17/11/2025
Postul: rădăcini vechi, sensuri moderne și validare științifică
Iată că iarăși am intrat în postul Crăciunului. Dacă întrebi zece oameni din zece părți diferite ale globului, de ce există postul, foarte probabil că o să primești zece versiuni diferite de răspuns, fiecare colorată de religia lui, de tradiția familiei sau de ce a auzit pe la biserică, sinagogală, templu, sau șamanul tribului din care face parte. Dar dacă dai tot zgomotul ăsta la o parte și te întorci la începuturi, îți dai seama că postul e mult mai vechi decât orice religie care pretinde că l-a inventat.
Eu nu sunt un adept al simplificării lucrurilor complexe, însa se pare ca în acest context adevărul e totuși relativ simplu. Istoria și Antropologia ne arată azi că postul apare înaintea religiilor, înaintea zeilor cu nume și înaintea textelor sacre. Oamenii posteau pentru că nu aveau de ales. Iarna nu era mâncare, vânătoarea dădea de multe ori greș, iar corpul intra în modul lui natural de supraviețuire. Din aceste perioade forțate s-a născut ideea de „curățire”, pe care apoi oamenii au împachetat-o în ritualuri.
Mai târziu, când apar primele civilizații – sumerienii, egiptenii, lumea vedică – postul exista deja ca practică. Preoții îl foloseau ca să „se curețe” înainte de a intra în temple, șamanii îl foloseau pentru viziuni, iar oamenii simpli îl țineau instinctiv când erau bolnavi, pentru că observau că foamea calmează corpul.
În Mesopotamia, acum patru-cinci mii de ani, găsim tăblițe cu referințe la zile de abstinență ca pregătire pentru ritualuri. În Egipt, preoții mâncau simplu, puțin și curat, ca să fie „apți” să intre în templu. Nimeni nu pretindea că practica le aparținea. Postul era o unealtă utilă.
În literatura istorico-religioasa, dacă îi pot spune așa, Musurillo notează „rolul important al practicii postului ascetic în istoria dezvoltării religioase a omului” (Musurillo, 1956), iar Eliade observă că omul arhaic își „regenerează periodic viața” prin post, confesiune și abstinență (Eliade, 1954). Cu alte cuvinte, postul nu a fost un concept religios, ci o reacție fundamental umană ridicată ulterior la rang de ritual.
Când apar marile religii, ele îl adoptă, nu îl inventează: Hinduismul îl vede ca disciplină, Budismul ca detașare, Iudaismul ca pocăință, Creștinismul ca imitație a lui Iisus, Islamul ca autocontrol și empatie. Fiecare i-a găsit alt sens, dar rădăcina rămâne aceeași: omul descoperă cine este când rămâne fără exces, fără acel zgomot de fond cu care este atât de obișnuit încât nici nu îi mai remarca prezenta, doar el cu el însuși.
Și atunci apare partea interesantă: postul chiar funcționează.
Nu pentru că „așa trebuie sau așa vrea Dumnezeu”, ci pentru că atunci când nu mănânci, corpul și mintea intră într-o altă ordine. Scade zgomotul interior, ego-ul se subțiază, impulsurile se domolesc, iar lucrurile care în viața cotidiană sunt greu de văzut devin, brusc, vizibile. Religia doar a dat cadru, limbaj și sens. Mecanismul era deja în om.
De ce funcționează postul din perspectiva medicinei integrative
Lucrul fascinant este că exact ceea ce au simțit culturile vechi mii de ani este confirmat astăzi de medicina integrativă și de cercetarea academică din marile universități ale lumii.
1. Metabolic – corpul schimbă combustibilul și mintea se limpezește
După câteva ore fără hrană, corpul face ceea ce literatura numește “metabolic switching” – trece de la glucoză la cetone. Un review major din New England Journal of Medicine arată că acest proces „îmbunătățește reglarea glicemiei, crește rezistența la stres și reduce inflamația” (de Cabo & Mattson, 2019).
De aceea, mulți oameni simt: claritate mentală, energie constantă, stabilitate emoțională.
Nu e magie – sunt cetonele, care sunt un combustibil mai „curat” pentru creier.
2. Autofagia – Premiul Nobel explică de ce corpul se „curăță”
În 2016, Yoshinori Ohsumi a primit Premiul Nobel pentru descoperirea mecanismelor autofagiei – procesul prin care celulele își reciclează componentele deteriorate (Ohsumi, 2016).
Postul activează aceste procese. Review-ul NEJM arată că scăderea insulinei inhibă calea mTOR, ceea ce „stimulează autofagia și procesele de reparare celulară” (de Cabo & Mattson, 2019).
Acesta este motivul pentru care multe studii clinice arată îmbunătățiri în zona de îmbătrânire, inflamație și stres oxidativ (Redman et al., 2011; Heilbronn et al., 2006).
3. Inflamația cronică – postul pune un fel de frână acestei inflamații
Inflamația cronică este unul dintre factorii principali în bolile moderne. Meta-analize recente arată că anumite protocoale de fasting reduc CRP și alți markeri inflamatori (Haasis et al., 2024).
Studiile de medicină integrativă subliniază același lucru: postul ajută la reglarea inflamației și la resetarea metabolismului (Armutcu, 2019; 2024).
4. Psihicul – liniștirea interioară devine măsurabilă
Studiile psihologice confirmă ceea ce tradițiile religioase știau deja intuitiv. Un RCT din 2022 a arătat scăderi semnificative ale depresiei și oboselii la persoanele care au urmat un protocol scurt de post (Jeitler et al., 2022).
Un studiu din 2025 arată că postitul-ul modifică funcțional conectivitatea amigdalei, reducând anxietatea (Huo et al., 2025).
Este exact ceea ce descriam eu mai sus, și anume, că zgomotul interior se subțiază, impulsurile se domolesc și mintea se reașază domol la locul ei.
Ce înseamnă toate acestea pentru noi, staff si pacienți deopotrivă, la Centrul Holistic Lugoj?
Când pui împreună toate aceste straturi – spiritual, antropologic, biologic, psihologic – înțelegi că postul nu este și nu a fost niciodată doar despre mâncare. Este despre reașezare.
Tradițiile vechi l-au văzut ca purificare.
Eliade l-a înțeles ca mecanism de regenerare periodică (Eliade, 1954).
Cercetările moderne îl descriu ca resetare metabolică, celulară și psihologică (de Cabo & Mattson, 2019; Jeitler et al., 2022).
Iar noi îl vedem ca o intervenție holistică în sensul cel mai curat al cuvântului.
La Centrul Holistic Lugoj, exact asta credem: în primul rând că omul nu poate fi separat în corp, psihic și spirit. Toate acestea sunt interconectate și de asemenea se leagă cu tot ce ne înconjoară: comunitate, mediu, stare financiara sau stare de bine.
Postul este una dintre puținele practici în care: metabolismul se reglează, celulele repară, mintea se limpezește, sensul se reașează. Noi nu îl privim ca pe o obligație religioasă și nici ca pe o rețetă rigidă. Îl privim, în schimb ca pe o pauză necesară, ca pe un spațiu în care omul se reașază în interior și își recuperează direcția.
O formă primordială prin care omul își amintește cine este atunci când dă jos excesul și rămâne doar cu sine.
Asta au spus culturile vechi.
Asta confirmă știința modernă.
Asta vedem și noi, acum și aici, prin oamenii care ne calcă pragul.
