https://www.facebook.com/110804141779380/

Yoga în viața de zi cu zi, Online, Mangalia (2025)

04/12/2025

“Stinge-mi ochii, am să continui să te văd.
Înfundăm urechile, am să continui să te aud.
Și fără picioare pot să-mi fac drum spre tine,
fără o gură pot să jur numele tău.

Rupe-mi brațele, am să mă agăț de tine
cu inima mea ca și cu o mână.
Oprește-mi inima și mintea mea o să înceapă să bată.
Iar dacă-mi consumi minte cu foc,
o să simt arsura ta în fiecare picătură din sângele meu.”
Rainer Maria Rilke -

Formele în care suntem ne creează experiența în care suntem. Dacă experiența este plăcută avem tendința de a o acapara și dacă este neplăcută încercăm s-o blocăm, s-o cenzurăm, s-o schimbăm.

Indiferent de experiență și de reacția ce o ai ei, există cunoașterea a ceea ce se întâmplă.

Poți să rămâi cu cunoașterea puțin mai lung, înainte să te pierzi în povestea țesută despre ce experimentezi? Poți să cunoști că respiri cu fiecare senzație ce apare clipă de clipă?

19/11/2025

“Îmi plac orele întunecate ale ființei mele.
Mintea’m se adâncește-n ele.
Acolo pot găsi, ca și în litere vechi,
zilele vieții mele deja trăite,
ținute ca o legendă și înțelese.

Apoi cunoașterea vine: mă pot deschide
către o altă viață care este largă și fără timp.

Așa că, uneori sunt ca un copac
foșnind deasupra unui mormânt,
făcându-i realitate visul
celui pe care rădăcinile sale vii-l îmbrățișează:

un vis cândva pierdut
printre amărăciuni și cântece.”
-Rilke-

Ne ferim de disconfort și complexitate. Alegem numai experiențele frumoase și plăcute. Și totuși, toată învățăturile vieții provin, în mare parte, din orele întunecate ale ființei noastre. Mințile ni se adâncesc în ele…, către o altfel de viață…, una mai largă, în care presiune timpului nu mai există.

Aici ne găsim centrul și echilibrul. Aici găsim înțelepciune și cunoașterea. Aici universul nu mai este alb sau negru. Aici plăcutul și neplăcut se îmbină unul cu altul, într-o experiență umană.

Te invit să ne îndepărtăm de rațiune, logică, să ne ancorăm în experiența fizică a corpului și să să respirăm împreună, doar trei runde.

“Așa că, uneori sunt ca un copac
foșnind deasupra unui mormânt,
făcându-i realitate visul celui
pe care rădăcinile sale vii-l îmbrățișează:

un vis cândva pierdut
printre amărăciuni și cântece.”

16/11/2025

“Dă-i drumul, aprinde-ți lumânările și arde-ți bețigașele

sună-ți clopoțelul și striga-ți Dumnezeul,

dar fii atent, pentru că Dumnezeu o să vină

și o să te pună pe Nicovala sa, o să-și aprindă Forja

și o bată și-o să bată în tine

până când transforma alama în Aur Pur.”

Sadguru Sant Kashavadas -

Ce căutăm în yoga? Cu ce intenție practicăm o sesiunea?

Și ce dacă reușim să stăm în mâini sau să ne atârnăm picioare de gât? Asta ne face persoane mai bune în viață?

La următoarea discuție aprinsă, reușești să rămâi pe propriile picioare? Sau reacționezi din întunericul inconștientului?

Când cineva-ți taie fața la semafor, rămâi în apele tale? Când cel mic are o criză emoțională, unde ești?

Întrebări de contemplat, nu de răspuns. Te invit să-ți aduci atenția în interior mereu și atunci când nu mai ești pe saltea. Căci acolo transformi continuu alama-n Aur Pur.

🙏🙏🙏

08/11/2025

“Avem un butoi imens de vin, dar nici un pahar.
Și asta este în regulă pentru noi.
În fiecare dimineață strălucim și seara strălucim din nou.

Ei spun că nu avem nici un viitor. Au dreptate.
Și asta este în regulă pentru noi.”
-Rumi-

Avem un butoi plin de gânduri în noi. Am vrea să ne servim din butoi cu un pahar de gând, când suntem nevoiași de o idee bună sau o opinie strălucită, însă nu există așa ceva. Gândurile apar și dispar de unele singure.

În fiecare dimineață strălucim în gânduri și seara strălucim din nou, visându-le. Le simțim cm apar și considerăm că le gândim.

Pe saltea dăm peste înțelepciunea că nu există nici un viitor, ci există doar prezentul în care gândurile despre viitor apar. Înțelegem că suntem mereu cufundați și pierduți într-un timp ce nu există, decât în mințile noastre.

Și aste este în regulă pentru noi.

01/11/2025

“Toată ziua mă gândesc la asta și apoi noapte o spun.
‘De unde am venit și ce ar trebui să fac?’
Nu am nici o idee.
Sufletul meu este din altă lume, sunt sigur de asta
și intenționez să ajung acolo.

Beția asta a început într-o altă tavernă.
Când ajung înapoi în locul ăla, am să fiu complet treaz.
Între-timp, sunt precum o pasăre de pe alt continent, stând în cotețul ăsta.
Vine ziua când am să zbor,
dar cine este acum în urechea mea ce-mi aude vocea?
Cine spune cuvinte cu gura mea?

Cine privește cu ochii mei? Ce este sufletul?
Nu pot să mă opresc din întrebări.
Dacă aș putea sorbi o singură picătură de răspuns,
aș putea evada din închisoarea asta de bețivi.
Nu am venit de bunăvoie aici și nu pot pleca de bunăvoie.
Cine m-a adus aici trebuie să mă ducă acasă.

Poezia asta.
Niciodată nu știu ce am să spun.
Nu o plănuiesc.
Când sunt în afara spusului ei,
devin foarte tăcut și foarte rar vorbesc ceva.”
-Rumi-

Ajungem într-un punct în viață când suntem plini de întrebări.

Ce anume ne aduce pe saltea sesiune de sesiune? Ce găsim în fiecare formă din secvență? Ce simțim în versurile de mai sus?

Dacă până acum, dețineam răspunsurile, acum înțelegem că de fapt nu știm nimic. Și asta ne sperie enorm. Începem să ne vedem vulnerabilitate în fața misterului numit viață.

Așa că, la jumatea vieții, pornim la drum într-o căutare. Nu știm ce anume, însă avem intuiția că dacă reușim, restul vieții se așează de la sine.

O respirație, o senzație, un sunet și ne cufundăm într-un lac de tăcere și liniște. În jur, haosul are sens, disconfortul se transformă în curaj. Nimic nu are sens și totuși este cunoscut.

Mă opresc aici. E timpul practici…

21/10/2025

“Există o nebunie ciudată în capul meu,
de păsări zburând,
fiecare particulă circulând de la sine.
Cel pe care-l iubesc este peste tot?”
-Rumi-

Când suntem centrați în gânduri, mintea este instabilă și neliniștită. Fiecare subiect zboară frenetic prin ea și îngrozește.

Când ne centrăm atenția pe respirație și pe senzațiile din corp, mintea devine o liniște adâncă. Gândurile devin păsări ce zboară frenetic prin minte. Apar și dispar, fără să le planificăm; circulă de la sine.

Ne simțim ca un ocean vast în care gânduri, senzații, sentimente sunt înconjurate din toate părțile de apa pură a conștienței.

“Cel pe care-l iubesc este peste tot!”

13/10/2025

“Ceea ce a trecut, te-a făcut ce ești,
așa că nu te teme de ceea ce urmează.

Pune încredere în ‘ceea ce o fie, o să fie’
și alege mai degrabă să trăiești.

Nu trăi în acum, îngrijorându-te
despre ‘ce o să fie’ sau ‘ce nu o să fie.’

I-a acest moment din timpul tău
și trăiește-l complet.

Nu există alt timp decât prezentul.
Respiră adânc și simte-te vie.

Trăind în aici și acum
te ajută să te ridici și să te dezvolți.

Acum este tot ce este,
este singurul timp ce este real.

Lasă viitorul să-și urmeze cursul
și lasă trecutul să se vindece.”
-Vanessa Hughes-

Începem cu respirația asta, cu senzațiile astea. Apoi ne trezim rătăciți în viața cotidiană și ne reîntoarcem în prezent, în corpul ăsta, aici și acum. Continuăm să cultivăm un sentiment de a fi într-un corp plin de viață, înconjurat de viață.

Gândurile devin doar niște gânduri, nu mai forță și autoritate. Nu mai suntem purtați colo-colo de sentimente. Totul apare și dispare, într-un punct plin de lumină și spațiu. Nimic nu este respins sau criticat, totul este primit cu căldura iubirii. Există senzația de fericire și înțelegere.

Aici totul este înțeles și acceptat.

04/10/2025

“Ai călătorit mult prea repede pe pământ fals;
Acum sufletul tău a venit să te i-a înapoi.

Găsește refugiu în simțurile tale, deschide-te
către toate micile miracole prin care te-ai grăbit.

Devino dispusă să privești
cum ploaia cade încet și liberă.

Imită obiceiul amurgului,
care-și ia timpul necesar să-și deschidă izvorul de culoare
ce a îngrijit lumina zilei.

Trage alături de tăcerea pietrei
până când calmul ei poate să te revendice.

Fii excesiv de Blând cu tine însuți.”
- John O’Donohue -

Cât poți să alergi, împinsă în toate direcțiile? Cât poate un corp uman să imprime și să absoarbă lumea?

O minte umană poate face orice, nu are limite! Nu cunoaște durere și poate trece peste orice suferință și obstacol. Corpul nu poate. Mintea este un instant, corpul este un proces.

Dar, apar momente în viață când ceva ne trage de mânecă și ne domolește nițel mintea. O durere acută sau boală, un accident sau un eveniment, în astfel de clipe realizăm cât de mici suntem. Nu noi înșine, ci cât de mici și nesemnificative sunt gândurile noastre, opiniile, ideile, credințele cu care am navigat misterele universului.

Apoi începem să încetinim viteza mintală și să vedem viața cu alți ochi. Descoperim, nu punctul situat după doi ochi, ci centrul ființei din spațiu vast, situat adânc în interior.

Corp și minte conștiente una de alta, într-o respirație universală.

27/09/2025

“Cu baia atât de fierbinte că doare,
nu ne relaxăm decât dacă ieșim din ea.

Dacă încalci încălțări strâmte și pășești afară în câmp deschis,
nu ai să simți libertatea locului, decât dacă te descalți.

Oamenii te văd de la distanță cm te plimbi acolo,
dorindu-și să fie afară ca tine,
dar cm vorba zice, ‘Nu sunt în încălțările tale’.

Constricția încălțărilor tale te-au limitat.
Noaptea, înainte somnului, descalți pantofii strâmți
și sufletul tău se relaxează într-un spațiu pe care-l știe.
Visează și plutește adânc.”
-Rumi-

Mereu navigăm viața între două extreme. Atingându-le, ne păstram drumul, ne găsim înțelepciunea și dragostea necesară. Fără ele, nu am reuși să ieșim din ceața confuzie și temerilor, când viața devine de neînțeles.

Nu există relaxare, decât dacă este tensiune și contracție. Una dă naștere la alta. Una nu există fără cealaltă. Între ele există un spațiu care inspiră și expiră cu ambele.

Fiecare formă dintr-o secvență yoga, creează tensiune și contracție în corp, dar și o relaxare. Între ele ești tu care inspir și expiri.

“Visează și plutește adânc.”

20/09/2025

“Dacă te regăsești jumate gol și desculț în iarba înghețată,
auzind mereu, geamătul răsunător și măreț al pământului,
ce-ți spune că ești aerul din acum care plecă,
care-ți spune că tot ce iubești se va transforma în praf
și te va aștepta acolo,
nu-ți ridica pumnii.

Nu-ți ridica mica voce împotriva lui.
Și nu te apăra.

Mai degrabă, înfige-ți degetele de la picioare în iarbă,
privește norul cm coboară de pe buzele tale.
Pășește prin grădină adormită a splendorii.
Spune numai, ‘Mulțumesc.’
Mulțumesc.’”
-Ross Gay-

Viața este complicată și complexă prin definiția ei, când multe destine și condiții interacționează, influențându-se una pe alta. Este ușor să disperi.

Cel mai greu este să rămâi cu inima deschisă, să spui ‘Da’, vieții așa cm este ea zi de zi. Imaginează-ți că la sfârșitul unei zile devastatoare, prin care abia de ai reușit să te târăști, ajunsă în pat, îi spui universului din care ai făcut parte, ‘Mulțumesc pentru toate lecțiile astea de azi.’

Și totuși o facem fără să vrem, trezindu-ne a doua zi și luând-o de la capăt cu forțe proaspete. O formă urmată de alta, una mai dificilă și mai solicitantă decât cealaltă, aranjată într-o secvență bine calibrată resurselor personale, de către învățătorul supremului univers. O practică ce ține toată viața.

Atent la fiecare respirație, clipă de clipă, totul devine o splendoare, o grădină plină de minuni.

Mulțumesc, inspir.
Mulțumesc, expir.

13/09/2025

“Asta-i tot ce am să-ți spun.

Cunoști tot ce trebuie să știi.
Deja ești tot ce trebuie să fii.

Îți rămâne doar să recunoști și să accepți
cine ești, ceea ce știi precum și
puternica prezență ce este trează în tine.

Poate gândești despre tine că ești foarte fragilă,
dar de fapt ești puternică.
Câteodată te simți singură,
dar de fapt ești conectată cu toate ființele.

Crede în această conexiune.
Crede în tine,
asta-i tot ce trebuie să faci,
căci totul este bine.”
-Text Anonim-

Cum ar fi să-ți spui astfel de vorbe și chiar să crezi în ele? Cum ar fi ca în fiecare formă luată din sesiunea ta, să te simți acasă în corpul ăsta, sub piele asta, cu limitele astea. Să te simți acasă chiar și atunci când formele nu sunt așa de clare.

Cum ar fi să inviți nesiguranța și disconfortul pe saltea, chiar în sesiunea asta? Să rămâi prezentă cu fiecare respirație, chair și atunci când nu mai ești atentă la ea.

06/09/2025

“Oprește-te din mișcare.
Stai într-un singur loc - în locul ăsta.
Respiră încet;
inspiră, apoi expiră. Repetă.

Repetă din nou.
Lasă-ți umerii să cadă și relaxează-i.
Descleștează-ți maxilarul;
închide-ți încet ochii.

Ascultă-ți bătăile inimii;
ascultă-le cu adevărat.
Simte-le cm pulsează în vârful degetelor.

Redu-ți așteptările.
Slăbește-ți toate eforturile.
Solicită timp pentru ca sufletul
să te ajungă din urmă.

Sprijină-te’n vânt;
simte-l așa cm o face copacul
și testează pământul.

Învață să ai încredere în reziliență.
Ar fi trădare să te miști repede -
fie în stângă, fie în dreapta -
din locul ăsta.

Este în regulă să fii exact
ceea ce ești, cine ești, unde ești.
Chiar aici, chiar acum.”
-Dane Anthony -

Există doar câte clipe în viața de zi cu zi, când ne putem permite să ne oprim din mișcare; când urgențele și importanța lucrurilor rămân pe loc.

Atunci este momentul când avem ocazia să ne regăsim, să ne încărcăm energia. Atunci este clipa când gândurile și simțirile din corp și inimă se unifică. Devenim unul - minte și corp într-un singur punct, aici și acum. Stăm pur și simplu cu noi sinele nostru.

O clipă în care ne regăsim respirația, locuind în pielea asta, trăind în condițiile astea, alături de persoanele astea, înconjurați de bunurile și proprietățile astea.

Versurile zic…

“Este în regulă să fii exact
ceea ce ești, cine ești, unde ești.
Chiar aici, chiar acum.”

Avem curajul să afirmăm asta? Avem curajul, precum un Leu, rege peste propria savana, să ragem cu întreaga suflare astfel?

Yoga în viața de zi cu zi

04/12/2025

19/11/2025

16/11/2025

08/11/2025

01/11/2025

21/10/2025

13/10/2025

04/10/2025

27/09/2025

20/09/2025

13/09/2025

06/09/2025

Address

Opening Hours

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category