Cabinet de Psihologie și Psihoterapie Pozitivă Prisacaru Dora Luciana

17/12/2025

Una dintre descoperirile semnificative ale neuroștiinței moderne este aceasta: corpul nu uită experiențele emoționale, mai ales pe cele neprocesate, pe cele pe care nu a știut cm să le trăiască în momentul întâmplării lor.

Iată cum, astăzi știm că avem o memorie în creier, dar avem o memorie și în corp. Și nu greșim când spunem despre corp că ar fi precum ”mintea noastră inconștientă”.

Memoria emoțională nu se stochează doar în cortex (zona gândirii), ci în sisteme profunde ale creierului și corpului:
- amigdala – înregistrează frica, nesiguranța, respingerea;
- hipocampul – conectează emoția de context;
- sistemul nervos autonom – menține reacțiile în corp;
- mușchii și fascia – memorează tensiuni repetate;
- axa HPA – păstrează „amprenta” expunerilor la stres.

De aceea, uneori corpul nostru reacționează înainte ca mintea să înțeleagă ce se întâmplă. O situație, un ton, un gest pot trezi în corp o emoție veche, neliniștitoare sau dureroasă. Un buton apăsat și se pornește o stare, uneori greu de înțeleas, un comportament nefiresc.

În psihosomatică se argumentează astfel:
„Corpul ține minte ceea ce mintea a încercat să lase în urmă.”

Acest adevăr științific rezonează profund cu înțelepciunea Sfinților Părinți: „Ce se întipărește în inimă, rămâne și în trup.” Sfântul Maxim Mărturisitorul
Sau cu atenționarea blândă: „Sufletul rănit face și trupul să tremure.” Sfântul Efrem Sirul

Corpul nu reacționează „din senin”, reacționează din ceea ce are în povestea sa adunat; din ceea ce nu a fost simțit pe deplin sau nu a fost rostit; din ceea ce a durut cândva și nu ne-am dat voie să simțim atunci sau nu am știut cm să trăim acele momente.

A înțelege acest lucru nu înseamnă a căuta vinovați în trecut, ci a oferi prezentului o alt fel de atenție. Avem capacitatea în prezent de a asculta diferit și a înțelege, de a nu mai judecă reacția.

✨ Exercițiu scurt: „Unde simt trecutul în corp?”
- Închide ochii și întreabă-te simplu: „Dacă ar exista un loc unde trecutul meu trăiește încă în corp, care ar fi acela?”
- Piept? Umeri? Stomac? Maxilar?
- Pune o mână acolo și respiră lent.
- Uneori, acesta este primul pas spre eliberare.

15/12/2025

În preajma sărbătorilor de iarnă mă gândesc că ar putea fi util să vorbim despre un concept puțin abordat în breasla noastră - evadarea spirituală (în engleză se zice “spiritual bypassing”).

Această sintagmă descrie tendința de a folosi idei, convingeri și practici spirituale (sau pseudo-spirituale) pentru a evita confruntarea cu probleme emoționale nerezolvate, cu răni psihologice și/ sau sarcini de dezvoltare neterminate.
În esență, este de fapt un mecanism de apărare, o protecție, un fel de scut deghizat în spiritualitate, pe care unii oameni îl folosesc în mod inconștient. Termenul a fost introdus de psihoterapeutul american John Welwood în anii 1980.

Cum se manifestă evadarea/ evitarea spirituală?

- persoana evită emoțiile dificile, nu poate (deocamdată? sau nu vrea? sau nu știe cum?..) să trăiască sau să proceseze emoții considerate "negative" (de ex., furie, tristețe, frică, durere), înlocuindu-le cu o pozitivitate toxică ("Doar vibrații bune!", "Totul e perfect divin!").🤫

- persoana se detașează de emoții intense, adoptă o atitudine indiferentă, “amorțeşte” emoțiile, pretinzând că deține echilibru.🤯

- persoana împărtășește un soi de idealism nerealist, evită aspectele "murdare" și complexe ale condiției umane (răni, dependențe, defecte).🥺

- persoana minimalizează problemele, folosește clișee spirituale pentru a ignora sau a respinge suferința proprie sau a altora (de ex., "Totul se întâmplă cu un motiv", "Tu ți-ai creat propria realitate", "Era pentru binele tău").🤨

- persoana se eschivează de responsabilitate, atribuind problemele unor forțe exterioare (universului, karmei, energiei, planurilor divinității etc.) pentru a evita asumarea responsabilității personale și a acțiunilor necesare.😞

- persoana se simte superioară din punct de vedere spiritual, folosind practici sau convingeri spirituale drept dovadă a propriei evoluții spirituale, în comparație cu alții, "ne-evoluați" sau "prinși în dualitate".😕

Riscurile acestui “paravan” sunt multiple. 😒În loc ca reflecțiile să ducă la o creștere, o eliberare sau o vindecare autentică, evadarea spirituală poate avea consecințe de genul:

- vindecarea întârziată sau blocată: problemele emoționale și rănile psihologice nerezolvate rămân “sub preş”, continuând să afecteze viața și relațiile, deși sunt ascunse sub un strat de “pace” superficială.

- duplicitate și deconectare: se creează o ruptură între sinele spiritual (idealizat) și sinele uman (imperfect), ducând la fragmentare psihică și lipsă de integritate.

- relații dificile, neautentice: invalidarea sentimentelor celorlalți sau evitarea conflictelor necesare, sub pretextul “de a menține armonia” sau de a nu "coborî vibrația" determină relații superficiale.

Maturitatea spirituală autentică nu ocolește umanitatea, ci o îmbrățișează, lucrând cu disconfortul emoțional ca parte a procesului de creștere, integrând atât Lumina, cât și Umbra, din fiecare dintre noi, cei umani. 🥰

Fotografie: Muzeul Național de Artă al Moldova, lucrarea aparține artistei Gloria Gratti, Expoziția de grup “Culorile pământului” (patru artiști de la Timişoara) Curatoră: Ruxandra Demetrescu.

12/10/2025

Viktor Frankl era un medic psihiatru austriac. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost deportat în lagărele de concentrare naziste – inclusiv Auschwitz. A pierdut totul: familia, cariera, libertatea. În jurul lui, moartea era zilnică, iar speranța părea o glumă crudă.

Dar Frankl a observat ceva: Unii oameni cedau repede, alții reușeau să supraviețuiască în aceleași condiții imposibile. Diferența, a realizat el, nu era în puterea trupului, ci în focalizarea minții.

El însuși și-a fixat o singură ancoră: „Să supraviețuiesc pentru a scrie despre sensul vieții și despre libertatea interioară a omului.”

În fiecare zi, își imagina momentul în care va vorbi din nou studenților săi, descriindu-le cm chiar și în infern omul poate alege cm răspunde suferinței. Această imagine mentală i-a devenit steaua călăuzitoare.

A supraviețuit.
După război, și-a împlinit visul și a scris una dintre cele mai profunde cărți ale secolului XX: „Omul în căutarea sensului vieții”.

În ea spune: „Totul i se poate lua omului, în afară de un lucru: ultima dintre libertăți — aceea de a-și alege atitudinea în orice împrejurare.”

Frankl este un exemplu viu al ideii că focalizarea pe un scop dă reziliență chiar și atunci când lumea se prăbușește. Nu e vorba de optimism naiv, ci de alegerea de a-ți fixa privirea pe sens — chiar și când totul doare.

19/12/2022

Prea des atenția noastră se îndreaptă către lucrurile care sunt în afara controlului nostru. Fie că rămânem surprinși de acțiunile altora, de impactul unui potențial diagnostic negativ sau nesiguri cu privire la perspectivele planurilor noastre în circumstanțele actuale, aceste evenimente ies complet din aria noastră de control. Cu toate acestea, adesea ce nu putem controla ne preocupă cel mai mult.

Modelul Circles of Control (Covey, 1989), care ne-a inspirat, arată cele trei domenii care sunt în competiție pentru atenția noastră.

Concentrarea pe cercul de control, îți va permite să câștigi mai multă autonomie în viața ta. Concentrându-te asupra lucrurilor pe care le poți controla, alegi să îți dedici energia pentru a face schimbări și îmbunătățiri. Cu cât îi oferi mai multă importanță cercului tău de control, cu atât acesta crește și lasă mai puțin spațiu pentru lucrurile care se află în exterior.

Cercul de influență se încadrează între cercul de control și cercul de îngrijorare și se referă în principal la lucruri asupra cărora avem un anumit control și care sunt relevante pentru noi. De exemplu, comportamentul unui prieten apropiat nu se află neapărat în controlul tău direct, dar ai puterea de a-i influența comportamentul susținându-l și sfătuindu-l. Acest cerc va ocupa inevitabil spațiu în banca ta de atenție. Cu toate acestea, nu ar trebui să îți acapareze foarte multă energie.

Cercul de îngrijorare constă în lucruri care sunt aproape în totalitate în afara controlului nostru, așa că tot ce putem face este să reacționăm la aceste evenimente. Uneori e nevoie de o coordonare globală pentru a rezolva probleme din sfera asta (de ex. climate change), dar pentru asta e nevoie de o anumită mentalitate, lucru care se află în aria noastră de control total.

16/11/2022

16/11/2022

11/11/2022

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=3326390060908912&id=100006138510678&sfnsn=mo

27/09/2022

Legea Necesității explicată, sau cm socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg. 😁