09/11/2024
Cum a inceput totul....
Pentru ca ieri m-am bucurat impreuna cu voi de acea postare pe care am pus-o, azi vreau sa va povestesc cm am inceput eu cariera mea de Psiholog.
Se pare ca Domnul avea un plan cu mine cu mult timp inainte de a incepe sa merg direct pe partea de formare in domeniul acesta. De mica imi placeau copiii, imi placea sa stau cu ei sa ma joc, sa-i invat din ce eu stiu, ASA cm ma gandeam eu cu mintea mea de copil ca le place lor. Viata m-a condus mai departe si Domnul a ingaduit pe la varsta de 14 ani sa merg in lucrarea cu copiii si adolescenti din diverse sate: Ciocanesti, Crevedia, Glina, acolo mergeam saptamanal mai multi tineri pentru pentru a le povestii copiilor de acolo de dragostea lui Hristos pentru ei. In tot acest timp Domnul sensibiliza inima mea prin interactiunea directa pe care o aveam cu acei copii si familiile lor care treceau prin multe neajunsuri de toate felurile: financiare, emotionale, educationale, sociale sau materiale. Invatam sa fiu multumitoare pentru ceea ce eu aveam si care uneori mi se parea putin, dar puse in alt context era atat de mult ceea ce eu aveam: o familie, un camin si Mai ales dragostea neconditionata a familiei si sustinerea lor.
D**a ce am terminat liceul am ales sa merg cartre Scoala Postliceala Sanitara, tot pentru ca imi doream sa fiu in contact cu oamenii, sa-i inteleg, sa-i alin sau sa-i incurajez in suferinta lor pentru ca eu cunoscusem dragostea lui Dumnezeu si voiam sa o fac cunoscuta si altora stiind ca El poate alina orice suferinta. Am lucrat 2 ani in domeniul medical, timp in care am interactionat cu multi oameni pe care am invatat sa-i ascult, sa-i incurajez, sa-i ajut sau sa le dau o mangaiere calda pentru a fi in contact cu emotia lor.
D**a doi ani de lucru in domeniul medical imi dadeam seama ca Domnul indrepta pasii mei pe noi taramuri pe care urma sa mi le descopere pas cu pas. Din dorinta de a fi langa oameni, am inteles ca am nevoie de noi unelte pentru a fi un sprijin mai practic si am inteles ca trebuie sa ma formez direct pe partea aceasta (Faculitatea de Psihologie, Master in psihologie, cursuri si multe formari). Inca din facultate Domnul a ingaduit sa o cunosc pe o vecina din blocul unde locuiam, care lucra cu copii cu nevoi speciale. Am fost sa asist la sedintele ei si acolo mi-am confirmat ca este ceea ce vreau sa fac. Am asistat la ea, am inceput sa lucrez cu copii si o bucurie atat de mare a fost ca UN prim copil cu care am inceput sa lucrez avea Mutism Electiv, Domnul a ingaduit ca acea fetita sa inceapa sa vorbeasca chiar cu mine d**a ce facuse in mai multe locuri terapie. Cazuistica copiilor cu care incepeam sa lucrez era tot mai variata: Tulburari din Spectru Autist, Intarziere in dezvloltarea limbajului, Mutism, Re**rd mental cauzat de diverse malformatii genetice, Sindrom Down, Dislexie, Disgrafie, Afazie, Dislalie , Diverse probleme emotionale.
Era o lume pe care o descopeream pas cu pas alaturi de ei si tot ceea ce imi doream era sa fiu de ajutor sa intru in lumea acelor copii pentru a-i intelege cm au nevoie sa-i ajut intr-un mod practic pe fiecare pentru ca imi dadeam seama ca sunt atat de diferiti iar eu trebuie sa ating lumea lor cu sensibilitate, dragoste si rabdare pentru a-i ajuta sa cunoasca o alta lume. Incepusem sa fiu cunoscuta ca "persoana care face copiii sa vorbeasca" :) ma sunase intr-o zi Directoarea unei scoli speciale sa ma intrebe ce le fac acelor copii de-i fac sa vorbeasca?! Era greu de dat UN raspuns concret pentru ca inainte de orice as fi putut face eu, invatasem sa incredintez fiecare copil in rugaciune pentru a fi calauzita direct de Creatorul lui cm are nevoie sa ma raportez la el. Lucrand cu acesti copii implicit am inceput sa interactionez cu parintii lor care aveau atata nevoie de dragoste, intelegere, acceptare si astfel au luat contur sedintele de Consiliere cu adulti si adolescenti. Fiecare interactiune a venit la momentul potrivit ca o piesa din puzzelul vietii mele, in care ii putem gasi locul si imaginea lua tot mai mult contur. Fiecare "piesa de puzzle" pentru a-i gasi locul potrivit a trecut prin diverse procese in inima mea: teama, neancredere, studiu mult pt a gasi solutii, rabdare, dar mai ales multa incredere in Domnul meu care stiam ca fiecare caz care ajunge la mine este pentru ca El ingaduie si stie pentru cat timp pot fi de ajutor in viata acelei persoane.
Si puzzelul inca nu l-am terminat cotinua...
