04/11/2025
Mircea Miclea: Nu poti crește COPII AUTONOMI, dacă tu ești ADULT DEPENDENT!
Ce am învățat de la evenimentul: Gândirea critică in era supra-informării, cu profesorul universitar doctor Mircea Miclea.
(DISTRIBUIE SĂ AIBĂ ACCES TOȚI LA INFORMAȚII)
1. Informația circulă mai repede decât adevărul
•Viteza de circulație a informației a explodat trăim într-un flux continuu, global și instantaneu.
•Creierul nostru tratează informația ca fiind, implicit, adevărată („default true”).
•În mediul ancestral, majoritatea informațiilor erau reale (ex: „plouă” → chiar ploua), așa că această presupunere era eficientă evolutiv.
•Astăzi, volumul și viteza informației depășesc capacitatea de analiză a creierului. Rezultatul: reacționăm emoțional și comportamental înainte de a ști dacă ceva este adevărat.
2. Informația vizuală domină rațiunea
•Tehnologia digitală a schimbat modul în care reprezentăm informația: imaginea a înlocuit textul.
•Imaginea e rapidă, atractivă și emoțională, dar nu stimulează gândirea logică.
•Textul, în schimb, are o structură logică (premisă majoră → premisă minoră → concluzie) și dezvoltă raționamentul.
•Rezultatul: oamenii judecă performanța vizuală, nu coerența argumentelor. În politică, business, leadership, forma a început să domine fondul.
3. Oricine devine producător de informație
•Costul producerii de informație este aproape zero.
•Oricine poate genera conținut, indiferent de relevanță sau competență.
•Rezultatul este o inflație informațională, un zgomot permanent, în care valoarea se diluează.
4. Algoritmii care ne scriu realitatea
•Platformele digitale nu doar că ne oferă informație, ne oferă o versiune personalizată a realității, bazată pe ce căutăm, ce postăm, ce distribuim.
•Cu cât producem mai multe date despre noi, cu atât devenim mai transparenți pentru algoritmi și, paradoxal, mai îndepărtați de realitate.
•Inteligența artificială amplifică acest efect: ea nu mai așteaptă să cerem informație, ci ne-o livrează proactiv, în cantități uriașe, fără ca adevărul să mai conteze.
•Adevărul devine o colaterală, nu o prioritate. Ceea ce contează este viteza, cantitatea și engagementul.
Consecință:
Cu cât producem mai multe informații despre noi, cu atât devenim mai controlabili. Suntem captivi într-un ecosistem care știe mai bine decât noi ce vrem să vedem, și ni-l servește constant, până când confundăm feedul cu realitatea.
5. Costurile cognitive ale vitezei
•Nu ne-am „prostit”, cm spun unii. Doar că viteza informației depășește viteza gândirii.
•Creierul uman nu mai are timp să analizeze; aplică mecanismul de default: „e adevărat”.
•Într-o lume saturată de informație, adevărul nu mai este greu de aflat, este greu de procesat.
•Cu cât e mai multă informație, cu atât devine mai dificil să discerni între relevant și irelevant, adevăr și fals.
Rezultat:
Am devenit mai vulnerabili la manipulare, nu pentru că gândim mai slab, ci pentru că trăim într-un analfabetism informațional accelerat, un context în care rațiunea nu mai are timp să-și facă treaba.
6. Efectul Google și costul cognitiv al multitaskingului
Efectul Google
De când avem acces instant la informație, nu mai memorăm informația însăși, ci locul unde o putem găsi.
Ținem minte unde e adevărul, nu care e adevărul.
Această „externalizare a memoriei” ne face eficienți pe termen scurt, dar pe termen lung duce la o atrofiere a memoriei de lucru, acea parte a creierului care ne permite să raționăm, să planificăm și să conectăm idei.
Comutarea atenției („switching-ul”)
Trăim într-o succesiune permanentă de notificări, e-mailuri, meetinguri, breaking news-uri, postări.
Fiecare comutare a atenției consumă resurse cognitive din același „rezervor” mental din care se alimentează:
• planificarea,
• raționamentul logic,
• controlul emoțional,
• concentrarea și memoria de lucru.
Chiar dacă sarcinile sunt minore, numărul mare de comutări te epuizează cognitiv.
Rezultatul:
• planificăm mai prost,
• ne enervăm mai repede,
• luăm decizii impulsive,
• și ne simțim „obosiți fără motiv”.
7. De la inflația informației la devalorizarea identității
Suprainformare = Subînțelegere
Când volumul de informație crește exponențial, profunzimea înțelegerii scade.
Nu pentru că am devenit mai puțin inteligenți, ci pentru că nu mai avem timp să procesăm.
Fiecare informație nouă întrerupe analiza celei precedente.
Așa ajungem să acumulăm superficialități frânturi, opinii, titluri, postări, reacții fără legături între ele.
„Devenim o colecție de superficialități. Și, în final, colecția ne definește.”
Eroziunea identității
Când tot ceea ce înțelegem e superficial, identitatea noastră devine la fel.
Nu mai avem răspunsuri la întrebările fundamentale:
„Cine sunt?”
„Cum vreau să trăiesc?”
„Ce contează cu adevărat?”
Identitatea, odinioară construită din reflecție, valori și experiențe profunde, devine acum un colaj de reacții la stimuli.
Algoritmii ne dau un „eu dinamic”, dar fragmentat, un om care reacționează, nu reflectează.
8. Soluția începe cu cei mai vulnerabili: copiii
După o lume descrisă ca haotică, superficială și supraîncărcată de informații, Miclea spune limpede:
„Întâi trebuie să avem grijă de cei mai vulnerabili. De copii.”
Pentru că ei nu au mecanismele de apărare cognitive pe care un adult le are, nu pot filtra, nu pot diferenția, nu pot încă regla timpul petrecut în mediul digital.
Florin - Cristian Cruceanu
