luand toate perspectivele pozibile in calcul. Astfel incat am gandit mai mult si am scris mai putin. Am stat multe ore alaturi de clientii mei si am dat voie mai putin vocii in public.

As vrea sa las mai mult vocea mea sa vorbeasca aici, in 2022. Multi dintre voi, cei care ma urmariti, m-ati incurajat sa o fac. Si eu sunt curioasa cm suna si daca va poate fi de folos si aici, in public, nu numai in povestea intima dintre mine si fiecare client.

Inima mea de terapeut are in minte atatea aspecte legate de cm poate fi sanatos de folos celor din jur. Oare face prea mult, oare ar trebui sa faca mai mult?

Multumesc ca sunteti aici !
Multumesc celor care fac pasul atat de mare de a intra intr-un proces de terapie!
Multumesc celor care imi dau feedback!
Multumesc celor care ma aleg sa le fiu terapeut!

Pasim impreuna in 2022. Nu stim cm va fi dar putem fi curiosi si blanzi cu noi, pe parcursul acestei calatorii.

08/11/2021

Eu invat din povesti de viata, reflectate si integrate.

Am dat aseara peste unul dintre cele mai fine interviuri prinse in ultima vreme:

Am ramas cu gandul la a fi observator si a integra lumea:

"În această lume mică, în care oamenii ne cunosc, noi credem că suntem în centru sau că suntem mult mai importanți decât suntem. Trebuie să plecăm în alte lumi, în care chiar nu însemnăm mare lucru. Nimeni nu știe de noi. Dacă picăm pe stradă, nimeni nu știe cm ne cheamă, dacă merită să întindă mâna după noi sau nu. Dacă mergi pe străzile din Calcutta, de exemplu, și în jurul tău sunt mii de oameni care se duc în toate direcțiile, zi și noapte, și nu ai nici cea mai mică intimitate de a sta tu cu tine, atunci îți dai seama, de fapt, ce însemni în ordinea universului, că nu ești mare lucru.

Și, atunci, e o modalitate de a te vindeca de ego, de egocentrismul pe care îl acumulezi fără să vrei stând în lumi mici, care îți dau impresia că ești mai important decât ești. E o modalitate de a scăpa de egoul tău și de a te arunca într-o lume plină de impredictibilitate, în care nu însemni mare lucru. Te ajută, pentru că te face să fii mai puternic și să accepți mai clar impredictibilitatea. Și să fii și mai umil.

E un foarte bun exercițiu de igienă mintală. "

Conversația cu Mircea Miclea e o discuție captivantă despre speranță, imaginație și încredere ca ingrediente pentru progres și ca antidot la cultura fricii care ne întemnițează în lumile noastre mici.