Oana Butnaru - Psihoterapeut

11/05/2026

Știi de ce procrastinezi cu adevărat?
Nu pentru că ești leneș/ă. Nu pentru că nu vrei destul.
Ci pentru că obiectivul tău nu îți produce bucurie — ci presiune.
Și iată ce schimbă totul:
În noi există două tipuri de energie — și două tipuri de bucurie.
În energia feminină, bucuria e în drum — în fiecare pas, în fiecare moment trăit cu prezență.
În energia masculină, bucuria e în destinație — în provocare, în satisfacția de a cuceri ceea ce ți-ai propus.
Ambele energii există în tine. Și ai nevoie de amândouă.
Cele mai multe persoane se autosabotează pentru că activează doar una dintre ele — fie se pierd în vis, fără direcție, fie se forțează spre linia de sosire, fără să se bucure de nimic.
Când un obiectiv îți activează bucuria și în drum, și în destinație — nu mai ai nimic de evitat. Procrastinarea dispare. Autosabotajul nu mai are ce face.

Spune-mi în comentarii: tu în care energie te regăsești mai mult?

10/05/2026

Studiile arată că aproximativ 95% dintre persoanele care slăbesc „mecanic”, adica prin diete foarte restrictive, pastile, injecții sau chiar operații ajung să se îngrașe din nou.

Dar de ce se întâmplă asta?

Pentru că un plan urmat mot-a-mot, fără să înțelegem ce ne-a adus acolo și fără să lucrăm la educație alimentară și la obiceiurile noastre, rareori produce o schimbare reală pe termen lung.

Apoi apare un alt aspect extrem de important: suportul.
Să faci parte dintr-o comunitate sau dintr-un grup cu oameni care trec prin aceleași provocări crește enorm rata de reușită. Nu te mai simți singur, ai susținere, înțelegere și motivație atunci când îți este greu.

Iar peste toate acestea vine poate cea mai importantă parte: înțelegerea profundă a propriei relații cu mâncarea și cu tine însuți.

Obezitatea, sau relația nesănătoasă cu mâncarea ( a te menține in parametrii doar fiind toată ziua la dietă), nu sunt lucruri ușor de dus.
Sunt lupte grele, emoționale si nu sunt ceva ce poate fi reparat cu o dietă de o lună...din păcate.

De aceea, programul nostru nu înseamnă doar un plan alimentar.
Înseamnă educație, susținere, comunitate și transformare.

Începem luna aceasta, iar mai sunt doar 3 locuri disponibile.

Dacă simți că este momentul să faci o schimbare insă de data asta cu blandete , întelegere si fără infometare, scrie " vreau " in comentarii si putem posvesti in privat, daca acest program ti se potriveste.🤍

Eu sunt Roxana Opre si alaturi de mine vom lucra pe partea nutrițională, iar alături Oana Butnaru - Psihoterapeut vei lucra in profunzime la relatia ta cu mancarea in workshopurile psihoterapeutice.

01/05/2026

În relațiile adulte, de multe ori nu alegem doar un partener. Alegem, fără să știm, și o scenă veche în care ceva din noi încă așteaptă alt final.

Inconștientul nu repetă ca să te pedepsească. Repetă ca să te aducă din nou în locul unde ai rămas nevăzut, neprotejat, nesimțit.
Nu pentru a te distruge. Ci pentru a-ți da, poate, o nouă șansă să te vezi tu acolo.
Problema este că, dacă nu devii conștient, nu repari. Doar retrăiești.
Te duci iar spre același tip de relație, aceeași rană, aceeași abandonare de sine.

Abia când vezi clar ce se repetă și ce simți în acel tipar, apare posibilitatea reală de alegere.
Nu doar să înțelegi. Ci să oprești, să pui limită, să nu te mai trădezi.

Uneori, vindecarea nu începe când „găsești persoana potrivită”.
Începe când nu te mai abandonezi pe tine în relația greșită.

Dacă ai simțit vreodată că „iar am ajuns în aceeași poveste”, salvează reelul.
Iar dacă vrei, scrie în comentarii: ce tipar simți că se repetă cel mai des în relațiile tale?

30/04/2026

Partenerul tău e absent emoțional? Înainte să te înfurii, citește asta. 🤍
Știi senzația aia că ai un copil în plus acasă?
Că ești singură chiar dacă el e acolo?
Că ești furioasă, epuizată și nimeni nu te vede?
E real. E dureros. Și e valid.
Dar hai să îți spun ceva ce poate schimba totul.
Când ai născut, atenția ta — în mod complet firesc — s-a dus spre copil. Iar el... a rămas în aer. A simțit abandon. Durere. Anxietate. Furie. Lucruri pentru care nu era pregătit și nu știa cm să le gestioneze.
Tu ai fost nevoită să te maturizezi rapid. El nu a trecut prin același proces.
Absența lui emoțională nu e rea-voință. E singura metodă pe care o știe să facă față.
📵 Stă pe telefon.
💻 Stă la calculator.
🚪 E acasă, dar parcă nu e.
Dar iată ce e interesant: nu pleacă. Te așteaptă. Și face ce poate, în felul lui.
✨ Dacă îi dai voie să îl vezi cu adevărat — nu ca pe un vinovat, ci ca pe un om pierdut — ceva se schimbă în dinamica dintre voi.
Reconectează-te la el, în ritmul tău. Fără presiune. Fără așteptări uriașe.
Și vei observa că și în el începe ceva să se miște.
Nu trebuie să crești un alt copil. Dar puteți crește împreună, ca adulți.
💬 Ți se pare familiar ce am descris? Scrie în comentarii — nu ești singură.

29/04/2026

Insulina influențează modul în care corpul tău stochează grăsimea. Când este crescută constant, slăbirea devine mai dificilă.

Cortizolul, hormonul stresului, crește pofta de mâncare și favorizează grăsimea abdominală.

Hormonii tiroidieni controlează metabolismul. Când sunt scăzuți, arzi mai puține calorii.

Estrogenul și progesteronul influențează apetitul, retenția de apă și distribuția grăsimii.

Leptina și grelina reglează foamea și sațietatea. Dezechilibrul lor duce la mâncat în exces.

De asta este necesar sa stii ce te blocheaza pe tine, dar si cm poti sa-to construiesti un alt stil de viață dar care sa ti se si potrivească.

Regulile stricte nu functioneaza 🙃

29/04/2026

Da, uneori răbufnim. Și nu, asta nu te face automat un părinte „tox ic”. Dar dacă te minți că „lasă, îi trece”, acolo începe ruptura.

Copiii nu au nevoie de părinți perfecți. Au nevoie de părinți care pot repara.
Să spună clar: „Am greșit. Nu era despre tine. Nu e vina ta.”
Asta nu șterge momentul. Dar îl face suportabil. Îl reașază în adevăr.
Pentru că frica nu vine doar din intensitatea reacției, ci și din singurătatea în care copilul rămâne după ea.

Reparația nu înseamnă slăbiciune. Înseamnă maturitate emoțională.
Și, poate cel mai important, îi învață și pe ei că relațiile nu trebuie să fie perfecte ca să fie sigure.

Dacă simți că aveai nevoie să auzi asta, salvează reelul.
Iar dacă vrei, scrie în comentarii: ce ți-a fost cel mai greu — să îți ceri scuze copilului sau să te ierți după?

28/04/2026

27/04/2026

A sta cu o emoție nu înseamnă să o analizezi la nesfârșit și nici să te lași înghițit de ea.
Înseamnă să nu o negi, dar nici să nu o lași să preia complet controlul.
Aici contează ancora.

Ce te ajută să rămâi prezent când în tine e furtună?

Pentru unii e rugăciunea. Pentru alții e corpul: mersul, dansul, alergarea, scrisul, apa, respirația, vocea unui om sigur.
Nu orice „descărcare” reglează. Unele doar te agită mai tare.
Adevărul e că nu poți sta cu o emoție intensă doar din voință.
Ai nevoie de ceva care să te țină aproape de tine, fără să te rupă de ce simți.
Nu emoția trebuie eliminată.
Ci trebuie să înveți să nu te pierzi în ea.

Dacă simți că uneori emoțiile tale sunt prea mult, salvează reelul.
Și spune-mi în comentarii: care este ancora ta când simți că te ia valul?

27/04/2026

25/04/2026

O stare proastă vine și pleacă mai ușor.
O stare depresivă începe să te țină captiv: îți fură energia, sensul, cheful, corpul, relațiile.
Problema nu este doar cm o numești.
Ci cât de mult te rupe de viața ta.

Da, uneori e nevoie să pui o emoție pe hold ca să faci ce ai de făcut.
Dar dacă faci asta la nesfârșit, nu mai e reglare. Devine evitare.
Nu tot ce simți trebuie etichetat imediat.
Dar nici ignorat până când te prăbușești.
Uneori ai nevoie doar de spațiu, ritm și prezență.
Alteori ai nevoie să recunoști sincer: „Aici nu mai e doar o perioadă grea.”

Dacă ai trecut printr-o perioadă în care nu mai știai dacă e oboseală, tristețe sau ceva mai mult, salvează reelul.
Iar dacă vrei, scrie în comentarii: ție ce îți este cel mai greu — să recunoști că nu ești bine sau să ceri ajutor?