Angelica Siretchi - Psihoterapie si dezvoltare personala

28/10/2025

ANXIETATEA DE INSINUARE SAU DE CE TACI ÎN SITUAȚII INCONFORTABILE
Crezi că ți se întâmplă numai ție să semnezi un act chiar dacă e păgubos pentru tine? Să taci când știi că primești un sfat medical prost? Când auzi o glumă în birou care ți se pare răutăcioasă iar toată lumea râde? Când maseuza te apasă prea tare sau vorbește despre viața ei? Să te simți inconfortabil când o femeie este umilită în mijlocul de transport fără să spui nimic?

Anxietatea de insinuare( insinuation anxiety) este teama de a spune ceva negativ cuiva în special când este în fața ta. Credem despre noi că suntem politicoși, că suntem buni, dar uneori, a fi bun, stă în calea a ceea ce este corect.
Noi absorbim disconfortul emoțional, fizic, etic, pentru că ne e frică să spunem ceva negativ cuiva. Vrem să facem să se simtă bine, așa că îndurăm durerea , tensiunea, fie că e un nod în stomac, un nod în gât, maxilarele contractate sau roșeață pe piept. Asta se întâmplă de câte ori instinctele noastre de a ne supune intră în coliziune cu valorile noastre profunde. Acest sentiment este puternic și paralizant.
Anxietatea de insinuare explică de ce 90% din personalul medical( majoritatea asistente medicale) nu comentează nimic unui coleg sau medic când observă o eroare a acestuia. De ce copilotul nu spune nimic când vede o greșeală la superiorul său. Imaginându-ne că ai fi pacient sau aparținător al pacientului, ți-ai fi dorit ca acea asistentă să semnaleze eroare. Să fii in avion, ca acel copilot să spună despre eroarea de pilotaj.

Când ești martor, în interiorul tău se produce un conflict între impulsul de a te complace și dorința ta de a acționa conform valorilor tale. Cei mai mulți ignorăm asta: ”Nu e treaba mea”, ”Nu e mare lucru”, ”Lasă așa”. Acea tensiune nu e slăbiciune, e modul în care valorile tale îți vorbesc. Dacă ți-ai fi cedat toată puterea, nu ai trăi cea tensiune. Acea tensiune este forța ta. Dă atenție atunci când simți un disconfort fizic sau emoțional. Când dai curs acelei tensiuni, ai putea salva viața cuiva. Aceea nu e intuiția(gut feeling), nu e panică, ci e șoapta conștiinței.

Într-un studiu în care oamenilor li se recomandă de către un sfătuitor două modalități de a investi 5 lire, complianța se dublează deși încrederea lor în sfătuitorul financiar a scăzut și l-au plăcut mai puțin după ce acesta le-a dezvăluit că primește un bonus dacă aleg investirea în loterie. De ce ? Pentru că nu doreau să semnalizeze disconfortul lor. Ar fi indicat că nu aveau încredere în acest om, un om complet străin. Se simțeau prea inconfortabil pentru a respinge acum sfatul acestuia și care era în favoarea lui.

Anxietatea de insinuare duce la mai multă complianță față de un sfat în care avem mai puțină încredere( cu cât scade încrederea, cu atât crește complianța). Simțim tensiune, dar o ignorăm pentru că ni s-a spus că a fi politicos este mai important decât a a-ți urma valorile tale. ( și, aș adăuga eu, nu doar politicos ci și în rând cu ceilalți,” te trezești tu că ai o părere diferită?”)

Dar unii oameni acționează. Simt acea tensiune și o ascultă, precum Jeffrey Wigand, biochimist la o mare companie de tutun. A primit amenințări de la companie, a fost concediat, familia lui s-a împărțit, dar a expus public faptul că companiile de tutun știau că nicotina dădea dependență. El a schimbat atitudinea politicii față de fumat. În ciuda repercursiunilor, a declarat că ar face la fel din nou.

El este ceea ce dr. Sunita Sah numește” un nonconformist moral”, cineva care își definește ca foarte important să își urmeze valorile. ”Nu un rebel fără cauză, ci un rebel cu o busolă morală . Avem tot mai mul nevoie de asemenea oameni în spitale, metrou, consilii de administrație, sau chiar la masa ta.
Deci data viitoare când tensiunea din interiorul tău îți spune” Asta nu e corect”, dar o altă parte interioară spune ”Nu spune nimic”, fă o pauză. Acea tensiune nu e indecizie, slăbiciune, nu e frică, este momentul dinaintea curajului., este forța ta care îți cere să fie folosită pentru că uneori este rău să fii politicos, drăguț, agreabil, supus, cu costul conștiinței tale.
Nu nega tensiunea ta. Acel sentiment ar putea schimba lumea. ”

In this revealing talk, behavioral science leader Dr. Sunita Sah discusses how compliance, influence, defiance, and authority shapes our behavior in everyday...

13/08/2025

Îmi pregăteam un curs cu carduri pentru București și o întreb pe colega mea care va găzdui evenimentul în cabinetul ei, ce temă și-ar dori să pregătesc. Am atâtea idei, atâtea seturi de carduri, atâtea informații, la ce să mă opresc? Ar vrea să se uite pe anunțul meu pentru cursul de la Mureș din sâmbăta aceasta, pe 16, dacă i se pare interesant?
Răspunsul ei m-a surprins. Îi place ideea de reconectare și de roluri, dar aș putea să mă duc și pe vieți trecute?Există un destin pe care îl urmăm? I-am trimis un emoticon care arată că mă gândesc și i-am mulțumit.
Și am rămas cu întrebarea. Ca formator de dezvoltare personală, mintea mea nu trebuie să aibă limite. În limite apar rigiditatea gândirii, conformismul, prejudecățile. Ca terapeută, sunt curioasă.
E o temă captivantă pentru mine și pe care o păstrez în biblioteca mea. Să o aduc public? Mai sunt și alți oameni interesați de ea?( întrebarea colegei mele ar fi o confirmare) Mi-ar afecta credibilitatea? Ce cred eu despre acest subiect?
Eu cred că sufletul este etern și că avem vieți trecute. Eu cred că nu se termină totul odată ce apare moartea fizică. Sufletul reia această călătorie terestră pentru a învăța lecții: cm să cuprindă mai multă iubire, cm să trăiască uniunea cu divinul, să împărtășească din înțelepciune pentru ridicarea colectivă a conștienței, să aducă bunătate, recunoștință pentru strămoși, țară, Pământ, Univers, să aibă responsabilitatea alegerii în acest univers al dualității când te confrunți cu bine și rău, lumină și întuneric, adevăr și păcăleală, libertate și supunere.
Sunt voci care infirmă viețile trecute, dar de ce le-aș crede? Experiența mea este adevărul meu.
Ca orice în lumea asta, nu instrumentul este rău, ci cm îl folosești. Nu folosi conceptul de vieți trecute pentru a evada din lumea asta. Nici pentru a-ți pedepsi părinții. Sau a-ți plânge de milă.
Folosește-o pentru a găsi sens în Cine sunt eu?, a înțelege și a închide niște cicluri, pentru a ajunge la non- judecată, la compasiunea față de sine și față de alții, chiar la schimbarea prezentă pentru binele tău din viitor.
Așa că m-am îndreptat către cutia în care țin tot ce e legat de vieți trecute( e un subiect ce mă interesează de mult), cu cele 22 de cărți( în engleză și română) și cele 11 seturi de carduri( în engleză și franceză) pentru a alege 2-3 carduri și cărți care să ne ajute să conectăm prezentul cu trecutul, să găsim un răspuns atunci pentru ce trăim acum.
Onorez astfel sufletul meu cu toate provocările, suferințele, triumfurile și darurile aduse din viețile trecute în această viață trăită ca Angelica Sirețchi, femeie, mamă, îndrumătoare șamd

Te aștept la
Târgu Mureș pe 16 august 2025
București, 30 august
Iași, 20 septembrie.
Locurile sunt limitate( maxim 10).
Înscrierile pe whatsapp, cu nume și localitate.
Pentru mai multe informații, vizualizează anuntul evenimentului Reconectare, aici, pe pagina mea de Facebook.
Cu drag, Angelica

11/08/2025

La cursul de dezvoltare personală din weekendul acesta i-am recomandat unei cursante ce se formează să devină psihoterapeut, să urmărească pe Youtube ședințele unui terapeut foarte cunoscut, fondator de școală terapeutică, pentru a exersa în practica ei câteva lucruri învățate din material.
Scopul meu nu era să pună în practică teoria( ceea ce ține de formare teoretică) ci să crească apropierea de acel terapeut, să îl coboare din tărâmul superior al idolilor care pot fi doar admirați și să îl privească ca pe un profesor de la care înveți ceva ce ea ar fi pus în practică în stilul ei personal( asta ține de formarea sinelui său terapeutic).
Pentru că adeseori și eu pun în practică ce le predic altora, am dat și eu o căutare pe Youtube pentru Virginia Satir, o inspirație pentru mine, să văd ce găsesc. Și a apărut acest exercițiu cu părțile postat cu un an în urmă. Mă bucur că oamenii continuă să posteze materiale interesante pe care, cu 23 de ani în urmă când făceam eu formarea mea, nu erau. Îmi amintesc că formatoarele noastre olandeze ne-au trimis atunci o casetă video cu o ședință, dacă nu mp înșel era cu Michael White, și ne-am adunat cu toții la colega noastră Ada acasă să o urmărim la video.
Filmarea aceasta este din 1983, cu mult înainte de terapia sistemelor familiale interne a lui Schwarz( cartea lui a apărut în 1995). Tehnica ei o făceam în formare, dar, ca formator, am căutat și am găsit-o într-o carte de-a ei, destul de subțire, de doar 120 de pagini, ”Your many faces. The first step to being loved.”, apărută în 1978. Cu 20 de ani în urmă nu erau pdf-uri online. Am cumpărat-o ca ”used book”( carte folosită) de pe un site american care, cred că mai funcționează și acum, betterworldbooks.
În 1983, Virginia Satir avea 67 de ani. Și uite-o aici, îmbrăcată într-un costum taior și fustă, roz. Te-ai vedea purtând roz la 67 de ani? Eu iubesc rozul, am câteva piese cu diferite nuanțe de roz, dar am să mai port oare roz la 67 de ani? Când a vorbit despre confortabil am crezut că spune despre ea că se simte confortatbil pe scenă; apoi am înțeles că este o parte a clientului. Dar și ea e vizibil confortabil acolo. Știe ce face, e curioasă, se simte bine printre oameni, este complet prezentă. Ea este cunoscută pentru congruența ei și permisiunea pe care și-o dă în a se folosi de toate simțurile, de la văz și auz la atingere și intuiție.
Ea avea o claritate a inimii și a minții pe care nu toată lumea părea capabilă să o atingă, dar mereu spunea că asta se poate învăța.

The legendary Virginia Satir, mother of family therapy, helps Bill and Becky identify their respective parts of self at training on the Practical Application...

30/07/2025

Gânduri după retreat
M-am întors duminică acasă cu o așezare interioară a multor emoții: bucurie, încântare, surpriză, încredere, siguranță, apartenență.
Primul retreat organizat după 18 ani ca formator dar, zic eu, a fost la momentul oportun. Am găsit pensiunea perfectă care ne-a oferit retragere în natură cu un râu în spate, cu talangele vacilor ce se auzeau dimineața ieșind la păscut pe deal, cu miros de brad în curte, cu mușcate la balcon, cu are rece noaptea și chiar cu ploaia și vijelia de sâmbătă seara.
Spre surprinderea mea, ne sincronizam atât de bine la bucătărie la așezat masa, gătit sau spălat vasele, de ai fi zis ca nu era prima oară când ne întâlniserăm. Spuneam că suntem ca niște albine într-un stup. Pentru cele mai multe dintre noi, atunci am făcut rpima oară cunoștință.
Activitățile ce au avut ca temă compasiunea de sine ne-au apropiat unele de altele, am ajuns să ne cunoaștem îngrijorările și neputințele și am fost acolo, pentru sine dar și pentru celelalte, să ne privim cu onestitate, cu blândețe, înțelegere și bunătate.
Am dat și am primit susținere, răspunsuri, încurajări.
Ne-am cufundat în sinele nostru prin meditații. Ne-am oferit atenție concentrată prin mindfulness. Am descoperit gesturile pline de bunătate. Am meditat cu mudra compasiunii. Am fost surprinse să găsim prietene sau mătuși în asociere cu emoțiile pozitive. Am aflat care sunt cele patru stări sublime conform psihologiei budiste și să fim atente la cei opt dușmani. Am învățat că mila nu e compasiune. Am primit mesaje de la Kuan Yin, zeița compasiunii. Am rezumat experiența noastră la un simbol și am primit un tatuaj cadou și o culoare ce ne reprezintă.

Ne-am bucurat să aniversăm și o zi de naștere. M. și-a dorit să sărbătorească cu noi ziua ei de naștere și retreat-ul a fost cadoul ei. A fost o surpriză plăcută pentru noi, sărbătorită cu șampanie, prietena ei cea mai bună și Simply the best al Tinei Turner.
Am dansat, am băut cafeaua dimineață pe terasă împreună, am stârnit râsete cu amintirile noastre din copilărie.

Însoțite de o tânără ghidă, am descoperit o minune de pădure, rezervația de turbă Tinovul Mare. Frumoasă și interesantă e România noastră!
Și tocmai când făceam un exercițiu de dezvoltare personală, ce avea ca scop prezența în urmărirea unui obiectiv, am dat în pădure de o mireasă și un mire ce își făceau fotografii. Mult ne-am amuzat de această sincronicitate!!

Scriu acum din amintiri, că sunt deja acasă, și încă îmi răsună în urechi râsetele noastre de pe terasă. Involuntar, zâmbesc.
Am dedicat activitatea divinului feminin. Ne-am imaginat a produce valuri de energie precum o piatră aruncată în apă, valuri care să ducă mai departe în inconștientul colectiv bucuria de a fi femeie, plăcerea de a fi împreună noi, femeile, de a ne fi alături în bucurie și tristețe, de a ne auzi și a ne descoperi.
Ne-am promis că ne vedem și anul viitor. Avem nevoie de o continuare.
Cu drag și dor de noi,
Angelica

Notă: Fotografia este făcută în rezervația de turbă” Tinovul mare”, unde am făcut drumeția

14/06/2025

TESTEAZĂ NIVELUL COMPASIUNII DE SINE( AUTOCOMPASIUNII)

Pune o notă de la 1 la 5, în care 1 reprezintă aproape niciodată, iar 5, aproape întotdeauna, la următoarele afirmații ce reprezintă experiența ta în aceste situații( și nu cm ți-ai dori să fie experiența ta):
1. Încerc să fiu înțelegătoare și răbdătoare cu acele aspecte ale personalității mele care nu îmi plac
2. Când se întâmplă ceva dureros, încerc să am o viziune echilibrată asupra situației
3. Încerc să îmi privesc defectele ca parte a condiției umane
4. Atunci când trec printr-o perioadă foarte grea, îmi ofer grija și tandrețea de care am nevoie
5. Când mă supără ceva, încerc să îmi păstrez echilibrul emoțional
6. Când mă simt nepotrivită în vreun fel, încerc să îmi amintesc că majoritatea oamenilor au sentimente de inadecvare

În continuare notează tot de la 1 la 5, dar 1 reprezintă aproape întotdeauna, iar 5 aproape niciodată, în situațiile următoare:
1. Când eșuez într-o chestiune importantă pentru mine, mă consum din cauza sentimentelor de inadecvare
2. Când sunt tristă, tinde să cred că majoritatea celorlalți oameni sunt probabil mai fericiți decât mine
3. Când eșuez într-o chestiune importantă pentru mine, tind să mă simt singură în eșecul meu
4. Când sunt tristă, tind să dezvolt o obsesie și mă fixez pe tot ce nu merge bine
5. Îmi dezaprob și îmi judec propriile defecte și neajunsuri
6. Sunt intolerantă și nerăbdătoare față de acele aspecte ale personalității mele care nu îmi plac

Suma celor 12 itemi :___________
Scor mediu al compasiunii față de sine: suma:12______

Un scor sub 2,75- nivel scăzut al compasiunii de sine
Scor între 2,75- 3,25- nivel mediu
Scor peste 3,25- nivel ridicat al autocompasiunii

Testul este forma scurtă a Scalei Compasiunii de sine( preluat din Kristin Neff- Compasiunea de sine feroce. Cum pot femeile să-și valorifice bunătatea ca să se facă auzite, să-și revendice puterea și să prospere, ed Curtea Veche, 2023)

Ce poți face dacă ai nivel mediu sau scăzut de autocompasiune?
Să îți propui să fie în atenția ta compasiunea de sine, încât să devină o deprindere pentru tine.
Cum știi să îți oferi compasiune?
Citești cărți, vizionezi clipuri pe youtube, înțelegi care sunt dimensiunile compasiunii de sine și le pui în practică.
Dacă vrei să faci mai mult de atât, te invit la tabăra de dezvoltare personală pentru femei unde vom avea ca fundament autocompasiunea.
Ne vom focaliza pe cele 4 nivele ale ființei umane și anume nivelul fizic, cognitiv, emoțional și spiritual și vei învăța și practica compasiunea pe fiecare nivel. ( ai anunțul și detalii pe pagina mea de Facebook)

De ce e importantă autocompasiunea?
Sunt studii care arată că oamenii cu nivel înalt de autocompasiune tind să fie mai fericiți, mai optimiști, mai mulțumiți de viața lor. Mai puțin deprimați, anxioși, stresați și temători. Își reglează mai eficient emoțiile. Sunt mai predispuși către implicarea în comportamente utile precum sportul, alimentația sănătoasă și supravegherea stării de sănătate. Sunt mai motivați, mai rezistenți în fața încercărilor vieții. Au o stimă de sine mai ridicată, fără o supraevaluare.

Este o abilitate necesară pentru a ne crea o stare de bine interioară.

12/06/2025

Ca persoane mature care ne câștigăm banii prin muncă, ne dorim să îi și cheltuim cu cap. Adică să ne aducă plus valoare.
Am citit mai demult o carte și pe acest subiect, carte pe care v-o recomand. Ea se numește ”Happy money. Știința cheltuirii cu rost.”, scrisă de Elizabeth Dunn și Michael Norton, editura Publica 2014.

Îmi amintesc că a fost o carte revelatoare pentru mine. Autorii ne arată nu cm să facem mai mulți bani, ci cm să ne facem fericiți cu banii pe care îi avem. Poți să câștigi mulți bani dar să nu îți aducă fericirea, intrând în cercul vicios al cumpărăturilor scumpe care te obligă la a face mai mulți bani pe care să îi cheltui pe cumpărături. Asta nu înseamnă că banii nu aduc fericirea( Cartea se numește Happy money- banii fericiți), dar să știi să îi cheltui cu rost. Când vrei să-i cheltui cu cap, ar fi bine să ții cont de cele 5 principii pe care le prezintă.

Mă opresc acum doar la primul, pe care îl asociez cu proiectul meu din această vară, tabăra de dezvoltare personală pentru femei, pe care am intitulat-o frumos( și sper, nu prea pretențios),
ARTA DE A AVEA GRIJĂ DE TINE CU BLÂNDEȚE, despre care vreau să vă povestesc.

Primul principiu:
BANII SUNT CHELTUIȚI CU ROST CÂND CUMPĂRĂM EXPERIENȚE. Și poți să verifici cu tine dacă autorii au dreptate sau nu: îți amintești mai degrabă sejurul de la munte de acum 2 ani, hotelul la care ai stat atunci, cm ai găsit fragi în pădure, decât ce tricouri sau machiaje ai achiziționat în acea vară.

Retreat-ul pe care îl organizăm urmărește să fie o experiență de neuitat: un context în care ne uităm la gândurile, acțiunile și emoțiile noastre cu compasiune și bunăvoință, ne oferim reciproc ascultare și sprijin. Ne plimbăm în natură, mâncăm grătar, stăm pe terasă la soare. E și concediu, nu doar dezvoltare personală.(aici emoticon cu zâmbet!😊)

Deși îți spui că asta poți face și acasă, îți garantez că în acest spațiu natural, unde ai liniște(englezescul „retreat” înseamnă retragere) și te poți relaxa, unde ai femei ca și tine care își doresc să fie înțelese și oferă înțelegere, schimbarea în profunzimile tale se produce mai repede și este mai durabilă. Deoarece așa funcționează grupurile.

Retreat-ul acesta bifează toate cele 4 criterii menționate în Happy Money(p.41) pentru o satisfacție maximă pentru banii dați:
 Experiența te pune alături de alți oameni, cultivând legăturile sociale
 Experiența este una memorabilă, pe care să îți facă plăcere să o povestești peste ani
 Experiența este în strânsă legătură cu ceea ce ești sau ți-ai dori să fii
 Experiența îți oferă o oportunitate unică, ce nu se pretează niciunei comparații facile cu alte posibile alternative

Toată experiența costă 2055 lei și am venit și cu niște facilități financiare:
 reducere de 10% până pe 15 iunie, așa încât plătești doar 1850 lei
 plata în rate( 800 de lei până la 15 iunie, să îți ocupi locul), a doua rată( 1255 lei)până la 22 iulie
 Dacă vii cu o prietenă, amândouă aveți reducere de 20% la prima rată( care va fi de 600 de lei, în loc de 800).

Important! Mai avem doar 2 locuri libere.

În preț sunt incluse activitățile, cazare 3 nopți în cameră dublă cu baie proprie, mesele zilnice.

Completează fișa de înscriere( o găsești pe pagina mea de Facebook sau la evenimente), trimite avansul/ toată suma în contul din fișă și fă-ți bagajul! Ne întâlnim în Bucovina, plai cu verdeață și oameni iubitori.
Nu ți-e dor de puțină relaxare și grijă pentru tine?( emoticon în care dăm din cap ca pisicile chinezești din mașini 🥰)

10/06/2025

Am prelungit termenul de înscriere în Tabăra de dezvoltare personală cu încă 5 zile.
15 iunie 2025 este termenul până la care poți achita prima tranșă ( asigurându-ți astfel locul în tabără) sau în varianta early bird( reducere de 10% dacă achiți întreaga sumă).
Detaliile privind plățile le găsiți în formularul de înscriere.
Vă așteptăm să aveți o experiență de vară aducătoare de frumusețe, relaxare și comuniune.

02/06/2025

Tocmai am terminat de citit„ Blocajul. Cum să scapi de inerție și să mergi mai departe”( 320 pagini).
O carte de Britt Frank, publicată în 2022 și tradusă și apărută la Curtea Veche impresionant de repede, în 2023( da, sunt impresionată când editurile românești scot traducerile concomitent sau la foarte scurt timp după originale).

E o carte pe care trebuie să o reiau. Cartea aceasta este genul de carte pe care o citești o dată și apoi „lucrezi” pe ea, de data asta cu caietul lângă tine pentru notițe, scheme, răspunsuri la întrebări. Și autoarea indică 3 moduri de a o citi, în funcție de timpul pe care îl ai(p.19). La cât m-a impresionat după prima lectură, îmi fac timp și pentru o a doua.

De ce mi-a plăcut atât de mult? Păi, stilul ei este relaxat, amuzant, clar, îndrăzneț. Împărtășește mult din experiența ei de viață sau profesională. Ne oferă date științifice recente. Nu se teme să își exprime dezacordul față de teorii ale altor terapeuți sau autori și să își exprime punctul de vedere. Demontează mituri. Anxietatea e o boală? Un dezechilibru chimic al creierului? O problemă genetică? Tulburare psihică? Semn de fragilitate psihică? Nu. Anxietatea este o hartă care îți arată cm să capi de blocaj. Să simți durere emoțională nu e semn de slăbiciune.( capitolul 1)

Tema nu e deloc ușoară. Blocajul? Noi spunem că e dăunător. Dar în capitolul 2 ne duce către un adevăr negat adesea: dacă sapi în adâncul celor mai nesănătoase comportamente, vei găsi recompense ascunse. Enumeră 9 avantaje ale blocajului( de ex, eviți riscuri, eviți durerea, deții controlul). Și, ca în fiecare final de capitol, ne recomandă sarcini de rezolvat în 5 minute, să reținem puncte cheie ale capitolului și lucruri practice pe care să le exersăm ( Așa Da) sau să le evităm( Așa Nu).

Capitolul 3 demontează mitul motivației. Când nu facem ceva, spunem despre noi că suntem leneși. Ea ne corectează: lenea este o etichetă morală, nu o realitate biologică. Procrastinarea( pe care atâția dintre noi o cunoaștem), nu este lene, ci reacție a creierului la traumă. Creierul de supraviețuire ne pune pe noi, împreună cu ambițiile și planurile noastre, în carantină până se convinge că suntem în siguranță. Funcția primară a creierului este să ne țină în viață, nu să ne facă fericiți. În acest capitol ea împletește teoria polivagală cu psihotrauma dr. Peter Levine. Trauma nu este o boală, ci o rană și se poate vindeca. Și aici ne prezintă pe 2 coloane, mituri și adevăruri despre traumă.

În capitolul următor ne prezintă importanța lucrului cu umbra. Aflu astfel că există și un coeficient de inteligență a umbrei(SQ) așa cm există IQ( coeficientul de inteligență) sau EQ( inteligența emoțională). Deși oamenii ajung la succes prin indicatori mari la IQ și EQ, totuși continuă să aibă o senzație supărătoare de goliciune interioară. Când se adaugă inteligența umbrei, ei trăiesc succesul și libertatea de a se bucura de el. Cum poți lucra cu umbra? Prin metoda lui Richard Schwartz a părților interioare.

Capitolul 5 ne prezintă blocajul în relații și, dacă ar fi un curs, ar avea 3 părți: limbajul pentru situații de conflict, cm să ai limite în relații și cm să repari un pas greșit( fără a include „Îmi pare rău”). E de citit și aplicat.

Capitolul 6 tratează o temă atât de puțin analizată, dar atât de importantă pentru adulți: prieteniile. Evidențiază 6 mituri ale prieteniilor la maturitate( și pun pariu că și tu credeai că așa trebuie să stea lucrurile). Pentru a păstra suspansul, nu am să îți spun cm le demontează, dar am să le enumăr:
Mitul 1: Prietenii buni te ajută cu sfaturi
Mitul 2: Prieteniile între adulți vin ușor și natural
Mitul 3: Trebuie să ai un prieten foarte bun
Mitul 4: Trebuie să investești o grămadă de timp, altfel ești un prieten rău
Mitul 5: Trebuie să ai prieteni în viața reală. Cei de pe rețelele de socializare nu se pun
Mitul 6: Prietenii sunt pentru totdeauna
Ce ne mai blochează? Poveștile de dragoste din filme sau basme( și ne oferă câteva exemple).

În capitolul 7, analizează familia și tipurile de atașament. Care zice ea că este cea mai sănătoasă, funcțională și fericită familie din filme? Cea din Full House? Din Prințul din Bel-Air? Bob”s Burgers? Nu. Familia Addams( motivele le găsești la pagina 182). Dacă ai crescut într-o familie inaptă emoțional, psihoterapeuta Britt Frank îți oferă sugestii practice pentru a scăpa de blocajul dat de dinamica familială.

Obiceiurile toxice te blochează. Secretul renunțării la aceste obiceiuri este să te înțelegi pe tine. Ce te scoate din dependență? Adevărul. Iar la pag 234-235 ai un model de tabel pe care să îl completezi cu situațiile tale și care cuprinde: Evenimentul declanșator/Ce îți spui/ Cum te simți de fapt/ Comportament, părere/ Care este adevărul. Mindfulnessul(tehnica Bucla OODA) te ajută să previi spiralele emoționale.

Capitolul 9 se ocupă de blocajul datorat regresiei emoționale. Știi, ca atunci când ești indecis, te temi că îi superi pe ceilalți, nu poți să spui nu, ai răbufniri emoționale, suferi de sindromul impostorului, nu îți urmezi visele de teama a ce vor spune ceilalți, îți dorești să fii copilul, angajatul sau prietenul preferat. Este opusul maturității emoționale. Deși avem slujbe, copii, parteneri și credem că suntem maturi, în interiorul nostru am rămas eterni adolescenți. Ne-am blocat în adolescență, procesul nostru de alchimizare a fost întrerupt. Sunt 4 convingeri ce ne împiedică să facem tranziția către maturitatea emoțională: Iubirea necondiționată, Încrederea necondiționată, Binele, Inocența( detalii găsiți la pag 259). Totuși ce soluție avem? Doliul. Da. „Să fii în doliu după propriul trecut te eliberează de compulsia de a-l repeta”. Ea ne oferă modelul celor 4 sarcini a lui William Worden, cu indicații privind procesarea pierderii copilăriei, precum și ritualuri ce cuprind elemente senzoriale.

Ultimul capitol, ca o recapitulare, ne oferă 7 reguli simple ca să scapi din blocaj. Ne mai amintește că e necesar să ne cultivăm spiritualitatea, dacă nu vrem să rămânem blocați. Nu e nevoie să crezi în divinitate ca să fii spiritual. Sunt multe moduri de a fi spiritual: mindfulness, gătit, muzică, artă, matematică, etc. Cine este maestrul tău spiritual interiorizat?

Cartea se încheie cu mulțumirile autoarei pentru toți ce și-au adus contribuția direct sau indirect la conținutul cărții, precum și cu câteva pagini de bibliografie. Din fericire, sunt multe cărți deja traduse în română și ,prin urmare, mai accesibile. De altfel, și pe parcursul cărții, autoarea face referiri la cărțile sau cercetările din care a luat informațiile.

O carte ce schimbă perspective și care are darul te a te debloca.
Vă doresc lectură plăcută! Sau deblocare ușoară!
Angelica Sirețchi, psihoterapeut, formator

01/06/2025

Pentru cine este această tabără ?
În ultimul weekend din iulie( de joi, 24 iulie până duminică, 27 iulie), organizez un retreat în dulcele plai al Bucovinei.

Este o tabără de dezvoltare personală care se adresează unei anumite tipologii de femei.
Nu femeii tinere de 20 de ani, care își descoperă acum feminitatea, ci celei mature, între 35 și 65 de ani.
De ce?
Pentru că femeia matură a fost până acum prezentă pentru toți ai casei( partenerul de viață, copii, proprii părinți sau frați) și s-a neglijat pe ea însăși.

Pentru că după 25-30 de ani de grijă pentru ceilalți, a obosit.
Pentru că după ce i-au plecat copiii de acasă, adulți acum, nu mai știe cine este ea și ar avea nevoie de un restart

Pentru că după divorțul ei, a realizat că a greșit că s-a pus mereu pe ultimul loc, dar nu știe cm să schimbe asta.

Pentru că acum, când ea s-a schimbat, își caută femei asemenea ei cu care să rezoneze. Își caută tribul.

Pentru că ea stă prea mult în casă, se simte singură mai ales în weekend și își dorește ca acest weekend din iulie să fie diferit pentru ea. Gata cu singurătatea! Își va căuta un loc în care să se simtă în siguranță cu alte femei , să povestească, să facă drumeții în natură, să stea seara la un pahar la lumina lunii și a lumânărilor.

Pentru că acum, după +/- 40 de ani de a fi cu ea însăși în toate provocările vieții, a realizat că a fost prea aspră cu ea, prea critică și și-ar dori ca următorii 40 să fie mai blândă, mai bună cu ea, să își arate autocompasiune și să se trateze mai iubitor. Acum ar putea fi un bun început.

Eu sunt Angelica Sirețchi, psihoterapeut de peste 25 de ani, cu experiență în grupuri de dezvoltare personală de 18 ani, o femeie matură cu vârsta de 50+, mamă de adolescentă, a treia din cele patru fiice ale părinților mei. Am organizat multe ateliere adresate femeilor pentru conștientizarea conexiunii cu divinul feminin( expresia feminină a energiei vieții) și voi fi onorată să lucrez cu tine în această tabără.

Voi fi impreună cu Victoria Captari, și ea psihoterapeută, femeie matură, care îți va fi alături și va conduce cu blândețea și răbdarea care o caracterizează, o parte din activități.

Sperăm ca noi să fim echipa de care ai nevoie pentru a avea grijă de tine cu blândețe.

10/04/2025

Pe vremea urâtă de astăzi, când ba a nins, a ieșit soarele, a bătut vântul, de ziceam că e o zi din Babe, am stat în casă și am citit.
Joia este ziua mea de ședințe online și cm nu am avut decât o ședință, am folosit ziua să mă răsfăț cu o carte. O carte pe care am cumpărat-o de anul trecut, un roman, un gen pe care rar îl mai citesc pentru că am în biblioteca mea o mie și una de cărți de psihologie și psihoterapie care așteaptă să fie citite.
Dar azi mi-am zis că iau o pauză de la cărți serioase și am citit această carte. Da, chiar am citit-o pe toată. Nu e mare lucru, 250 de pagini le termin în 3-4 ore cu pauze. Facultatea nu îți dă doar o diplomă, cm cred unii, ci și capacitatea de a înmagazina multă informație într-un timp foarte scurt( și de aia, partea proastă este că lăsăm proiecte pe ultimul moment).

Așa că azi am pus doar un pui la cuptor că se face fără multă atenție din partea mea, am lăsat rufele de călcat pe mâine, am scris doar vreo 2 mesaje pe whatsapp, nu m-am uitat pe Youtube sau Facebook, am urmărit cel mai recent episod din Trent, tot un serial polițist, am ieșit totuși rapid la lockerul din cartier să îmi ridic pachetul cu cristale( iubesc și cristalele, nu doar cărțile sau animalele) și mi-am pus intenția să nu mă las distrasă de nimic, încât să citesc cartea.
A fost o carte chiar interesantă. Genul polițist, iar eu ador romanele și filmele polițiste. Poirot e preferatul meu, Agatha Christie, o minte strălucită. Și eu mă văd uneori în rol de detectiv în cabinet, căutând informații care să explice problemele cu care se confruntă cei ce vin la terapie și identificând tipare comportamentale.
Cartea aceasta nu am ales-o întâmplător. Are numele meu în franceză. Angelique. Eram curioasă. Mi-a amintit de o colegă de liceu care mă striga uneori așa, și asta m-a dus apoi cu gândul la cât de mulți ani au trecut de atunci, la cm unii oameni sunt importanți într-o anumită perioadă de viață, după care nu mai știm nimic și poate, nici nu mai vrem să știm.
A fost o carte care m-a ținut în alertă, cu schimbări de situație surprinzătoare. Cu puțin iz de telenovelă( la care mă uitam și eu în liceu, după anii 90 ,când tocmai apăruseră la televiziunea liberă , știți, de genul că descoperim că de fapt el nu e un străin ci e tatăl ei, și noi aflăm că mama ei nu e mama ei cea bună, ci e de fapt adoptată?). Dar a fost și o carte informativă. În timp ce citeam, căutam pe google ce or fi și cm arată lucrurile pe care le amintește. Cocktail Moscow Mule? Ce conține? Geantă Capucines? Cum arată? Canapea Barcelona? De ce se numește așa? Mifepristona?Cum acționează?(și așa am aflat de medicamente pentru avort medical).

Nu știam nimic despre autor, dar din scurta bibliografie de pe coperta III, aflu că e puțin mai mic de vârstă ca mine, că își petrecea de copil timpul liber citind( ca și mine) și că are cărți traduse în 44 de limbi, fiind unul din cei mai apreciați autori francezi de thrillere. Mă întreb cm se simte când vede una din cărțile lui în standurile dintr-un aeroport. Mândru? Indiferent? Motivat să mai scrie altă carte? Sigur diferit de mine dacă aș vedea un fost client, când m-aș întreba dacă viața lui s-a așezat într-un mod mulțumitor pentru el de când a fost la mine în terapie. Mândrie? Exclus pentru un terapeut. Succesul îi aparține doar clientului.

Mi-a apărut apoi dintr-un colț al memoriei un lucru demult uitat: am scris un roman când eram prin clasa a VII- aVIIIa. Pe foi A4 cam gălbui, că de astea se găseau înainte de anii 90, ce avea ca subiect întâmplări ale unor adolescenți fete și băieți, chestii de școală și iubire. Nu îl mai am. Mama mea e genul care aruncă tot ce nu îi folosește, chiar dacă nu el al ei, așa că într-un an când eu eram la facultate la Iași iar ea făcea curat, a aruncat și aceste foi pe care le păstram într-un dosar de carton. Cine știe ce scriitoare ar fi putut să iasă! Să sperăm că mi-a ieșit mai bine ca psihoterapeută și formatoare de dezvoltare personală.

Una peste alta, la sfârșitul acestei zile știu mai multe decât știam dimineață. Deja am căutat și alte cărți ale lui Guillaume Musso și aștept cu nerăbdare să descopăr și alte intrigi polițiste.

În mintea mea apare acum o altă perspectivă. Oare un autor adevărat i-ar da voce personajului Angelica S să spună toate aceste lucruri sau s-ar răzgândi, le-ar șterge, ar vrea să o prezinte altfel publicului( tot o imagine de film, în care autorul scrie la mașina de scris câteva rânduri, aruncă foaia, pune foaie nouă, iar scrie, iar aruncă nemulțumit ceea ce scrie). Asta e tot o abilitate terapeutică, de a fi atât cea care ascultă clientul, dar, în același timp, și cea care observă interacțiunea dintre mine și client, cea care observă starea corpului meu, gândurile și emoțiile mele și alege ce iese la suprafață în interacțiunea din cabinet.

Am scris aceste lucruri pentru M, o clientă de-a mea care mi-a spus într-o ședință că nu știe nimic despre mine. E drept, relația terapeutică este o relație inegală din acest punct de vedere, eu știu multe despre ea, ea mai nimic despre mine. Nu am vrut să-i iau din timpul ei de ședință să vorbesc despre mine, dar sper ca de aici să mă cunoască mai bine. Ea știe deja despre iubirea mea pentru cărți, căci după fiecare ședință, îi mai recomand o carte care s-ar potrivi la subiectul discutat. Vorba fiicei mele : ”Mama are pentru fiecare problemă, câte o carte pe care să ți-o recomande.”
Vă îmbrățișez și vă doresc multe cărți citite!