08/07/2025
Despre autenticitate ✒️
🔌Tot ceea ce facem se întâmplă cu un consum energetic. Automatismele sunt mici consumatoare de energie, deoarece nu mai necesită investirea unor atât de multe resurse (atenție, concentrare, implicare emoțională, etc.).
Însă atunci când încercăm să ne adaptăm la situații noi, la contexte sociale noi, la persoane noi, ceva care nu a mai fost întâlnit, experimentat, consumul nostru de energie crește.
🔋Cu cât ceea ce ni se întâmplă este mai complex, mai diferit de ceea ce facem în mod obișnuit, mai neplăcut sau chiar în contradicție cu ceea ce ne dorim sau ceea ce suntem, cu principii sau valori personale, cu atât mai multă energie consumăm.
Procesul de învățare și de adaptare se desfășoară cu un consum energetic mare, cu un consum mare de resurse cognitive, fizice, emoționale.
Atunci când resursele sunt consumate punctual, pe o perioadă scurtată de timp sau în puține direcții, de cele mai multe ori vom avea suficiente să învățăm și să ne adaptăm, să creăm un nou automatism care va scădea utilizarea resurselor și astfel să reîncepem procesul pentru alte situații noi.
🪫Însă atunci când alocăm resurse în direcții diferite și mari consumatoare de energie pe perioade lungi de timp, riscăm să ajungem în situația în care le epuizăm și nu mai avem ce să alocăm.
Apare disconfortul emoțional, suferința fizică și psihică.😔
Apare o situație de criză pe care suntem obligați să o gestionăm. Atunci suntem obligați să prioritizăm, să decidem unde mai investim, deoarece nu mai avem destule resurse pentru a acoperi necesarul, pentru a susține înaintarea pe toate domeniile.
În acel moment apare necesitatea să renunțăm să mai investim undeva, în domeniul social, profesional sau personal pentru a ne echilibra resursele și a redobândi starea de bine.
Renunțăm la un loc de muncă, la relații sociale sau la relații personale.
Dar dacă examinăm, cu atenție și cu sinceritate față de noi înșine la ce renunțăm, putem să constatăm ca renunțăm la ceea ce vine cel mai mult în contradicție cu ceea ce suntem ca și persoană. Adică acel cumul de principii, de valori, de interese, de dorințe, de nevoi, de idealuri, de trăsături de caracter, de temperament, de aptitudini, ceea ce suntem în mod autentic.
Renunțarea la autenticitate, încercarea de a ascunde ceea ce suntem cu adevărat, simularea unei alte persoane decât suntem, disimularea a ceea ce suntem, duce la o mare suferință fizică și psihică, la un puternic distress emoțional.
Și atunci încercăm să ne redobândim starea de bine și de confort. Nu mai putem să ascundem adevărurile despre noi…
Păstrarea autenticității este o provocare, necesită asumarea responsabilității pentru deciziile luate și asumarea consecințelor acestor decizii.
Când ascundem cine suntem cu adevărat sau disimulăm, creăm în exterior o imagine a noastră pe care dorim ca ceilalți să o cunoască. 🫥
Pentru a primi aprecierea, pentru a ne integra, pentru a fi iubiți, pentru a ne satisface nevoi de ordin emoțional, financiar sau social, renunțăm la ceea ce suntem. Pentru o vreme doar…. Atunci când nu mai avem resursele, energia să susținem ceea ce nu suntem, “veriga slabă” va ceda.
La ceea ce renunțăm în acele momente este ceea ce nu ne reprezintă cu adevărat. Renunțăm la un mare neadevăr despre noi pentru susținerea căruia se consumă prea multe resurse…..
Păstrăm ceea ce este cel mai apropiat de adevărul despre noi…. Și decizia ține doar de redobândirea stării noastră de bine. Contează doar consecințele pozitive pentru noi, restul consecințelor nu mai au importanță sau le putem tolera cu o minimă suferință emoțională, pierdere financiară sau relațională, o pierdere minimă de resurse…
Să nu uităm însă că unele consecințe au implicații asupra contextului în care am existat, sub o imagine proiectată despre noi, până la un moment dat.
Dacă am fi cât mai aproape de noi ceea ce suntem, dacă am fi cât mai autentici și ne-am asuma asta de la început, nu am crea o proiecție despre noi care dispare când proiectorul rămâne fără energia care îl alimentează.
Dar asta ar însemna ca alegerea inițială să vină cu suferința de a nu fi apreciați, de a nu ne integra, de a nu fi iubiți …o vreme, până găsim ceea ce este congruent cu noi, contextul în care putem fi autentici.
Vă doresc să fiți autentici și să vă acceptați așa cm sunteți, să aveți puterea de a privi în oglinda propriului adevăr, pentru ca vouă și celor pe care îi doriți aproape să vă fie bine.
Cu prietenie, Claudia.🤗
