02/10/2015
Acneea vulgara - o continua provocare terapeutica
Acneea vulgara este o afectiune multifactoriala intalnita la peste 85% din adolescenti (frecvent cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani), precum si la unii adulti, cu varsta peste 25 ani (acne tarda), in acest caz factorul hormonal reprezentand un trigger major. Desi este considerata in principal o problema cosmetica, acneea se poate asocia cu efecte emotionale si psihologice semnificative, mai ales in randul adolescentilor, prin impactul negativ asupra stimei de sine, relatiilor interpersonale si calitatii vietii. Toate aceste lucruri sustin importanta tratarii acestei afectiuni, tratamentul fiind unul individualizat, in functie de tipul leziunilor, severitatea clinica, factorii declansatori etc.
Acneea reprezinta o afectiune inflamatorie a unitatii pilosebacee cu patru mecanisme implicate in dezvoltarea leziunilor:
secretia crescuta de sebum la nivelul glandei sebacee;
hiperproliferarea epiteliului folicular (duct sebaceu, acroinfundibulum), cu obstructia ductului pilosebaceu;
inflamatia
excesul de Propionibacterium acnes, bacterie gram-pozitiva, anaeroba, la nivelul microcomedoanelor
Rezultatul acestor fenomene determina din punct de vedere clinic leziunile caracteristice de acnee: papule, pustule, comedoane deschise (negre) si inchise (albe), noduli si chiste ce pot duce la cicatrici si modificari pigmentare.
Un prim pas esential in tratarea acneei este stabilirea, in functie de tipul de leziuni, forma de acnee (comedoniana, papulo-pustuloasa, nodulo-chistica ) dar si severitatea acesteia (usoara, moderata, severa).
Urmatorul pas este decelarea unei cauze. Exista numeroase alte forme de acnee ce sunt clinic si histologic similare cu acneea vulgara insa difera prin severitate, simptome asociate si factori declansatori precum acneea conglobata, acneea fulminans, acneea mecanica, acneea excoriata, chloracneea, indusa medicamentos (corticosteroizi, litiu, fenitoina, hormoni etc), ocupationala etc. Sindromul ovarelor polichistice reprezinta o cauza endocrina frecventa pentru aparitia leziunilor acneiforme la femeile la varsta reproductiva.
Optiunile terapeutice includ atat agenti locali cat si sistemici. Retinoizii, agentii antiinflamatori si antibioticele topice sunt principalele clase de tratamente locale.
Retinoizii (tretinoin, adapalene, tazarotene) actioneaza prin reducerea diskeratozei de la nivelul unitatii pilosebacee, antibioticele au rol bacteriostatic si bactericid asupra Propionibacterium acnes, agentii antiinflamatori scad secretia de mediatori si celule inflamatorii, iar combinarea acestor agenti reprezinta standardul terapeutic. Cele mai frecvente reactii adverse ale tratamentului local sunt: eritemul, descuamarea, xeroza, senzatia de arsura/intepatura si rezistenta bacteriana.
Cele mai noi ghiduri internationale sustin terapia combinata: fie a mai multor agenti topici, fie agenti topici cu sistemici, mai ales in acneea moderata si cea severa.
Tratamentul sistemic include antibioterapie sistemica, retinoizi sistemici. Tetraciclinele sunt antibioticele preferate pentru tratamentul acneei datorita actiunii asupra Propionibacterium acnes dar si datorita faptului ca au un efect para-antibiotic antiinflamator. Eritromicina a ramas in general rezervata cazurilor de acnee severa in sarcina datorita rezistentei din ce in ce mai frecvente a P. acnes la acest antibiotic. Cazurile severe, cu leziuni nodulare, conglobate, extensive sau cazurile refractare la alte tratamente au indicatie de tratament cu retinoizi sistemici ( tretinoin, isotretinoin, adapalene). Terapia hormonala anti-androgenica este indicata in acnea tarda cauzata de modificari hormonale, androgenii avand un rol important in initierea leziunilor prin cresterea secretiei de sebum si volumul glandelor sebacee.
Metodele complementare de tratament sunt: laserterapia, peelingul chimic, terapia fotodinamica etc.
Peelingul chimic reprezinta procesul de aplicare a substantelor chimice la nivel cutanat, determinand indepartarea straturilor superficiale de celule ale pielii si totodata a leziunilor existente, accelerand astfel procesul normal de exfoliere urmata de regenerare. Diferiti agenti utilizati au diferite grade de patrundere in profunzimea pielii, fiind astfel impartiti in 4 categorii: foarte superficial, superficial, mediu si profund.
In acnee, peelingul are rolul de a imbunatati aspectul cicatricilor atrofice sau hipertrofice si de a reduce hiperpigmentarea postinflamatorie. Beneficiile estetice constau in ameliorarea ridurilor superficiale, a porilor dilatati, uniformizarea culorii tenului, creand un aspect imbunatatit, intinerit al pielii.Contraindicatiile peelingurilor sunt: infectii bacteriene, fungice sau herpetice active, leziuni deschise, dermatoze inflamatorii precum dermatita atopica sau psoriazisul, cicatrizare anormala, cu predispozitia de a forma keloide, utilizarea medicamentelor fotosensibilizante. Peelingul chimic nu reprezinta o procedura unica, consta in sedinte periodice pentru a obtine efecte maxime si prevenirea recurentelor. Evitarea expunerii la soare d**a efectuarea procedurii reprezinta o conditie obligatorie, utilizarea agentului ecran cu factor de protectie mare fiind obligatorie. Din acest considerent sezonul de toamna-iarna-primavara reprezinta momentul ideal pentru efectuarea acestei proceduri.
Simplitatea efectuarii intr-un cabinet medical, morbiditatea minima, si disponibilitatea sunt avantajele acestei proceduri. Selectarea atenta a pacientilor, anamneza completa, standardizarea peelingului dar si complianta pacientului in ceea ce priveste ingrijirea pre si post peeling sunt esentiale pentru obtinerea rezultatelor cosmetice excelente.
Dr.dermato-venerolog ALINA AVRAM
